1,563 matches
-
filmul face apologia obsesiei feminine într-un mod cu totul nou. În primul rând, nu îi glorifică intensitatea sau manifestările tumultoase. În al doilea rând, vezi trecutul prin perspectiva protagonistei și abia aproape de final pricepi longevitatea obsesiei. Modul în care lungmetrajul o dezvăluie gradat îi redă întreaga complexitate pe măsură ce protagonista o readuce în - să-i spun așa - lumina conștiinței.
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
și anume, să sape tranșee. După care războiul - calificat de istorici drept ,de poziție" - a continuat cu stat în tranșee și tiruri ca să îi îngroape pe cei care stăteau în tranșee. Aici, filmul e foarte corect, am respirat ușurată. Începutul lungmetrajului m-a făcut însă să îmi stea în gât vizionarea, nu alta. Imagini cu copilași care intonau senini poezii despre război și despre cum inamicii trebuie uciși. Atitudini de acest gen se mai văd prin film, care e un bun
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
acesta, de asemenea la secțiunea ŤCel mai bun film străinť". Refuz să cred în ,reputația" francezilor de a o lua pe arătură, dar această peliculă chiar nu are ce căuta prin festivaluri și competiții, de-abia se califică la categoria "lungmetraj decent de Crăciun". Nu aduce nici măcar un unghi nou de filmare, ce să mai vorbesc de rezolvarea scenariului... Eu una știu rețeta asta de film așa: începe cu personajele principale separat, le înscenează întrepătrunderea destinelor, apoi îți dă rezolvări individuale
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
Eu una știu rețeta asta de film așa: începe cu personajele principale separat, le înscenează întrepătrunderea destinelor, apoi îți dă rezolvări individuale. Dar cineastul Christian Carion nu se conformează: nu știm ce se întâmplă cu singurul cuplu care apare în lungmetraj! Asta da crimă de lezmaiestate față de spectator, când să te bucuri că ai și dragoste, și război într-un singur film, nu-ți capeți finalul primului element. Bine, nici pe al războiului, dar măcar la el știi cum se termină
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
armistițiu, asta se înțelege, dar dilema rămâne: cum au întors-o înapoi la conflict armat? Cum de, o dată ce au chefuit cot la cot, au schimbat produse și și-au arătat fotografii cu familia, pot să se împuște din nou? Or, lungmetrajul îți răspunde cu jumătate de gură și oscilează de la Ťdať la Ťbať. Ideea principală e că autoritățile află și îi trimit pe unii, hăis, pe ceilalți, cea, ca să îi împiedice să fraternizeze. Iar nu pricep: soldații nu știau că există
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
nu pricep: soldații nu știau că există cenzură militară? Credeau că superiorii o să-i felicite pentru merite deosebite pentru că au lăsat armele? Habar n-aveau că un asemenea act se cheamă dezertare? Credeți-mă pe cuvânt, orice soldat știe asta... Lungmetrajul are câteva faze amuzante, dar nu suficiente cât să îl trimiți la Oscaruri cu un car de defecte structurale. O altă premieră constă în gorila uriașă care i-a luat-o înainte Moșului. Mda, mult așteptatul King Kong al lui
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
îl trimiți la Oscaruri cu un car de defecte structurale. O altă premieră constă în gorila uriașă care i-a luat-o înainte Moșului. Mda, mult așteptatul King Kong al lui Peter Jackson, creatorul Stăpânului inelelor. Aici, ca și acolo, lungmetrajul are la bază o rețetă super-simplă: adunarea. Scenariul, discret, jocul actorilor, decent (sau cel puțin așa se vrea), totul ca să faci loc pe scenă efectelor speciale. Al căror rol - informația asta o am de la cineva care e mai competent pe
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
loc pe scenă efectelor speciale. Al căror rol - informația asta o am de la cineva care e mai competent pe domeniul paleolitic, mezolitic etc. - e să amestece animale, insecte și alte orătănii provenite din perioade diferite. La câte lighioane găsești în lungmetraj, nu e de mirare că e vorba de epoci diferite, deși scenariul nu justifică în nici un fel acest ghiveci. Cum ar fi să incluzi un om de știință printre personaje, mai precis unul care să stea să exclame: pârâul ăsta
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
scenelor de lupte de animale tip discovery. De acord, sunt inventive, cafteli suspendate prin liane, combatanții se lovesc în plină cădere, dar cât să înduri așa ceva? Vizual, nu poți să nu admiri. Punând și celelalte simțuri la bătaie, constați că lungmetrajul are mai multe burți decât cap și coadă.
