1,094 matches
-
chiar că neam merită verdictul de trăitori în beznă ignorantei. Doar Biserică noastră, prin cele două Mitropolii - din Paris și Nürnberg - și prin episcopiile și parohiile lor, desfășoară o operă vastă de împrăștiere de cultură și de duh românesc, de luminare a publicului străin asupra valorilor noastre; opera pe care ar trebui s-o facă împreună cu ambasadele noastre și cu instituțiile noastre de cultură. Dar ambasadele noastre - cu unele excepții, cum spuneam mai înainte - nu sunt porți de deschidere a României
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Alexandru LUNGU De cântec pași de iele foșnitori trec prejma la răscruce noaptea pe la cântători răspândind fiori în flori pentru vremea ce se duce steaua arsă semn aduce pentru vremea care vine șerpuind prin ghicitori luminări dar și suspine pași de iele foșnitori singurările s'aline Trecerea ci iarăși mielul s'a lăsat răpus sfințind cu semnul său de sânge trecerea și pragul cel de sus văzduhul temător al ușii în desnădejdea dând a plânge oul
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
care au apărut până acum numai două: primul în 1987, într-o ediție îngrijită de Carmen-Gabriela Pamfil și prefațat de Gavril Istrate, cuprinde chintesența operei lingvistice, adică Principie de limbă și de scriptură (apărute inițial, în 1847-1848, în periodicul "Organul luminării", inițiat la Blaj de Cipariu, iar în volum în 1866), Elemente de limbă română după dialecte și monumente vechi (Blaj, 1854) și Crestomație sau Analecte literare din cărțile mai vechi și nouă românești, tipărite și manuscrise, începând de la seclul XVI
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
se putea o receptivitate mai generoasă a unui canonic! Pentru sectorul de publicistică, Stela Toma adoptă descrierea micromonografică, extinsă și edificatoare (p. 148-263), pe teme, tendințe, genuri și retorici, a celor trei gazete inițiate și conduse de Timotei Cipariu: "Organul luminării" (autointitulată "gazetă besericească, politică e literară"; săptămânal, 70 de numere, din 4 ianuarie 1847 până în 28 aprilie 1848; introduce pentru prima dată în ziaristica românească alfabetul latin), "Organul național" (apare tot săptămânal din 12 mai 1848 până în 29 septembrie 1848
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
se poate conspecta minuțios, se poate lăsa în voia chirurgicală a fișelor, dar nu poate beneficia de întregul și fermecătorul inventar de stereotipuri care fac din actul de a ține o carte deschisă o lectură autentică. Între un roman ca Luminare și acest op documentat serios stă - la urma urmelor - sensibilitatea adeseori capricioasă a cititorului. De ce asta? Care să fie, dincolo de vastul - dar selectivul - corpus de texte și dincolo de suspiciunile noastre, intenția unui asemenea volum? Ne spune, într-un fel insinuat
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
atenției era, bineînțeles, Ioanide; el, informa Gaittany societatea, nu putea veni "luna asta", la Manigomian, "fiindcă îl supără apusul soarelui". Discuțiile servesc romancierului în analiza lui Ioanide pe fețe felurite. Deocamdată sumare, caracterizările incită curiozitatea, dar folosesc în aceeași vreme luminării colțurilor ascunse ale sufletului celorlalte personaje. Toți cad de acord că Ioanide este un original, dar sub originalitatea acceptată de toată lumea, interlocutorii încearcă a descifra nuanțele care, adunîndu-se în jurul arhitectului, să permită conturarea și șlefuirea imaginii de impuritățile accidentalului. Considerat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
școalele confesionale, ca apoi, prin maghiarizarea învățămîntului, să izbutească cu timpul a maghiariza și a contopi în elementul unguresc toate naționalitățile din patrie! Invederat că la noi în Ungaria instrucțiunea nu are de scop, ca în alte state, cultivarea și luminarea cetățenilor statului, ci întunecarea mai ales și suprimarea conștiinței și demnității naționale în tot ce nu e maghiar! În contra acestei fanatice porniri, care formează, așa - zicând, esența politicei maghiare, noi românii n-avem nici măcar posibilitatea de-a ne apăra și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trebuie să se lumineze necurmat și să 'nțeleagă că binele nu se dobândește printr-un om, printr-un guvern, printr-un dictator, ci prin unirea tuturor. Ținta d-lui C. A. Rosetti va fi omul; Fiindcă d-sa e pentru luminarea omului și a națiunii, se va sili a smulge din mintea oamenilor închinarea la stăpân, sub toate formele și orișice fel de stăpân. Astfel vorbește d-sa, în această epocă în care națiunea este în toate atât de sus urcată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
