3,576 matches
-
cartea începe cu adevărat odată cu viața de liceu, mai precis de la pagina 124. Apăsat autobiografică, cartea cuprinde pagini de ascuțime psihologică, sarea fiind dată de locurile unde autorul, lepădîndu-se de politețea de a-și menaja colegii, îi descrie cu ochi lucid și tentă malițioasă. Căci, vorba lui Călinescu, portretul reușit e un fiu al maliției, nu al iubirii. Ba chiar și atunci cînd își face autoportretul, Nicolae Radu nu-și cruță orgoliul: miop și hipoacuzic din studenție, suferind de naivitatea de
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
că e vorba de un avantaj - se traduce și prin numărul mare de comentarii lăsate de cititori. În puține cazuri e vorba de comentarii pe marginea cărților Hertei Müller; majoritatea luărilor de cuvînt nu fac decît să rezoneze caricatural constatările lucide ale scriitoarei sau să le prelungească în litanii resentimentare și neputincioase la adresa stăpînirii, a trecutului, a sorții ș.a.m.d. Dar nu abilitățile de lectură și de judecată ale publicului larg sînt de semnalat în acest caz -în calitatea lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6055_a_7380]
-
acestor idoli după ce, în spitalul în care era internat la sfârșitul războiului (intoxicat cu iperită pe front își pierduse temporar vederea), un doctor, convins că orbirea lui era psihosomatică, îl supusese unei ședințe de hipnoză. Doctorul îi ceruse să devină lucid, să creadă în steaua lui, să-și urmeze calea fără a se lăsa tulburat de evenimente, pentru că-i va fi dat să realizeze lucruri mari. Când s-a trezit din hipnoză, a deschis ochii și la propriu și la figurat
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
grație unui efect literar. E de la sine înțeles că meritul medicilor e imens și fără competența lor lupta cu cancerul ar fi zadarnică, numai că logica povestirii nu îngăduie antracte duioase de gratitudine suspinată, presărate în mijlocul unei proze atît de lucide. Cînd mergi prin pădure pe un drum abrupt, de pe cărarea căruia piciorul îți poate aluneca oricînd în prăpastie, nu poți să te oprești spre a închina ditirambi evlavioși călăuzei. Lectura cărții ține trează atenția cititorului, autorul știind să-și dozeze
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
este strigăt, furie, ură de sine, delir de grandoare, revărsare narcisiacă, silă de tot și cutremur existențial, și apoi Cioran cel matur, mult mai echilibrat, care renunță la nudismul confesiv și învață arta deghizamentului și a escamotării: „Incandescența devine calcul lucid, ironie subtilă sau răceală casantă. Năvala instinctuală, imprudența magnanimă, apetitul pentru enormitatea hohotitoare sau ricanarea cinică, pentru contradicțiile stupefiante și jubilația provocatoare cedează seniorial înaintea echilibrului, a distanței abil cultivate, a sicității sentențioase, resemnării autopersiflante, ori a mocqueriei mai mult
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
pe malul mării, cenușiul pluvial asortat unei serii de griuri, o mare agitată, faleze de nisip, prezența bodyguarzilor cu fețele lor pe care se citește o brutalitate calmă și o încăpățânare de metodist, și toate acestea cu fiorul de senzualitate lucidă al unei femei care știe să joace când rolul de teacă, când rolul de cuțit, când vulnerabilă, când puternică. În acest teatru de cameră se joacă partituri rafinate, precum aceea în care femeia iese afară în bătaia ploii pentru a
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
ar semăna cu un robot incapabil să ia cea mai mică hotărîre, așadar că există un geniu al inimii, un soi de fler irațional care ne îndeamnă ca, în momentele cruciale, să facem alegeri care nu sînt ghidate de motive lucide, ci de impulsuri obscure, cu neputință de justificat ulterior), spre deosebire de acel volum, aici Damasio lasă impresia unui autor rutinat, obosit, al cărui volum pare însuflețit numai de amintirea succesului primului, așadar un volum scris sub fascinația ecourilor iscate în trecut
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
din a căror puținătate lexicală nu răzbate fervoarea unei dispoziții. Așa se face că un volum de aforisme aduce cu o colecție de observații malițioase prinse în tiparul unei virtuozități de calambur. De aceea, un autor care nu e coroziv, lucid sau ironic pînă la pragul cinismului nu are motive să se apropie de aforism. La asta se adaugă uzura de conținut căreia i-a căzut victimă genul apoftegmatic, și anume neputința de a mai spune ceva nou sub unghiul experienței
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