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
Alexandra Olivotto Mda, Sellers în al său film și personaj cu aceeași meserie a căzut pe locul nr. 2 în preferințele mele. Pentru că rolul lui Ralph Fiennes din filmul Prietenie absolută este, ca și lungmetrajul, menit să dezarmeze orice critic de specialitate. Pentru că transpune minuțiozitatea, dar și rigurozitatea tratării unei grădini într-o metaforă din care se naște un personaj. Îl vezi strivind o floare când află știrea morții nevestei, iar acest gest înseamnă, în
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
sa, Tessa, activistă politică (Rachel Weisz). Cot la cot cu ea lucrează pentru bunăstarea kenyenilor doctorul Arnold Bluhm (Hubert Kounde) și amândoi își găsesc sfârșitul în circumstanțe cât se poate de crunte. Din nou, regizorul procedează prin omisiune: în raport cu evenimentele, lungmetrajul este foarte zgârcit cu violența pe care o arată. Revenind la tramă, Justin o ia pe urmele soției lui, chit că toată lumea asumă că decesul ei e motivat de propria ei promiscuitate, ca să nu mai menționez insistența și politica mult
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
psihologică a lui Le Carré fiind dificil de ecranizat, indicațiile lui în scene sunt respectate întocmai. Principala distonanță dintre carte și film e perfect justificată: prima are un timp liniar de bază, de la care devierile tip flashback sunt clar delimitate. Lungmetrajul nu posedă așa ceva, fapt care contribuie la amplificarea defamiliarizării spectatorului, pentru că astfel e silit să depună ceva mai mult efort, tocmai pentru că sutura nu e hollywoodian - continuă, ci, în cel mai bun caz, fragmentară, neatingând vreodată o rezoluție. Firește, o
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
se duce de râpă când actul sexual, fie el performat după instrucțiunile ei care l-ar face mândru pe de Sade, degenerează într-unul pasional din cauza partenerului. De ce? Păi, estetica s-a ruinat, egal cu - iar adopt perspectiva protagonistei, doar lungmetrajul e un studiu de personaj - actul a fost doar un viol banal, o pată ireparabilă pe onoarea pianistei ce o împinge la actul suprem masochist, care, pentru maximumul de umilință, trebuie săvârșit în spațiul public. Ironia, căreia, în contextul de
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
le este oferit prim planul din toate părțile, și efectul se vede: și Huppert, și Magimel au luat premii la Cannes, ca și filmul de altfel. E ceva muncă de transpunere de făcut pentru a putea trece la celelalte două lungmetraje pe care le-am recuperat, din cauza diferenței de registru. Următorul, Crimă ferpectă al lui Alex de la Iglesias are aerul unei tragicomedii negre care aducea la începutul vizionării cu un Alfie italiano-spaniol. N-am anticipat rău, în sensul că în ambele
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
de tramă e actualul echivalent al suprarealismului, nu? de la Iglesias mai ciuruiește cu săgeți caustice impactul televiziunii, intruziunea ei în intimitate - doar Rafael se uită la televizor ca să ia exemplu de crime perfecte - dar și spiritul gregar indus de modă. Lungmetrajul e împănat și cu moduri originale de filmare, bașca încadraturi. Nu e vreo capodoperă, dar livrează ce promite fără defecte majore. Despre Noi albinosul, debutul regizorului și scenaristului Dagur Kari, un critic britanic a spus deja totul în două cuvinte
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
ba chiar uneori accesul ți se refuză, de aceea e greu să numești filmul studiu de personaj. Mai degrabă îl vezi pe Noi evoluând în diverse companii, dar și atunci ți-e greu să imaginezi vreo explicație pentru acțiunile lui, lungmetrajul neoferindu-ți prea multe date în privința psihologiei lui, doar indicii ici și colo. Poate fi un geniu neînțeles, un monument de tandrețe sau un rebel dus de curent către nicăieri. Umorul filmului are mereu un subtext melancolic, fiecare personaj păcătuind
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
Ghetto. Restul coloanei sonore e opera trupei lui Kari, Slowblow. Ceea ce e perfect în ton cu stilul de filmare (camera se mișcă doar când e obligatoriu, iar atunci mișcările sunt mega-tradiționale) și cu atmosfera parcă sedată în care se scaldă lungmetrajul: tragedia cade brusc pe fundalul omogen al unei letargii resemnate.
