2,874 matches
-
E bine așa? Arde-o! — Never Again, Îngîn eu melodia. — Cum, cum? țipă el rîzÎnd. Partea proastă e că a doua zi dimineața Portocală ne-a „băgat În priză“. Pentru că tragerile sînt peste cîteva zile, am făcut exerciții de tragere, lungiți În singurele bălți care există pe o rază de cîteva mii de kilometri. Conflictul cu santinele revoltate de cruzimea stupidă a caporalului a devenit o parte din spectacolul zilnic. Cum uneori e bine să vezi și profitul din părțile rele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei. Mă prefac că fac niște flotări În mare viteză, În timp ce Andi Îmi face semn să o Întindem. Unde? dau eu din cap. Spre centru, dă el din buze. Hai liberare! se aude din ceață, În urma noastră. — Răcaneee, s-a lungit armata! — Aha! zic eu. S-a lungit pe mă-ta... Alergăm după tramvai, Îl prindem și mergem patru stații, coborîm la Universitate, dar entuziasmul e destul de temperat, pentru că lucrurile nu te Îmbie să intri Într-o cîrciumă să bei o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În mare viteză, În timp ce Andi Îmi face semn să o Întindem. Unde? dau eu din cap. Spre centru, dă el din buze. Hai liberare! se aude din ceață, În urma noastră. — Răcaneee, s-a lungit armata! — Aha! zic eu. S-a lungit pe mă-ta... Alergăm după tramvai, Îl prindem și mergem patru stații, coborîm la Universitate, dar entuziasmul e destul de temperat, pentru că lucrurile nu te Îmbie să intri Într-o cîrciumă să bei o bere. Centrul e amenințător, Împovărat de o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care fac scandal În trenuri, se Îmbată și cîntă chestii dure, de armată. Nu prea știe cum să mă ia, așa că, după ce epuizăm discuția pe teme impuse de nevoia mea maniacă de a mă asigura că totul e bine, se lungește pe bancheta din față, care e goală, și adoarme. Aproape că adorm și eu și, cînd aproape că mă trezesc, trenul scîrțîie, se oprește. Văd cu greu prin geam numele gării și socotesc că ar trebui să cobor la următoarea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
haine civile atît de date-n mă-sa, așa că nu trebuie să-mi fac nici un fel de griji. Ne fîțÎim prin centru, e plin de lume, talciocul e la locul lui, plin cu acea marfă după care ni s-a lungit gîtul atîta amar de vreme (casetofoane din ale căror boxe lucesc leduri colorate, haine contrafăcute, aspirine Bayer, plus sectorul vicii), de pe terasele din centru răsună muzică și veselie... iar peste o săptămînă sînt alegeri. Libere. Primele alegeri libere pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oraș, noaptea dormi la mine, și a doua zi dimineața la orele 8, îl condusei la gară. Când trenul se urni, ne rostirăm din nou rămas bun, el de la geamul compartimentului său. Mă întorsei acasă, și îmbrăcat cum eram mă lungii pe divan. Trenul se afla acum în plinul câmpiei din sud și Ana îl va aștepta nerăbdătoare. „Cum spui că nu ți-ai dat seama când...” - Când ce? 19. „Când te uitai în ochii mei - era vocea Anei! - în serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
comunicări avea către acolo. Lumea lui se înveselea lângă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lângă mine ci la ivirea domnului Pavel, când apărea îi sărea în față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de duminică, soarele încălzește orașul și câmpia, dincoace și dincolo de fluviu. E anotimpul, luna în care am cunoscut-o pe Keti, în parcul din apropiere, cu 14 ani în urmă. Au trecut 14 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația întreruptă cu câteva clipe înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare și multă, eu și Ana stăteam lungiți pe verdele acela de vară, neștiutori, cu soarele în față, se auzeau broaștele în micul iaz comunal, satul nu aducea nici un zgomot, iar sora Anei nu era acolo, și iată că după douăzeci de ani peisajul rămăsese neclintit. