KorAP: Find »[drukola/base=lup & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...412 >

10,288 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616

văzînd cît de tare era încolțit Lupino de lupii tineri? Ostilitatea acestora față de puiandru devenise evidentă. Pe măsură ce Lupino era mai îndrăgit de lupoaice, lupii tineri îl respingeau mai tare; cu cît mai mult timp petrecea Hana împreună cu puiandrul, cu atît lupii tineri îl urau mai abitir. Și nu era soluție de compromis care să fi putut schimba atmosfera tensionată din haită. Iar aceasta devenise cu adevărat o problemă. E de datoria șefului haitei să se asigure că nimic nu amenință unitatea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
schimba atmosfera tensionată din haită. Iar aceasta devenise cu adevărat o problemă. E de datoria șefului haitei să se asigure că nimic nu amenință unitatea grupului pe care-l conduce. Orice dezechilibru poate atrage mari necazuri în existența familiei. Toți lupii trebuie să meargă, în final, în aceeași direcție. O haită dezmembrată cade cu ușurință pradă dușmanilor, știuți sau neștiuți. Iar un șef de haită este obligat să ia măsuri pentru ca așa ceva să nu se întîmple. Parcă ar fi preferat Arus

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
haitei sale. Pe de o parte, Lupino putea să rămînă. Puiandrul era clădit dintr-un material de mare calitate; nimic și nimeni nu-i putea schimba acestui neînfricat caracterul nobil. Dar, în cazul ăsta, ce s-ar fi întîmplat cu lupii tineri? N-ar mai fi durat mult pînă cînd invidioșii ar fi trecut la acțiune. N-ar fi contat că Lupino nu aspirase niciodată la statutul special pe care i-l atribuise haita; l-ar fi prins descoperit și l-

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
iubesc, tată! Arus se opri în loc, copleșit de emoție. Toate cele auzite erau adevărate; dar cîți copii își dau seama de rolul adulților în maturizarea lor? Iar Lupino... întrecea toate așteptările. Ei, cîtă putere îi trebuia să-i spună acestui lup desăvîrșit că nu mai exista loc pentru el în haită? Cum să-i distrugă, a doua oară în viață, încrederea în sine și în semeni? Lupino, norocoși sîntem și noi, că te-am cunoscut. Sînt mîndru că în haita mea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
lor se împrăștiaseră în văzduh și cădeau acum înapoi la rădăcina copacilor, ca o ninsoare fierbinte, sfărîmînd frigul zilei de primăvară abia mijită și dezghețînd zăpada iernii trecute. Mare Arus, de la voi am învățat tot ceea ce trebuie să știe un lup. Mai puternic și mai pregătit decît sînt acum nu voi fi niciodată. Conducătorule, la tine am cunoscut înțelepciunea; vei fi simțind și tu, învățătorule, că a sosit vremea mea. Locul meu n-a fost, de drept, niciodată aici; iar acum

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
sînt acum nu voi fi niciodată. Conducătorule, la tine am cunoscut înțelepciunea; vei fi simțind și tu, învățătorule, că a sosit vremea mea. Locul meu n-a fost, de drept, niciodată aici; iar acum e mai puțin decît oricînd. Sînt lupii tineri care știu asta mai bine decît noi și au tot dreptul s-o afirme. De oriunde aș veni eu am datoria să aflu. Am avut o mamă, un tată... Unde se vor fi aflînd ei astăzi? Pe pămînt sau

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
aș încerca să le dau de urmă și știu că tu poți înțelege asta, Mare Arus! Șefului haitei nu-i venea să-și creadă urechilor. Atîta profunzime îl lăsa descumpănit. Lupino avea dreptate. Pînă nu-și cunoaște istoria, rădăcinile, nici un lup adevărat nu poate crește sănătos, nu se poate bucura de echilibrul maturității, nu închide ochii, la capăt de drum, liniștit. A cîta oară îi descoperea băiatului neîntrecute calități? Iar misiunea lui, de a-l îndemna pe puiandru să plece în