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
facilă a unuia dintre conflicte, dar alte trei elemente îți iau ochii: rolul-pivot al lui Craig, modul de filmare extrem de îngrijit, dar fără a pierde naturalețe în maniera Ritchie și imaginile panoramice ale Londrei. Criticii britanici înșiși au punctat că lungmetrajul arată mult mai bine decât altele autohtone făcute cu bugete similare. Și totuși, în pofida complexității sporite, Layer Cake e mai slăbuț decât gangster flicks făcute de Ritchie. Părerea mea e că feblețea filmului se găsește în același loc ca și
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
doar Marx n-o fi scris degeaba acolo - acest personaj a ajuns într-atât de anonim. În mintea lui, infracțiunea e la fel de organizată ca un joc de șah, în timp ce restul colegilor săi întru crimă joacă popa prostu' sau măcar păcălici. Lungmetrajul beneficiază însă de un scenariu pe cinste, scris de autorul cărții. Vă citez două replici, a căror savoare e inevitabilă: Viața e atât de bună că o pot simți în scuipat" și o avertizare scoasă de asasinul Drăgan (cică e
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
Mie una mi-e simpatic pentru că a regizat acum vreo zece ani Mother Night al lui Kurt Vonnegut Jr. Scenaristul e inițialul Dennis Potter, ba chiar e ultimul proiect la care a lucrat înainte să decedeze. Producător și actor în lungmetraj, un Mel Gibson de nerecunoscut. Cinismul și gustul acru trec și în acest film hibrid, care trăiește în primul rând prin aciditatea replicilor sale. Mai are o victorie la activ: trece de la o situație abominabilă la un happy end greu
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
două roluri - greu de distins de ce se întâmplă de fapt, în timp ce altele sunt plasate într-un context deplasat, vezi personajele mafiote (unul interpretat de Adrien Brody) care vor să își ucidă autorul. Partea interesantă este o altă premisă pe care lungmetrajul o dă peste cap: aceea că spectatorul e oarecum ușurat privind un personaj pierdut în halucinații, pentru că știe că nimic din ceea ce i se întâmplă nu îi poate dăuna. Chiar dacă e omorât, tot nu-i iei suferința în serios. Aici
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
Alexandra Olivotto Reluînd mini-serialul început data trecută, nu mai știu dacă am punctat sau nu o coincidență notabilă a celei 78-a ediție a Oscarurilor. Anul acesta, lungmetrajele care candidează la titlul de filmul anului (trofeu ridicat de obicei de producători) sunt aceleași intrate în competiția pentru cea mai bună regie. Și anume: Brokeback Mountain de Ang Lee, Munich de Steven Spielberg, Crash de Paul Haggis, Good Night
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
nu au o viață în afara profesiei. Dînd cu nasul printre alte recenzii, aflu că filmul se propune ca o contrapondere la acelea care încearcă o reabilitare cu tamtam a senatorului de Wisconsin. Nu mă ajută, încă n-am văzut un lungmetraj a cărui agendă politică să îi vindece lipsurile. Ok, e surprinzător să îl vezi pe un junior Robert Kennedy participând în calitate de acuzator la faimoasele audieri, e interesant să vezi tone de materiale de arhivă, dar la ce bun? Din nou
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
tema filmelor laureate la a 78-a ediție a Oscarurilor. Le-aș vrea gata puricate înaintea ceremoniei. Așa că acest al doilea film este principalul favorit, Brokeback Mountain, deținătorul a opt nominalizări. Am încercat să găsesc o legătură între cele două lungmetraje, pe lângă faptul că sunt multipremiate, și singura care mi-a sărit în ochi are legătură cu o anume mișcare de cameră. E atât de evidentă pentru că ambii regizori, Jim Jarmusch și Ang Lee, lucrează la greu cu camere statice, așa că
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
camera se rotește în jurul recipientului și reușește să sugereze șocul tocmai prin contrastul cu compoziția foarte ordonată până atunci. "Vena idiosincratică și episodică" a lui Jim Jarmusch, vorba unui critic britanic, iese din nou la lumina cinematografului în Flori frânte, lungmetraj premiat cu Marele Premiu (al doilea ca importanță) de la Cannes. Să expediez pe fast forward intriga: protagonistul senior află că ar putea avea un fiu de 19 ani și pleacă să viziteze virtualele mame ale acestui adolescent. Au existat critici
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]