KorAP: Find »[drukola/base=luntre & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...54 >

1,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

tânărul Mener, viața, sănătatea și puterea lor, își începu cuvîntarea: - Eu strălucesc în veci dinaintea fețelor voastre din voia părintelui meu... CAPITOLUL XXVII Răstimpul de zbor în jurul pământului se apropia de sfârșit. De la înălțimea la care se afla minunata lor luntre, călătorii vedeau pământul ca pe o lună mult mai mare și așteptau întoarcerea între arborii și râurile lui. Toți călătorii erau neliniștiți, fiecare în felul lui. Auta se îndeletnicea mare parte din vreme cu învățătura, în restul vremii cu dorul

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
privea trist și uneori o întreba dacă n-a iubit niciodată pământul pe care l-a părăsit. Târziu, când călătoria lor trebuia să se încheie, Nefert izbuti să găsească în mintea ei pricina nepăsării față de ceea ce se vedea, prin fereastra luntrei, mai mare decât luna plină. Și atunci nepăsarea încetă. - Ce-am văzut eu din pământul pe care numai de-aici, de departe, l-am zărit întreg? zise ea. N-am văzut nimic decât palatul regelui, templul cel mare, câțiva preoți

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
dată vorbise, era și înțelept, și frumos, și bun, și că trebuia să fie pentru ea totul. Știind ce pedeapsă i-ar fi așteptat pe amândoi, și-a ascuns dragostea care poate de aceea a crescut nestăvilită. Iar aici, în luntrea cerească, între înțelepții oameni ai altei lumi, a înțeles că trufia și ura tatălui ei și cruzimea fratelui ei i-au retezat drumul spre singurul dor adevărat și au nimicit cea mai frumoasă țară a lumii cu tot cu oamenii ei. Din

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
că te-am putut ridica și pe tine numai cu o mână, ca pe o pasăre, să-ți dau drumul să zbori... Apoi îl privi speriată și-i strânse brațul: Nu fără mine! Acum nici nu mai ești fulg, de când luntrea se rotește în jurul ei... Și începu să râdă. - Și acuma vrei să zburăm pe pămînt? - Acuma da. Acum nimeni nu te va arde pe rug pentru că mă iubești, nici pe mine nu mă va tăia nimeni în șaptezeci de bucăți

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Atlantida? o întrebă Auta. Nefert nu-i răspunse; privi numai steaua uriașă cu pete albastre și verzui care plutea în cerul negru. Viața omului nu e menită unei cutii, oricât de încăpătoare sau plăcută. Chiar străinii se simțeau strâmtorați în luntrea lor și-și împărtășeau dorul de pământ aproape deopotrivă cu dorul planetei lor. Numărul de rotiri socotit de Hor nu se împlinise. Dar așteptau cu nerăbdare întoarcerea pe pământ, pentru sfârșirea cercetărilor, ca să poată ști dacă-și vor chema semenii

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
poate și peste oamenii de la noi, fără să aveți aripi... Numai că pe voi n-o să vă socotească acolo nimeni zei. - N-ai văzut, Nefert, adăugă Auta: la începutul zborului nu ne atrăgea nimic și n-avea nici greutate! Apoi luntrea s-a învîrtit ca planetele și am ajuns iar grei. E ușor de înțeles! - Chiar așa de ușor nu e, spuse Hor. E ușor când afli de-a gata. Cine a aflat întîia oară a cheltuit poate o viață întreagă

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
pe pământ, și pe urmă ne mai gândim. într-o zi, cei doi pământeni îi văzură pe toți străini altfel decât fuseseră până atunci. Fiecare își pregătea gingașele unelte și însemnările scrise sau socotelile făcute între timp. Sosise vremea coborârii. Luntrea se rotea acum în jurul pământului mai încet și mai aproape de el. Discul uriaș al pământului de câteva zile nu mai putea fi cuprins într-o privire. - Auta, tu ai fost vreodată în munții de la capătul răsăritean al mării aceleia lungi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
călăuză. Auta se miră: - Cum vă pot călăuzi eu de-aici? - Mai ales de-aici! zise Hor. Se duseră amândoi într-o încăpere în care Auta mai intrase, ca să privească stelele. Hor îndreptă marele ochean așa încît când va trece luntrea în jurul pământului de la apus la răsărit Auta să poată zări locul căutat. Auta începu să privească. Deodată, după trecerea unui oarecare timp, strigă: - Văd Stâlpii lui Melkart... nu-i mai văd... Uite, acum, țara Haru... am scăpat-o! și lăsând