și reflecția merg spre interiorul ființei, spre exterior și spre divinitate. Fără o pedalare excesivă pe asta. Poate și din pricina aceasta, textele lui Beckett mă emoționează într-un mod cu totul particular. Analiza fiecăruia mă provoacă la o analiză proprie, lucidă. Iraționalul se amestecă cu raționalul, iar jocul devine năucitor pentru orice traseu uman sensibil la sine, la ceilalți, la Dumnezeu. Un spectacol care m-a răvășit pe drumul pe care și eu îl caut pe Beckett, căutîndu-mă pe mine, este
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
lui Alejandro Gonzalez Innaritu și Elio Germano pentru La nostra vita al lui Daniele Luchetti. Ambii regizori știu să construiască un personaj în cele mai mici detalii, să-l torsioneze, să-l declanșeze ca pe o bombă. Ceva din cruzimea lucidă a lui Innaritu cel din Amores perros (2000), 21 Grams (2003) și Babel (2006) se regăsește și în acest film cu un actor de excepție, Javier Bardem, interpretându-l pe Uxbal, un tată cu un cancer în fază terminală, prins
Cannes 2010 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6279_a_7604]
-
din categoria pe care poți “să tai lemne pe ei”. Oamenii care se joacă pe calculator pot să-și controleze visele. Aceștia sunt protejați de coșmaruri și traume mintale. Psihologii spun că persoanele despre care vorbim tind să aibă vise lucide pe care au impresia că le pot controla.
Ce nu știai despre somn. Curiozități care te vor pune pe gânduri by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/63063_a_64388]
-
acesta, intitulat Cabana memoriei), ne plasează sub zodia cutremurătorului, întrucât acesta consistă în relatările dictate de savant, atins și răpus, în cele din urmă, de o rară boală neurovegetativă (Lou Gehrig), unui asistent care prelua gândurile unui om imobilizat, perfect lucid, conștient că e condamnat, și apt, prin intermediar, să transmită unele dintre cele mai curajoase și nemiloase idei despre suferință și moartea iminentă. Ultimul Judt este, în viziunea empatizantă și critică a lui Mircea Mihăieș, o carte de mare interes
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]
-
în cea de-a doua. Îndrăznesc să spun că puțini scriitori români au atins nivelul de analiză diafana a femeii pe care il atinge poetul nemțean. Evenimentul care îi modifică, odată pentru totdeauna, umoarea și îl transformă, dintr-un suav lucid, într-o conștiința a generației - ce nu se sfiește să facă gesturi publice de protest față de realitatea ultimilor ani de ceaușism - este tristă odisee a volumului sau de debut. Prins între jandarmii ideologici ai cenzurii și lașitatea personală a editorului
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
așa cum reiese din risipa însemnărilor de față, respectă regula contrastului: orice spirit superior are o natură bifidă, asta însemnînd că își alternează două identități pe care le scoate la iveală după capriciu: cînd liric și stăpînit de emoția ideilor, cînd lucid și scăpărînd de ironia replicilor inspirate; cînd rebel, atins de spiritul de frondă al intelectualului revoltat, cînd împăcat cu soarta și pătruns de convingerea că istoria se face singură, peste capul nostru. Cînd orgolios pînă la lezarea vanității cînd e
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
am în „normă” un curs de care am uitat. În alte vise, țin cursul - și e prăpăd. Da’ n-am visat odată că țin unul bun! Cel care se trezește din vis e ca un bolnav de Alzheimer pe jumătate lucid. Știe ce trebuie să caute. E încă într-o ambianță, simte că a fost printre oameni apropiați, pe unii i-a iubit. Cu un efort de concentrare, îi va regăsi. Degeaba. Încă puțin și totul se șterge. Și „viața” de după
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]
-
cantitate de poezii pe temă aproape eclusiv erotică, impulsive și epidermice. Poate că poezia noastră în ansamblul ei ar fi meritat un altfel de părinte, dar ea s-a văzut obligată să descindă, direct sau indirect, din Conachi. Ființă totuși lucidă și educată, Conachi și-a făcut uneori mea culpa în legătură cu pornirile sale intens erotice: în comedia Giudecata femeilor, scrisă la vîrsta de 27 de ani, se prezenta pe el însuși fară menajamente sub forma personajului numit „Curvariul cel viclean”, care
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
sentiment ivit în prelungirea unei traseu biografic, credința e o reacție finală în fața unor impresii acumulate pe drum. E o vibrație cu putere concluzivă, e tăria gustului pe care ți l-a lăsat viața. La unii gustul e amar și lucid, pătruns de scepticism față de semeni și de revoltă față de absurditatea destinului, la alții gustul e senin și optimist, de încredere în misterul cosmosului. Gustul aceasta nu poate fi justificat, la fel cum nu poți explica de ce te-ai îndrăgostit de
