1,217 matches
-
spitalul te Învăluie te primește șerpii singurătății ling pereții ferestrele aerul face bale la gură precum cîinele de vînătoare foaia de observație arată drumul stelelor și fiecare duce Între degete un termometru ca o ramură de salcie În duminica floriilor mîhnirea e o crinolină de-a lungul zidului paturile sunt ca școlărițe cu părul cearceafurilor despletit glasurile sunt scăzute ca gîrlele În secetă timpul Îmbrăcat În halat alb trece pe lîngă tine... Lăsînd la o parte faptul că intenția „absconsității” e
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
om, angoasa existențială. Acest sistem corespunde și unor zone nervoase (de exemplu, stimulările intracerebrale la porcușorul de Guineea provoacă țipete de tristețe). Panksepp, care a studiat împreună cu colegii săi aceste emoții, consideră că mecanismele biochimice ale sistemului depresiei (tristețea și mâhnirea la om) sunt în strânsă legătură cu centrii endorfinelor (neurotransmițători care seamănă din punct de vedere chimic cu morfinele și acționează în mod natural ca sistem antidurere; Guillemin, Rossier, Chapouthier, 1982). În cadrul unei serii de experimente pe diferite animale tinere
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ordinea normală a lucrurilor. Ceea ce s-a putut remarca la alți romantici (propensiunea spre Înălțimi, tulburarea În fața transcendentului!) nu există În poezia lui CÎrlova. Expansiunea lui este limitată, privirea nu trece dincolo de limitele peisajului, privirea se Întoarce, bucuroasă, spre „negura mîhnirii” din interior. Căci locul securizant (valea tristă și euforizantă) este, În același timp, o sursă de neliniște. Ea ocrotește, dar nu vindecă. Ceva lipsește (În Inserare: ființa „care poate să-l facă fericit”, În Păstorul Întristat: păstorița „cu chip prea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să-l facă fericit, Și neputînd găsi-o, În vreme ce-o dorește, În negura mîhnirii mai mult s-a rătăcit, Întocmai ca o luntre ce slobodă pe mare, Nu poate de furtune a mai găsi pămînt; Ce n-are nici nădejde că poate d’Întîmplare, Cu vreme s-o arunce la margine vr’un vînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș’a căria văzută de flori Împestrițată Se’ntunecă cu noaptea pe caru-i ’naintînd.” Odată cu căderea nopții, glasul nehotărît pînă acum, sedus de un peisaj euforic, intră și el În „negru mîhnirii”. Echilibrul precar: zi-noapte corespunde unui armistițiu interior fragil: acela dintre plăcere și suferință, dintre nădejde și jale. Trista și desfătătoarea vale dispare Înghițită ca o luntre de furtună. Introducînd, În finalul poemului, imaginea luntrei „slobodă pe mare”, CÎrlova evadează din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a se apropia de obiectul liric (care la Heliade se confundă cu obiectul cultural) vine și din teribilul retorism al versului. Poemul este adesea un discurs În sens didactic, o demonstrație cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire: „vălul mîhnirii”, „plumbul datoriei”, „scaunul veciei”, „brațul Îngrijirei”, „vîntul soartei”, „demonul geloziei”, „aripile vremii”, „a dealului sprinceană”, „brațele somniei”. Metafora din urmă e de reținut pentru că anunță somnia eminesciană, un concept filozofic și o stare erotică (starea de extaz). Heliade folosește de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin frînarea posibilităților de invenție În poezie). Alexandrescu crede că „osteneala și răbdarea pot orice dobîndi”. El pune stilul Înaintea talentului. Nu este, din această pricină, neliniștit cu adevărat În fața foii albe, n-are crize de disperare și, În genere, mîhnirea lui de a scrie Într-o limbă neformată și de a se manifesta Într-o literatură fără capodopere este contrazisă de versurile iritant de bine ticluite: „La toate-ai fost norocit: nu crez c-atît izbuteai, D-ai fi avut să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el, „Își află În ceruri izvorul cel sfînt”: „Acolo În stele ca-n lumi de lumină, SÎnt suflete, Îngeri, ce cînt și ador; Ființi grațioase ce blînd se Înclină, Cătîndu-și În lume tovarășii lor. Și cînd, stăpînită d-a vieței mîhnire, Te plimbi tu pe cîmpul tăcerii-nchinat, De simți o suflare, d-auzi o șoptire, E glasu-unui Înger de tine-ncîntat.” PÎnă ce „gîndirea (...) se Întoarce cu durere” spre priveliștile triste ale existenței, poetul mai gustă o clipă de desfătare În „vesela