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și felul cum trebuia să coboare. Auta nu-l mai urmări. Știa de mult că prietenii săi străini nu socoteau nici în gând, nici scriind socotelile. Aveau niște cutii cu minte aproape omenească, ce lucrau în locul lor. Puțin mai târziu luntrea nu se mai roti în jurul ei. Apoi Hor le ceru să se culce pe jilțurile întinse și să-și lege curelele peste trup. - Coborîm? întrebă Auta plin de bucurie. Dar întrebarea și-o pusese mai mult sieși. După un ceas

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
nu se mai roti în jurul ei. Apoi Hor le ceru să se culce pe jilțurile întinse și să-și lege curelele peste trup. - Coborîm? întrebă Auta plin de bucurie. Dar întrebarea și-o pusese mai mult sieși. După un ceas, luntrea se întoarse cu botul în sus și începu să coboare drept, din ce în ce mai lin. Toți așteptau liniștiți și tăcuți, cu globurile lunguiețe pe cap, puse pentru coborâre. Cârmaciul și Hor urmăreau încordați semnele luminoase ale căderii luntrei, cu toate că socotelile erau așa

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
sieși. După un ceas, luntrea se întoarse cu botul în sus și începu să coboare drept, din ce în ce mai lin. Toți așteptau liniștiți și tăcuți, cu globurile lunguiețe pe cap, puse pentru coborâre. Cârmaciul și Hor urmăreau încordați semnele luminoase ale căderii luntrei, cu toate că socotelile erau așa de bine făcute, încît luntrea ar fi putut coborî pe locul ales și singură. Și când se dădură jos pe pământ, pipăindu-l cu tălpile, iar Auta mîngîindu-l și cu palma și aducîndu-și un smoc de

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
în sus și începu să coboare drept, din ce în ce mai lin. Toți așteptau liniștiți și tăcuți, cu globurile lunguiețe pe cap, puse pentru coborâre. Cârmaciul și Hor urmăreau încordați semnele luminoase ale căderii luntrei, cu toate că socotelile erau așa de bine făcute, încît luntrea ar fi putut coborî pe locul ales și singură. Și când se dădură jos pe pământ, pipăindu-l cu tălpile, iar Auta mîngîindu-l și cu palma și aducîndu-și un smoc de iarbă spre obraji, cârmaciul zise oftînd: - Sunt greu ca

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Dar și pământenilor nu le venea ușor, după un an de greutate totuși scăzută. Ieșiră pe podișul pustiu, mărginit de păduri. Nu se vedea nimeni. Numai vântul sufla prin cedri. CAPITOLUL XXVIII De mai bine o săptămână de când ieșiseră din luntrea lor, străinii și perechea pământeană umblau cercetând podișul și împrejurimile din munți. Numai în ziua a doua au zărit niște păstori, care la vederea lor au început să strige înspăimîntați ascunzîndu-se în vale, fără să se mai arate de atunci

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
vine de la tine! Și Hor îl privi zâmbind. - Mă iei și pe mine, Auta? strigă Nefert. În loc de răspuns Auta îi cuprinse umerii cu brațul. Cârmaciul împreună cu un tovarăș de-al său lucra de la venirea lor pe podiș aproape fără întrerupere. Luntrea era aproape gata; ieșise mai mică decât aceea furată de Tefnaht, lungă numai de vreo cincisprezece coți. Când fu gata, cârmaciul se roti cu ea de câteva ori deasupra podișului, făcu un ocol peste pădure, o opri în văzduh și

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Avem, Auta, avem ce schimba în piață. Uite: am două brățări și toate inelele astea! Auta o privi mâhnit și clătină din cap. Fără să-i mai asculte, cârmaciul se depărtă, vorbi o vreme cu Hor. Apoi intră în marea luntre a cărei înfățișare de turn argintat stăpânea podișul. Nefert îi urmări din ochi, iar când se întoarse să-i mai spună ceva lui Auta, nu-l mai văzu lângă ea. Își roti repede privirea înjur și îl zări tocmai când

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ai plecat, de ce ești trist? Desfăcîndu-se din brațele iubitei sale, Auta ridică cuțitul de jos și porni spre podiș, fără să răspundă. Chipul îi era încordat. În ziua în care cei doi pământeni intrau, îmbrăcați în veșmânt argintiu străin, în luntrea mică, pregătită de plecare, bărbatul gingașei femei care voia să vindece moartea întrebă: - Ce-a fost atunci, în pădure? De ce ați plîns? Nefert îi istorisi încercarea lui Auta de a tăia din lemn păsări sau elefanți, ca să poată avea marfă

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ești nouă și cât de folositor ai fost pentru pămînteni?... Pe ei i-ai învățat să se răscoale... - Dar... - Știu. Să nu crezi că n-a scăpat nimeni din Atlantida. Amintirea răscoalei a rămas și vor mai fi răscoale. Și luntrea își luă zborul spre țara Ta Kemet. După un zbor fără grabă de mai multe ceasuri (fiecare voia să vadă pământul și mările peste care treceau), luntrea lor se așeză la marginea aceleiași câmpii unde se plimbaseră atâtea seri Iahuben

