1,124 matches
-
dar nu unică) din planul perpendicular pe direcția de propagare. Polarizarea luminii se poate face prin reflexie sau prin refracție. dispozitivul de polarizare a luminii prin reflexie: Dispozitivul este format din două oglinzi O și O1 plane din sticlă neagră lustruite pe suprafețele laterale. Un fascicul de lumină naturală P este trimis spre oglinda O sub unghi de incidență iB = 57°. Fasciculul reflectat PP1 cade apoi pe oglinda O1, identică cu oglinda O sub același unghi de incidență de iB = 57
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
absolut, spre sacru, spre lumină. Poate de aceea în creațiile sale e o firească întâlnire, doar aparent paradoxală, între arhaitate și universalitate. Pentru a sugera zborul s-a folosit de funcția activă a luminii care însuflețește materia, îi dă strălucire. Lustruind migălos bronzul și marmura, artistul îi eliberează energiile. Forma alungită, linia curbă, ovalul conferă sculpturilor sale aripi. Ansamblul de la Târgu-Jiu e opera-sinteză : „Nici nu vă puteți încă da seama de ceea ce vă las eu.” - se destăinuia artistul. Acest ansamblu a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
el și unii scriitori din Iași sau din țară s-au deteriorat, au devenit încordate. Falșilor prieteni, de conjunctură, care s-au folosit de el, le-a întors spatele, i-a repudiat. Cu toate acestea, unii "clasici în viață" se lustruiesc în continuare folosindu-se de numele marelui poet. După cum se știe, pe 4 februarie 2008, Cezar Ivănescu intra în greva foamei la sediul Uniunii Scriitorilor, în semn de protest față de acuzațiile mincinoase care i se aduceau. După vreo trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și oase Chiar așa: trecut prin zodii și avataruri mă câștig pe mine însumi la zaruri trist și unt și nefiresc poet postmodernist în caftan boieresc mulgând moara costelivă cu aripile cosoroabe ca pe-o sondă din Emiratele Arabe ori lustruind (cu sângele) aceste cuvinte poeticești pe care le las moștenire urmașilor mei Văcărești Chiar așa: vine îngerul (același) simandicos mă întoarce pe față, pe dos și zice: cinstiți cetățeni, melanholiile și tristețile îi sunt bune pe toate fețele iar din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
drac, Dumnezeu e mai tare ca dracul... În concepția celor două femei, Dumnezeu era aliatul lor, Dumnezeu le poruncea să se îmbăieze, să-și ungă corpul cu elixir de smirnă, să-și frăgezească obrajii cu abur de lapte, să-și lustruiască unghiile cu anilină de acaju. Scandalurile continuau până ce, odată, bărbatul ieșit din minți a lovit-o pe soția sa așa de tare cu tocul unui pantof, încât a desfigurat-o. Cele două femei, mamă și fiică, au fost închise în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a costat ceva pe bărbați. De când feminismul a luat amploare, am văzut că nu numai magazinele de materiale de construcții au intrat în declin, ci și frizeriile pentru bărbați, unde altădată clienții intrau să se bărbierească, băieții cu suport de lustruit pantofi de pe vremuri, precum și magazinele profilate exclusiv pe îmbrăcăminte și încălțăminte pentru bărbați. Mai întâi au căzut barierele admiterii femeilor în universități, apoi în armată, cluburi private și toate celelalte. Apoi au apărut saloane de frizerie și coafură atât pentru
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
în fapt o replică dată revistei Tribuna și colaboratorului acesteia, Dan Smântânescu - într-o notă veselă, demnă de umorul care l-a consacrat: "Domnul Dan Smântânescu, un om altminteri plăcut, profesor de literatură română la Conservatorul din București și care, lustruindu-se pre sine, sub aripa unor Eugen Ionescu, Bogza și Gib Mihăescu, îi place în stilul pe care i l-am văzut, să se afle așa în niște treburi memorialistice - n-are de unde să știe aceste lucruri. Căci la Conservator
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Greu de zis, în condițiile în care Tonegaru nu e unul dintre membrii grupării care să exceleze prin publicarea de articole polemice. Luna e iarăși motiv obsedant marcând decăderea, între candoare, suavitate și sugestie a prăbușirii, a degradării: "și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer". Nu e aici un dispreț al peisajelor lunare, ci un refuz al clișeizării literaturii. Poeții acestei epoci concep oarecum înaintea postmodernilor o posibilitate de înnoire a sferei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest/ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu./ (...) și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer." (Alegorie generală). Este motivul asupra căruia revine cel mai des Constant Tonegaru într-o manieră demitizantă și totodată novatoare: viziunea poate fi modificată sub influență bahică așa cum