intrat pe o portiță laterală, străjuită de două contoare de gaz ca de două animale himerice. Am coborât câteva trepte care duceau spre demisol. Pe tot culoarul vopsit în verde lumina un singur bec galben, nu mai puternic ca o luminare. De-a lungul culoarului, care cotea imprevizibil, se întindea, lângă tavan, o țeava de fier bandajată din loc în loc cu chit roșu și cânepă. Cămăruțe cu uși părând subțiri ca de carton se-nșirau în stânga și-n dreapta. La zgomotul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
piatră, erau atât de încărcate de mușchi și mâncate de licheni, încît păreau niște bureți informi, trântiți pe pământul negru, înconjurați de brândușe și de rodul-pământului. În bisericuța afumată popa îi pomenea pe toți pe cât de des cu putință, iar luminările de seu de vită ardeau necontenit, afumând tavanul scund ca pe fundul unui ceaun. Colaci și colivă, orez cu lapte și prune afumate erau hrana morților, trimisă pe firul de apă al pârâului Bîrzova, în bărcuțe de lemn înțesate de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mințile la bodega apărută curând în inima satului, loc de-nchinăciune pentru Diavol, frățânele Domnului - cum ziceau credințele lor cele mai vechi -, să se omoare cu aracii de la roșii pentru vreo muiere, să-și vegheze bătrânii agonici ca să nu moară fără luminare, să privească spre cer după norii de ploaie, fără să bănuiască vreo clipă că, de fapt, nu-și ridicaseră casele, nu araseră și nu semănaseră decât pe un petic cenușiu din lobul parietal drept al unui strănepot, și că toată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bătrâna nu mințise în delirul ei, ba dimpotrivă, că mintea ei obtuză nu fusese în stare să intuiască până la capăt realitatea, când redusese cavoul lui Catana la un palat. Căci bătrânul își dăduse sufletul în 1962, creștinește, cu popă și luminare la căpătâi, jelit de toată curtea și având faimă de sfânt în cartier. Nu lăsase în urma lui decât casele și o monedă de 50 de bani în cutia traforată de pe masa cu franjuri fabuloși. În ciuda promisiunilor feroce, proprietăreasa făcuse înmormîntarea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aprind și se sting. În odaie e doar un pat și-un scaun. Pereții-s nevăruiți și în tavan se chircesc două sârme negre ca două picioare de păianjen. Nu avem încă lumină electrică. Mama, tânără și frumoasă, aprinde o luminare și-o lipește pe o farfuriuță. N-avem perdele, geamul e stropit cu var. Stăm pe pat, îmbrățișați, și mă topesc de dragoste și magie. De-a lungul geamului numai dunga de sînge-nchegat mai stăruie o vreme, restul e noapte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
e stropit cu var. Stăm pe pat, îmbrățișați, și mă topesc de dragoste și magie. De-a lungul geamului numai dunga de sînge-nchegat mai stăruie o vreme, restul e noapte. Și se vede lumina rotundă, slabă, de ace irizate, a luminării, răsfrântă în fereastră. E o liniște frumoasă și tristă. Ghemuit lângă corpul mamei, privim amândoi cum, încet, dispare și dunga de sânge... Apoi, la lumina tremurătoare, sferică, a luminării, mama se ridică proiectîndu-și umbra colosală pe tavan și perete, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noapte. Și se vede lumina rotundă, slabă, de ace irizate, a luminării, răsfrântă în fereastră. E o liniște frumoasă și tristă. Ghemuit lângă corpul mamei, privim amândoi cum, încet, dispare și dunga de sânge... Apoi, la lumina tremurătoare, sferică, a luminării, mama se ridică proiectîndu-și umbra colosală pe tavan și perete, ca un balet ciudat în care femeia de carne întunecată, doar cu ochii căprui limpezi ca două lacuri în crepuscul, face schimb de trăsături, haine și organe interne, cu propria
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și lătram versurile, contorsionîndu-mi mușchii feței ca intrat în transă până începeau să mă doară și, ca sfincterul peribucal al trompetiștilor, îmi amorțeau pentru o vreme. Fiecare vers trebuia trăit cu o intensitate absolută, căci fiecare aducea o dumirire, o luminare interioară în viața mea jalnică, în camera mea cu becuri chioare și mobilă învechită. Când le recitam, privin-du-mă-n ochi în oglindă și făcând grimase "disperate", "profetice", "pure", "pasionate", parcă și chimismul interior mi se modifica: părul mi se zbârlea, nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când se puteau despuia la adăpost de priviri, căci toate fetițele trebuiau să fie goale cum le făcuse maică-sa. Doar cerurile de foc ale Bărăganului le luminau, tot mai mocnit, trupușoarele băiețești pe când, adunate roată, scăpărau amnarul și aprindeau luminarea. Primăvara caloianul era-mpodobit cu flori de salcâm, din care fetele rupeau! ciorchini și-i mâncau cu lăcomie, iar toamnele cu