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
aveau să-l regrete, iar altora urma să le producă o mare bucurie. Arus apreciase corect: s-ar fi iscat o dezbatere cu consecințe riscante. Lupoaicele și copiii i-ar fi luat apărarea și l-ar fi implorat să rămînă. Lupii tineri n-ar fi lăsat, pentru nici un motiv, să le scape din mîini această șansă neașteptată. Da, vestea n-ar fi făcut decît să aprindă inutil spiritele în haită. Și n-avea rost. Lupino oricum ar fi plecat, indiferent de

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
strigăt mocnit, abia simțit, își făcea loc într-un colț de inimă. Cine era el? Căror meleaguri altele decît acestea, minunate, pe care pășea în fiecare zi le aparținea, de fapt? Din ce familie de bravi luptători, poate, sau de lupi pașnici, înțelepți se trăgea? La început, prea copil fiind, a ignorat chemarea aceasta. Degeaba ar fi luat-o în considerare oricum îi era imposibil să acționeze în vreun fel. Dar dorul de strămoși, dorul de meleagurile natale, de părinți, dorul

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu-se s-o ia de la capăt a suta oară, o tristețe pe care numai ea, care-l cunoștea mai bine decît toți lupii, o putea percepe. Purta puiandrul pe frunte o îngrijorare și-o greutate pe care nu reuși să le descifreze. Hana pîndi un moment în care să-i poată vorbi. Tîrziu, cînd credea că puii n-or să mai obosească niciodată

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
mea este luată. Mîine, în zori, voi fi deja departe de locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea asta care să mă sperie pe mine, răspunse calm puiandrul. Nu m-a alungat nimeni, n-a trebuit s-o facă. E o decizie care-mi aparține, și dacă ai să-ți dai răgaz să cugeți, vei vedea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Acum sau... niciodată! Oricît aș vrea să te aprob, nu pot s-o fac acum, Lupino. Nu pot să mă gîndesc cu seninătate că nu vei mai fi în viața mea. Nu pot să cred că mă lași singură, între lupii aceștia dominați de instincte războinice, tu, singurul meu prieten adevărat! Lupino știa că și Hana are dreptate. Cînd observă că lacrimi mari îi umeziseră fața, întoarse, cu greutate, privirea de la ochii ei tulburi. Hana rostise cu glas tare gînduri care

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
să plece, sosise clipa. Liniștea se lăsase deplin peste pădure, dar lucrurile urmau să se schimbe în scurtă vreme. Primul avea să se trezească Arus, tot el fiind și ultimul care adormea din haită, abia după ce se convingea că fiecare lup e la locul lui și că nimic nu amenință securitatea familiei; după el, unul cîte unul, aveau să facă ochi lupii tineri și lupoaicele. Nu trebuia să-l găsească aici. Era de preferat ca, la ceasul dimineții, el să fie

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
să se trezească Arus, tot el fiind și ultimul care adormea din haită, abia după ce se convingea că fiecare lup e la locul lui și că nimic nu amenință securitatea familiei; după el, unul cîte unul, aveau să facă ochi lupii tineri și lupoaicele. Nu trebuia să-l găsească aici. Era de preferat ca, la ceasul dimineții, el să fie îndeajuns de departe, astfel încît vîntul să nu-i poarte mirosul pînă la colonie. Privi, pentru ultima dată, împrejurimile. Nu se

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
cu necunoscutul; și, grăbit, se pierdu în noapte, printre copaci. CAPITOLUL 5 Istoria se repet\. P\rin]ii C u mult înainte ca toate acestea să se întîmple, într-o vreme în care Lupino nici nu era născut, un alt lup tînăr și curajos, aidoma lui, își luase soarta-n mîini și plecase încotro văzuse cu ochii. Îl urma aleasa inimii, lupoaica pentru care, dacă ar fi trebuit, și-ar fi dat și viața. Plecau în lume, să găsească locul potrivit