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acuma; al 2-lea, dările tot nu erau așa de multe ca astăzi și al 3-lea, romînul se hrănea mai ușor în țara lui. Nu zic că n-a făcut progres țara noastră și noi romînii nu ne-am lustruit. Am progresat, și încă foarte mult. Ce folos! Am progresat, însă cu toții regretăm timpurile din trecut, epoca de aur, așa-numită de toți cei în vîrstă”. După observațiile sale (asemănătoare cu ale unor economiști), lipsa de inițiativă, inerția și ineficiența
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sa vinovăție. Cu Oscar Wilde el are în comun sentimentul remanenței greșelii: „Plătești pentru un păcat, plătești încă, plătești toată viața”, credea autorul „Evantaiului Doamnei Windermere”. întrezăresc o posibilă apropiere între Bacovia și Brîncuși: ambii fac o muncă repetitivă - unul lustruiește materiale pînă cînd acestea capătă o strălucire și o suplețe ireale, devenind idei, altul revine asupra gîndului, îl ruminează îndelung în tăcere, pînă cînd ajunge la forma cea mai firească, memorabilă. Cei doi fac o muncă de concentrare, de esențializare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi putut s-o facă, ar fi trebuit să uite nu numai de propria-i moarte, ci și că tot ceea ce vedea se „duce”, „cade”, „sfîrșește”. Ca și aceștia, avea oroare de „mediul cunoscut, uzat, deteriorat de obișnuință” (obișnuința care „lustruiește timpul”), însă n-a putut evada din el prin călătorii. Ca și Ionescu, îndeosebi, știa că „insolitul universului, banalitățile cotidiene sînt străbătute de ceva cumplit și fioros”. Ca și autorul Rinocerilor, autorul Plumbului a înțeles, în întregul lor dramatism, ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și am fost extrem de mândru, cu sentimentul euforic al unei complicități ezoterice, atunci când am decriptat imediat cine se ascundea sub inițiala C. în Jurnalul de la Păltiniș. Nu mi-au fost însă familiare nici stilul său căutat, intelectual ultragiant, franceza sa lustruită cu răbdare de bijutier, și nici ceea ce intuiam și avea să se confirme mai târziu, adică profunda, surprinzătoarea lui impostură temperamentală: stihinicul profet al amărăciunii și deconstrucției, apostolul teribil al depresiei suicidale era, de fapt, un bon viveur, un om
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de bâlci, de târg", după foire "târg, bâlci"), schimbarea autoconversă (it. noleggiare "a da cu împrumut" > "a lua cu împrumut"), antifraza (fr. villa "vilă, conac" > [arg.] "închisoare"), autoantonimia (engl. bad "rău" > [arg.] "excelent") și schimbarea semantică analogă (fr. fourbir "a lustrui" > "a fura" și nettoyer "a curăța" > "a fura", după polir "a lustrui; a fura")78. Potrivit altor cercetători, mecanismele prin care cuvintele își schimbă înțelesul fără să-și modifice forma sunt metafora, metonimia, absorbția lexicală, generalizarea, specializarea, transferul cohiponimic, transferul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a da cu împrumut" > "a lua cu împrumut"), antifraza (fr. villa "vilă, conac" > [arg.] "închisoare"), autoantonimia (engl. bad "rău" > [arg.] "excelent") și schimbarea semantică analogă (fr. fourbir "a lustrui" > "a fura" și nettoyer "a curăța" > "a fura", după polir "a lustrui; a fura")78. Potrivit altor cercetători, mecanismele prin care cuvintele își schimbă înțelesul fără să-și modifice forma sunt metafora, metonimia, absorbția lexicală, generalizarea, specializarea, transferul cohiponimic, transferul analogic, intensificarea, dezintensificarea, ameliorarea și deteriorarea sensului 79. Ca mecanism de schimbare
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul plasmei vălurind întruna pelicula vie a celulelor... Transcrii, învârtindu-te ca titirezul, pe hârtia lucioasă, lustruită de dulgherii geloși, înșiri povești clocind de mult timp în tine... Copilăria îți apare iarăși firească... joci țurca și poarca la Belcești, te scalzi în găuri de bombe, clipocind în mâlul lor imund, fumezi țigări din frunze uscate de sfeclă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
care istoria le-a dosit și a uitat cotele. Renașterea a fost posibilă se acceptă la modul general datorită Bizanțului și creștinismului, mai ales monastic. Academiile, universitățile reînnoadă de-acum statornice punți cu lumea veche, într-o furie de a lustrui albiile trecutului, îndîrjind dascăli și învățăcei în aventuri tot mai temerare în amonte pe firul istoriei. În căutarea originilor și a originalelor dispărute. Cu Perioada monastică, Albert Labarre își ia un lung adio de la Europa Orientală vlăguită oare? decadentă în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