frunze uscate, în care și mătasea omizilor devenise fărâmicioasă. Ultimului îi dăduseră drumul pe Sabar toamna târziu, când apa-ncepea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scrofuloză de pe gâtul sătenilor și ele se desprindeau și cădeau în palma lui, unde se preschimbau în mărgăritare), se lăsară cu totul de imboldurile cărnii, condamnară des-frîul vapoarelor și, precum odinioară pustnicii esenieni, hotărâră să-și înmulțească biserica doar prin luminarea și aducerea-n sânul ei a cât mai multor oi rătăcite. Cei prinși în urâciunea împreunării trupești erau izgoniți pe loc, cu blesteme grele, din adunarea sfinților și, știind că pierdeau astfel strana ce li se pregătise în rai, piereau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a lungul și de-a latul țării. Când să pună cătanele mâna și pe el, Selivanov se înălțase la cer, sub ochii multor învățăcei care dădeau mărturie, iar secta se risipi în țările-nvecinate ca o turmă fără păstor, aducând luminarea, prin sfânta scopire, multor creștini de pe alte meleaguri. Străbătură, sprel miazăzi, Principatele Unite, unde vodă Cuza, mason vândut puterilor întunericului, nu vru să-i primească, trecură măreața Dunăre și poposiră-n Bulgaria turcită, unde prinseră rădăcini din cauza rămășiței bogomililor de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spatele Soilei se iviseră constelațiile celeilalte emisfere, Mașina Pneumatică, steaua Canopus, Crucea Sudului, pe care mama fetei le găsise apoi într-o enciclopedie. "Ca să ne putem juca, trebuie să stingem lumina", șopti Soile, și Herman se ridică și stinse, suflând, luminarea. Bezna era absolută. Rămase-n picioare atât de mult, în întuneric atât de deplin, încît își uită curând, mai întîi contururile trupului, apoi cele ale minții. El însuși era acum întunericul, cald și enigmatic, Și o clipă Herman simți fericirea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu totul sub linia mesei. Când se ridică, avea-n mâini cutia de pantofi care vibra de-o zbatere tremurată, ca de molie mare prinsă-ntre geamuri. Deschise cutia și scoase fluturele care, lopătând din aripile acum indigo la lumina luminărilor, dar cu ochii aprinși ca doi cărbuni roșii, răspîndea-n jur norișori de puf strălucitor. Herman presimți ce urma să se-ntîmple, dar nu fu-n stare decât s-o apuce de mâini, peste masă, pe Soile, cuprinzând astfel terariul între brațele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu pântecele bine proptit pe cele patru labe dinapoi, ucigaș puternic și mândru, gata să-și slăvească gloria și oroarea în prada neajutorată din fața lui. Adânc aplecați peste terariul dintre brațele lor reunite, Soile și Herman păreau, străvezii la lumina luminărilor, doi șahiști construind pe eșichier o dramă fără speranță, mutând piesă după piesă, pierzîndu-le pe toate până la cele două esențiale, cei doi regi eterni ai minții, regii de culori opuse ce se-nfruntau acum în eterna poveste, urmărindu-se, gâfâind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mic soare deasupra creștetului. Imobilitatea era credința sa, nemișcarea era Calea. Era călugăr rătăcitor, și rătăcirea lui era nemișcarea. În jurul lui se roteau anotimpurile, musonii și uscăciunea, în jurul lui roiau constelațiile ca gâzele de noapte ce se ard în flacăra luminării. Era punctul imobil al lumii mișcătoare. Încremenirea-i era răsplătită, căci, pe acel vârf de munte, un mic templu fusese ridicat în preajma lui și i se aduceau acolo turte de orez și lapte. De fapt, punctul imobil nu era el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când o făcea să-ncoroneze, imobilă, lumea aceea întreagă, rotundă, suficientă sieși, de sub bolta de plastic transparent! "Mamă, ia uite, am reușit!" se apuca să strige, mișcîndu-se lent ca în pantomime și adăpostind jocul în palme ca pe flacăra unei luminări. Făcea astfel minute-ntregi până la bucătărie, unde-o găsea pe Maria amestecând în oale. "Bravo", îi zicea ea neatentă, fără să se uite măcar cât de glorios și de imobil radia biluța în vârful muntelui, dar copilului îi era de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de-afară. Imediat le căzură ochii pe copil. Stătea în picioare, într-un pătuț din cele cu gratii de lemn, așezat lângă peretele din stânga. Avea o coroană de cârlionți aurii, ochi negri, adânciți de penumbră, obrăjori pufoși, pe care lumina luminării tremura ușor, făcîndu-i atât de străvezii, încît puteai avea o clipă impresia că vezi, întunecate, prin pielea feței, oasele maxilarelor, vomerul ascuțit, orbitele mai largi și mai enigmatice decât ale adulților. Degetele, roșietice, strângând balustrada pătuțului, erau și ele străvezii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]