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
în sinea lor faptul că nu au citit cutare carte, considerată esențială în mediul pe care il frecventează sau în care vor să se integreze. Animat de asemenea observații și de bună intenție, Pierre Bayard scrie un eseu amuzant și lucid despre relația pe care o întreținem cu cărțile. Obiectivul propus este acela de a demonstra că, pentru a vorbi în mod just despre o carte e de dorit câteodată să n-o fi citit în întregime, ba chiar să n-
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
uriaș al condorilor, curcanilor și plantelor capătă sens doar privit din aer - fiind considerate figuri desenate prin coordonare la distanță, dar de la nivelul solului, nu de la mare altitudine. Sagan nu are predilecție visătoare și nici febleți estetice. Posedă un intelect lucid de o răceală draconică, ale cărui lămuriri lasă impresia unei săli aerisite și neprimitoare, grație voinței de a lichida problemele prin explicații scientiste. Nici urmă de înfiorare cosmică în demersul lui, ci doar un elan social de natură melioristă, în virtutea
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
tactul ciocanului din sălile de judecată și rama dură a pasajului numit viață. Ioan Morar scrie o poezie epurată de efecte stilistice, cu tonuri apăsate, grave, ce impun solemnitatea Palorii. Ele reconfirmă vocația de profet sumbru a poetului, de conștiință lucidă ce ne vorbește de dincolo de iluzii. Pactul poetic e, la Ioan Morar, un caz particular, straniu, strălucit și neliniștitor al pactului cu moartea.
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
pot să adorm din nou/ și dă-mi din visele tale ca să mă joc cu ele/ până să mă nasc într-o zi anume/ despre care numai tu știi când va fi”. Dar Ricardo Reis, cel care face „un efort lucid și disciplinat pentru a atinge o oarecare pace”? Aici Dinu Flămând își arată știința metrică și cultura clasică; n-ar fi putut traduce atât de curat dacă n-ar fi citit la viața lui poezie latină în original: „Sclipește zăpada
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
oportunitatea este întâiul merit al ediției de față, ci calitatea ei filologică. De la îngrijirea textului și până la selectarea operelor antologate, de la nota asupra ediției și până la comentariile care însoțesc textul, totul respiră o deplină cunoaștere a materiei, o raportare critică lucidă la realizările editologice anterioare - dintre care se disting edițiile Byck și Fugariu - și, nu în ultimul rând, o preocupare explicită pentru recuperarea acestei personalități excepționale a începutului de secol al XIX-lea românesc, destul de sărac la acest capitol. Realizarea este
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
a apărut la scenă deschisă, au fost literalmente luate cu asalt, dar cu o admirabilă stăpînire de sine și disciplină, de către public. Cu un memorabil discurs împotriva dictaturilor, a duplicității morale a așa-numitei „Realpolitik” (pragmatism politic), cu o pledoarie lucidă în favoarea libertății, scriitoarea a inaugurat salonul scandinav, a oferit o conferință de presă, s-a angajat public, alături de Mario Vargas-Llosa, („nobelizat” în 2010) pentru eliberarea din detenția în Eritreea a jurnalistului Isaak Dawitt, a dialogat în fața a sute de spectatori
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
spiritului apusean, în vreme ce Vattimo, înfășurat în hlamida progresului, e rebelul care se smucește din dorința de a culca la pămînt și ultimele interdicții, mai puțin pe cele ale corectitudiii politice pe care o întruchipează cu aplomb. René Girard e măsurat, lucid și împăcat, de aceea verdictele sale au sfîrșeala sentințelor care cad prea tîrziu, în schimb Vattimo e înfocat, debusolat și senin în aberațiile pe care le rostește cu poftă. Punctul de plecare al discuției stă în constatarea unei evidențe: spiritul
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
teme de ipistați, se teme că poate fi «lucrat», se teme de orice, chiar și de nimic. Mai ales de nimic: omul periclitat este o victimă sigură a ficțiunii”: a puterii, a autorității absolute, adică. Într-o asemenea lume, omul lucid e asemeni călătorului lui Wells: el vede dar nu are voie să schimbe nimic. Împotriva unui asemenea „model” sunt scrise eseurile pe teme politice pe care Mircea Iorgulescu lea publicat în revista „Lupta”; iată unul ales la întâmplare, intitulat A
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]