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
nimeni din Atlantida. Amintirea răscoalei a rămas și vor mai fi răscoale. Și luntrea își luă zborul spre țara Ta Kemet. După un zbor fără grabă de mai multe ceasuri (fiecare voia să vadă pământul și mările peste care treceau), luntrea lor se așeză la marginea aceleiași câmpii unde se plimbaseră atâtea seri Iahuben și Auta. Spre miazănoapte trebuia să fie vechea cetate atlantă, care de aici nu se vedea. Dar ieșind din luntre, cei patru călători zăriră către miazăzi, destul de

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
vadă pământul și mările peste care treceau), luntrea lor se așeză la marginea aceleiași câmpii unde se plimbaseră atâtea seri Iahuben și Auta. Spre miazănoapte trebuia să fie vechea cetate atlantă, care de aici nu se vedea. Dar ieșind din luntre, cei patru călători zăriră către miazăzi, destul de aproape, zidurile unui oraș mare și întins. Să fi fost acesta orășelul Behdet, în cârciumile căruia obișnuia să se ducă Iahuben în vremea aceea? Lăsîndu-l pe cârmaci în luntre, într-un loc bun

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
vedea. Dar ieșind din luntre, cei patru călători zăriră către miazăzi, destul de aproape, zidurile unui oraș mare și întins. Să fi fost acesta orășelul Behdet, în cârciumile căruia obișnuia să se ducă Iahuben în vremea aceea? Lăsîndu-l pe cârmaci în luntre, într-un loc bun ales de Auta și ferit de orice ochi nepoftiți, ceilalți trei, Nefert, Auta și bărbatul gingașei femei străine porniră spre oraș. Hainele lor argintii și croite cu totul altminteri de cum se obișnuia pe pământ atrăgeau luarea

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
M-am speriat și am alergat după el. Bine că nu m-a văzut nimeni. Afară se lăsase amurgul liliachiu, atât de frumos în țara Ta Kemet. Acum se puteau strecura fără grijă din oraș, până în locul unde-i aștepta luntrea. Pe drum nu-i mai privi nimeni. Se întuneca repede. Când ajunseră în apropierea luntrei, cârmaciul scoase capul pe ușița deschisă și le strigă: - Veniți repede să vedeți ce descoperire am făcut! Intrară întîi Auta și străinul celălalt, apoi Nefert

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Afară se lăsase amurgul liliachiu, atât de frumos în țara Ta Kemet. Acum se puteau strecura fără grijă din oraș, până în locul unde-i aștepta luntrea. Pe drum nu-i mai privi nimeni. Se întuneca repede. Când ajunseră în apropierea luntrei, cârmaciul scoase capul pe ușița deschisă și le strigă: - Veniți repede să vedeți ce descoperire am făcut! Intrară întîi Auta și străinul celălalt, apoi Nefert; ceilalți doi se fereau să intre. În luntre, pe unul din scaune, ședea o frumoasă

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Se întuneca repede. Când ajunseră în apropierea luntrei, cârmaciul scoase capul pe ușița deschisă și le strigă: - Veniți repede să vedeți ce descoperire am făcut! Intrară întîi Auta și străinul celălalt, apoi Nefert; ceilalți doi se fereau să intre. În luntre, pe unul din scaune, ședea o frumoasă femeie rome, de neam după înfățișare, cu trupul scund și subțire, îmbrăcată în mătase de culoarea fagurilor proaspeți, cu părul negru retezat pe frunte și sprijinit pe umeri. Când intrară ceilalți, femeia tresări

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
cheamă. Auta și ceilalți doi priveau uimiți. Cine putea fi pământeană care vorbea cu atâta liniște de călătoria în stele? Cu greu, Auta îi încredință și pe ceilalți doi prieteni ai săi că nu li se va întîmpla nimic în luntre. Și izbuti mai ales cu ajutorul zglobiei Nefert, care zise luînd-o pe Ntombi de mînă: - Voi vă temeți să nu ne prăbușim, cum s-a prăbușit cealaltă luntre? Dar ați mai văzut zei să se prăbușească din cer? - Nu, zise Mai-Baka

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ceilalți doi prieteni ai săi că nu li se va întîmpla nimic în luntre. Și izbuti mai ales cu ajutorul zglobiei Nefert, care zise luînd-o pe Ntombi de mînă: - Voi vă temeți să nu ne prăbușim, cum s-a prăbușit cealaltă luntre? Dar ați mai văzut zei să se prăbușească din cer? - Nu, zise Mai-Baka! În cealaltă am știut eu că n-au fost zeii! Și intră cu Ntombi a sa. După ce se așezară, Nefert îi dădu cârmaciului din coșurile aduse o

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]