așezate pe sol, cu blana dedesubt și unse cu var nestins pe partea cealaltă; li se răzuia partea cu blană și apoi erau așezate într-un butoi umplut cu var; în sfîrșit, se spălau, se uscau întinzîndu-le, se subțiau, se lustruiau și se decupau în funcție de mărimea dorită. În același timp, pergamentul era o materie mai solidă și mai suplă decît papirusul și permitea zgîrierea și ștergerea. Totuși folosirea sa se generaliză lent și abia în secolul al IV-lea e.n. a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Bănică și Codruț Constantinescu, adună, cu perseverența unor filateliști, enervările pe care le-au trăit în „Absurdistanul“ românesc: „Am colecționat în fond, precum doi filateliști împătimiți, cele mai stridente și mai interesante enervări, le-am șters de uitare, le-am lustruit bine și le-am pus în acest clasor. Spre deosebire de adevărații filateliști, noi am avut grijă să ne lăsăm amprenta pe dosul fiecărui timbru“. Popasurile celor doi studenți cioranieni prin „Paradisul“ Occidental (Canada, Elveția, Franța) au avut un rol decisiv în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
el, o văd cum se strecoară printre oameni, dezorientată, apoi dispare în spatele unui perete și n-o mai văd. Merg spre ieșire. Ajung în dreptul motocicletei de colecție, încetinesc pasul. Mă opresc. Motocicleta strălucește. Nici un fir de praf. Probabil că au lustruit-o cu ceva. Poate au folosit o ceară specială, n-am idee. În cafenea, o zăresc pe femeia cu zmeură. Stă pe un scaun și-și pilește o unghie. O privesc câteva secunde, apoi ies din aeroport și merg spre
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ușă. Afară e cald, foarte cald. Dacă a vrut să iasă, să iasă. M-am ridicat și m-am apropiat de peretele pe care se afla desenul, ceasul ticăia în spatele meu. Aproape înfiorat am întins mâinile spre el. Rama era lustruită. Am preferat să mă retrag, fără teamă. Prin ferestruica mică răzbeau glasurile vesele de copii jucându-se sub arbori. Am luat tabloul și l-am întors pe dos, cartonul era îngălbenit de timp. L-am șters ușor cu brațul dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sine înțeles. Or, dacă el nu mai este perceput, vor trebui să se găsească mijloacele scenice pentru a-l prezenta, pentru a-l face perceptibil. De multe ori, dialogul este înlocuit de gest, știut fiind că, în trecut, excesul locvacității lustruite în teatrul de bulevard a dus la creșterea rezervei față de cuvânt și a amplificat rolul celorlalte elemente expresive (gest, mimică, jocul tăcerilor). Privită cu atenție, relația dintre dialog și metadialog indică diagrama simbiozei dintre cuvântul spus și cel nespus, solicitându
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
cam cu obișnuitul "Vai Jana ce obosit sunt ... am umblat cu Nicolae toată ziua". La un moment dat ea se prinde: "Costică, spune drept unde ai fost astăzi"? "Cum unde, pe dealurile din jurul Iașului". Atunci cum de bocancii tăi sunt lustruiți așa cum ai plecat dimineață" ? Încearcă el să spună că i-a șters cu ceva ... ce mai ... n-a fost credibil și a recunoscut că a fost la meci. Cum d-na Jana Martiniuc se vedea aproape zilnic cu nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
nisipul alb, cu capul pe o piatră, surâzând, (încercuit de scoici moarte), m-am apropiat și mi-ai spus, întinzând brațul, "Culcă-te". O vreme, așadar, am stat întinși calzi în nisip, vorbind, fumând, relaxat; în vreme ce marea scrâșnea în urmă lustruia pietrele și măsura ziua. Am ațitpit ușor, și am alunecat într-un vis al prăbușirii ca o peșteră. Toate miturile peșterii, toate miturile tunelului, turnului, fântânii vizuina de iepure a lui Alice în adânc, cărarea lui Orfeu: o scară în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
funcționare 5. 3 (trei) costume haine diferite materiale și culori, uzate și unul palton de culoare blomarien uzat 6. 1 (una) somieră, cu saltea de lână uzată 7. 1 (unu) birou, un dulap cu 4 uși și una bibliotecă, toate lustruite negru. Însemnările Sandei și ale lui Vlad Stolojan au drept cadru cronologic perioada cuprinsă între anii 1948 și 1962. Pentru locuitorii țărilor din Est, această epocă reprezintă „obsedantul deceniu“, cel al dictaturii și al terorii instaurate de Stalin, de satrapii
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]