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vieții care era altul decât cel de azi. Oamenii aveau timp, zilele se scurgeau lent, curțile grădinii cu frunzare boltite, bănci și mese, taifasuri, altă lume... Ce oameni! Își întrerupse vorbirea și aduse masa și fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, câteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vânt nefericit de noiembrie, câteva zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum în sufragerie, întins, drept, cu mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu văd Parisul. O viață întreagă le-am vorbit elevelor mele despre Orașul Lumină, (despre iradierea culturii franceze, despre Regele Soare și Versailles, despre Napoleon, despre atâtea altele, fără să fi văzut Parisul măcar o dată în viață. Vorbirile noastre se lungiră în seara aceea până târziu, eram în afara timpului, călători fără noimă; doamna Pavel ne privea pe amândoi, iradia de bucuria de a ne vedea în casa ei foarte luminată în seara aceea, o sărbătoare, prima după atâția ani de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plină de voie bună. Cu siguranță că nu aveau să termine de cărat Întreaga cantitate În noaptea aceea, iar pentru noaptea următoare maiorul Smith știa mult mai bine ce are de făcut. Spre seară, cînd umbrele copacilor prinseră a se lungi, iar printre ramurile lor aerul se vedea tot mai vînăt, Pablo porni Înapoi către sat, cu rucsacul și buzunarele doldora de pietricele. Undeva, pe platoul Îngust ca o prispă, acoperit pe jumătate cu tufe de ienupăr, cărarea se bifurca. Era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Între timp, ca să nu mai avem ce compara. Presupunînd, de exemplu, că ești un agent al Securității române. De fapt, nu-ți reproșez nimic, colegii mei din serviciile românești mi-au făcut Întotdeauna o bună impresie. Fața lui Pablo se lungi a mirare dezamăgită, Într-un mod atît de evident Încît pînă și gura Îi rămase deschisă. — Cred că mi-a mai spus cineva chestia asta, zise. — Și ce i-ai răspuns? — Nu-mi amintesc, În schimb acum știu ce ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prins În flagrant... Căci, ăsta e adevărul - mă simțeam trădat. — A, domnul inginer! exclamă bucuros Pablo cînd mă văzu, și se ridică pentru a-mi Întinde mîna. Am trecut pe aici să navigăm puțin pe internet și ne-am cam lungit la vorbă... N-am vrut să vă mai deranjez acasă... Mi se adresa din nou cu pronumele de politețe, ceea ce avu darul să mă pună pe gînduri. Bazil părea și el destul de Încurcat. Sau poate confuz. Nu se mai ridică
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe Chanel Înainte de plecare. Nu că ai avea nevoie de noroc. Tu și Craig o să fiți niște părinți adoptivi excelenți. Pentru că era liniște În magazin, Ruby se hotărî s-o sune pe Stella la New York. Nu putea s-o mai lungească. În timp ce suna, Ruby Își repeta În cap ce-avea să-i spună. Avea să-i pălăvrăgească despre cât de bune erau operele de binefacere pentru imaginea companiei. Apoi urma să-i toarne o minciună despre cum făcuse o listă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul prin sarea grunjoasă: ouăle, roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească. La Început nu-și dăduse seama că râdeau de el, căci nu zâmbeau când Îi Împrumutau felul de a mlădia vorbirea. Îi auzise, apoi, cum se scălămbăiau Între ei, apăsând deșucheat accentele și făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strunite de mâinile oamenilor. Apa, cimentul, nisipul și, după caz, varul, se amestecau și se răsamestecau cu sapa, lopata si grebla. După aia se căra spre schele În găleți de tablă zincată. Erau așa de grele, că unora li se lungiseră brațele ca la maimuțe, de le atârnau pumnii prin țărână. Deținuții sunt convins că munceau În condiții mai umane decât noi. Măcar ălora li se dădea să mănânce la prânz pe de-a moaca. Noi trebuia să ne aducem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ea pregătită cum se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci În colțurile buzelor, mintoșii scoteau fiice de zeițe gata mereu de Împreunare Înfocată și de zămislit urmași viguroși. Întâi le țesălau lațele, le pictau fețele, le lungeau ochii cu o dâră subțire de funingine, le potriveau pieile de mortăciuni ce le purtau drept țoale În așa fel Încât acopereau, dar, mai ales, descopereau ațâțător ceea ce trebuia să-l bage În boale pe privitor: un sân, o bucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