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
lupoaica pentru care, dacă ar fi trebuit, și-ar fi dat și viața. Plecau în lume, să găsească locul potrivit pentru a se stabili și a întemeia o familie numeroasă și puternică, asemenea celor din care se trăgeau amîndoi. Tînărul lup era încrezător în forțele proprii și în destinul ce-i fusese hărăzit și care i-o scosese în cale pe lupoaică. Nu regreta o clipă că, întîlnind-o și îndrăgostindu-se de ea pentru totdeauna, nu le rămăsese cale de întoarcere

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
în forțele proprii și în destinul ce-i fusese hărăzit și care i-o scosese în cale pe lupoaică. Nu regreta o clipă că, întîlnind-o și îndrăgostindu-se de ea pentru totdeauna, nu le rămăsese cale de întoarcere. În lumea lupilor, așa ceva nu era permis. Doi membri a două haite diferite nu se întîlneau cît să se cunoască; dacă se întîlneau, nu se plăceau; dacă se plăceau, nu formau alianțe de nici un fel; cît despre uniunea unui lup dintr-o familie

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
întoarcere. În lumea lupilor, așa ceva nu era permis. Doi membri a două haite diferite nu se întîlneau cît să se cunoască; dacă se întîlneau, nu se plăceau; dacă se plăceau, nu formau alianțe de nici un fel; cît despre uniunea unui lup dintr-o familie cu o lupoaică din alta... nici nu putea fi vorba. Neam de neamul lupilor n-a trăit așa ceva și, cu siguranță, nu aveau să tolereze asta nici de atunci înainte. Tinerilor noștri nu le-a rămas altceva

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
cît să se cunoască; dacă se întîlneau, nu se plăceau; dacă se plăceau, nu formau alianțe de nici un fel; cît despre uniunea unui lup dintr-o familie cu o lupoaică din alta... nici nu putea fi vorba. Neam de neamul lupilor n-a trăit așa ceva și, cu siguranță, nu aveau să tolereze asta nici de atunci înainte. Tinerilor noștri nu le-a rămas altceva de făcut, decît să plece. Evitau, astfel, conflictele dintre cele două haite. Dacă lupii dominanți ar fi

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Neam de neamul lupilor n-a trăit așa ceva și, cu siguranță, nu aveau să tolereze asta nici de atunci înainte. Tinerilor noștri nu le-a rămas altceva de făcut, decît să plece. Evitau, astfel, conflictele dintre cele două haite. Dacă lupii dominanți ar fi aflat cît de profundă le era relația, cît de determinați erau să găsească o modalitate de a rămîne, pentru totdeauna, împreună, i-ar fi separat definitiv. Și așa ceva nu puteau să accepte. Așa că, într-o zi, au

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
următoarea. Nu conta cît aveau de căutat. Dispuneau de tot timpul din lume. Erau împreună, erau tineri, sănătoși și se iubeau. Puteau trăi din asta la nesfîrșit. Deh, ale tinereții vise... Așa vom judeca toți, cînd vom ajunge la vîrsta lupilor noștri. Ni se va părea că trebuie doar să vrem, și putem răsturna munții. Ce-i drept, uneori vom reuși dacă nu să-i răsturnăm, măcar să-i zguduim cît să se audă de departe. Așa au gîndit și cei doi

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
pădurii. Nu le rămăsese timp de ales altă variantă. Sorocul se apropia și, dacă nu se adăposteau acum, periclitau sănătatea, poate chiar viața mamei, cît și pe cea a puiului ce avea să se nască! S-au grăbit către vale. Lupul înainta îngrijorat, dezamăgit de sine însuși. Ar fi vrut să fi realizat mai din timp că, din ziua în care vor avea urmași, siguranța familiei devenea principala lui responsabilitate. La vremea aceea trebuia să fi rezolvat deja problema habitatului. Lupoaica

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să le facă față. Acolo, la marginea pădurii seculare și la picioarele cîmpiei pustii, atunci, în pragul iernii iminente și în voia vînturilor nemiloase, s-a născut puiul de lup: ființă mică și neajutorată, un boț rotund de blană fără ochi, frumos și nevinovat cum sînt toți nou-născuții, în ceasul cel dintîi. Acolo și atunci a venit pe lume Lupino. CAPITOLUL 6 La drum A tîta întuneric îl înconjura, încît

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]