minte. Dar ne-am Îndepărtat nițel de subiect - nu fără folos, firește - și de-acum ne luăm seama și ne Întoarcem către războiul despre care am pomenit de câteva ori În prelegerile mele. O Întâmplare ale cărei ecouri s-au lungit peste amar de veacuri și pe care mulți nici n-o știu și nici nu le trece prin cap s-o afle - semn că Încrucișările genetice la care s-a dedat acel Urmaș nu au exclus cu totul, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
intrai acolo, te izbea În moalele capului un miros greu și gros - aproape putea fi pipăit - de trupuri și picioare nespălate, de bocanci și șosete de infanterist, de bășini de la fasolea și varza Înghițite la cantină. Adormeai aproape imediat ce te lungeai pe salteaua găurită: din pricina oboselii și a puținătății oxigenului. Atunci eu am adormit strângând În mână borcănașul cu untură. Aveam lacrimi pe obraz și mă simțeam Învăluit, ocrotit de bunătatea tăcută și fără margini a prietenului meu Biberu... M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne Înfierbântăm mințile de la răcoarea șprițului, dar cu bucile arzând pentru eternitate În smoala cea diavolească. La taifas În bunul căzănel! Vezi să nu-ți dai barba jos, ca să te pot recunoaște mai ușor! Domnule, gata, ce s-o mai lungim. M-așteaptă. Nu uita: lucid și liniștit. Mă așteaptă. Mă duc. ................................................................................................. Șirul de puncte pe care tocmai l-ai citit cu o profunzime de care singur tu ești În stare arată că tot ceea ce urmează e scris ceva mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și golise o ulcică de un litru plină cu vin negru puterea ursului; a fost găsită Într-un șanț o uriașă piele străvezie și uscată de reptilă, semn - pentru cei care o pot vedea - că părintele Își Îngroașă și Își lungește coada verde de gușter; pesta porcină face ravagii și, pe cale de consecință, pentru că boala nu se ia la om, mulți localnici Își sacrifică porcii mai abitir ca de Crăciun, se pun pe chefuit cu zilele - căci carnea trebuie consumată repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
beregățile cu dinții. Din fericire, ca să ajungă la casa așezată pe o uliță de pe culmea coastei dinspre Dunăre, trebuia să străbată o mare parte a satului. Chiar și așa, lui Ectoraș i-ar fi plăcut ca drumul acela să se lungească la nesfârșit. Zgomotul cizmelor de cauciuc În nămol ori În băltoace i se părea muzică a fericirii și avea să-l păstreze În amintire, până să dispară și chiar dincolo de dispariție, ca pe una dintre puținele clipe de aleasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o grămadă de marfă de contrabandă pe care Încă n-o avea și nici nu și-ar fi putut permite s-o cumpere. Pe măsură ce se apropia de casă, obrazul și privirea i se Întunecau din ce În ce. Pentru a lungi distanța, Își micșoră pașii. Îi apărură În gând nevasta cea tânără și cei trei copii. Titel Meșteru făurise un cărucior pe roți cu cauciucuri, căci Hristu le făgăduise țâncilor că avea să-i plimbe În acel căruț agățat de bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și prinse bărbia cu palma. Din pricina bolii ascunse de care suferea, umerii i se strânseseră spre Înainte și-l făceau să se miște ca un om În vârstă. Pe când portița de lemn se deschidea Încet În fața lui, chipul i se lungi și ochii căpătară lâncezeală de tristețe și dezamăgire. Mamă-sa, Ciocănitoarea, Îl Întâmpină cu glas ascuțit și țâfnos: „Ce e, mă? Ce-ai pățit?”. Pe Hristu Îl trecură fiori. Se stăpâni și făcu o mișcare de om căruia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]