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chiar mai mult decât alți poeți din epocă o coerentă și o fluiditate În notarea cuvintelor, dar o figură veche În retorica poeziei recomandă limbajul tăcerii. CÎnd limba rămîne mută, vorbesc ochii. Privirea devine mesagerul focului interior: „Și amorul cu mîhnire Te privește și suspină”. O privire mîhnită, menită nu să seducă „obiectul de iubit” (nu există o strategie a seducției În poemele lui Grigore Alexandrescu pentru că faptele sînt dinainte hotărîte, poemul vine În urma evenimentelor), ci să exprime doar o „mirare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
izbăvire tristă, o pace mohorîtă. Îndrăgostitul și-a regăsit „dreapta gîndire”, și-a regăsit și prospețimea simțurilor: liniștea interioară Îi permite să redescopere peisajul, obnubilat pînă acum de pasiunea nimicitoare: „La al tău zîmbet, l-a ta mînie, A mea mîhnire sau bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine Îmi sînt plăcute Și iar cu tine pot a nu-mi fi.” O pace, totuși provizorie, o contestație care ascunde deja promisiunea unei alte aventuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nici o jale, Dacă mă urai cu cale, Arătîndu-mi pentru ce; Ci această mă omoară Și În mormînt mă pogoară, Că nu poci să știu de ce. Ah, iată iubirea mare Ce fel de răsplătiri are Și ce cîștigi de la ea: Sfădiri, mîhniri, urîciune, Depărtări ș-amărăciune, În loc a te mîngîia!” Motivul Dalilei apare Întîi În aceste Adaosuri. Decorul este acela al orașului balcanic: caleașcă, țigani care gonesc muștile, bărbați Îmbrobodiți, slugi umile și un rob prost care nu poate fi decît Înamoratul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îndrăgostiții moldo-valahi trebuie să facă dovada bărbăției și devotamentului lor În chip mai puțin spectaculos: prin chinuri fiziologice, umilințe morale și fuga În pustie. Pustia este o noțiune relativă. Unde să găsească Îndrăgostitul român un deșert pentru a-și Îngropa mîhnirea? Pustia este, În realitate, un loc ferit, un colț mai sălbatic de natură ce se dovedește, În cele din urmă, plăcut. Exilul poetului nu este prea departe de iatac. Fapta eroică se consumă pe acest plan mai modest. Însă cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe firele întinse, se rostogoleau amețitor într-o prefăcută încleștare asemenea unui dans. Își duse mâna la stomac, îl ardea. Gata, hotărâse: Giandomenico o să plece, iar el va să rămână să ia în piept opintirile vieții. Așa își repeta în pofida mâhnirii și pentru a-și obișnui stomacul cu arsurile iadului. Întors spre văpaia din vatră, îi spuse nevestei: N-o să se simtă rău, o să facă față, n-o să se simtă rău iar noi, cu ajutorul Domnului, ne-om descurca. Caterina se opri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trântit-o în cap acelui nemernic ce cuteza să pună la îndoială relatările sale. Se mărgini doar să-l fulgere cu privirile. Se uită atent la el, după care izbucni într-un hohot zgomotos de râs ce-i trezi din mâhnire pe cei de față: toți simțiseră nerușinarea batjocurii și iritarea călugărului. Tommaso își continuă vorba ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic, totuși își permise o mică aluzie precum că și domnii ar trebui când și când să-și lase
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
face în sfârșit să triumfe dreptatea și egalitatea, Cristos care împarte pâinile și peștii... Oh, cât era de mieros acel Episcop în timp ce depăna parabola fiului risipitor referindu-se la el. Era privit ca un soi de naufragiat, dar și cu mâhnirea, se gândi Tommaso, ce te-ncearcă fiindcă ai luat un dumicat de la gura rechinilor. După căința publică, a început să colinde zilnic satele vecine cu Stilo: din Monasterace la Santa Caterina, de la Pizzoni la Davoli, la Arena se oprea dinaintea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cel ce trebuie să-l reprezinte pe Cristos pe pământ. Papa mă osândește interzicându-mi să scriu și să citesc, cu alte cuvinte cele mai înalte daruri de la Dumnezeu. Nu pot să cred! Zi și noapte repeta, cu glas tare, mâhnirea asta și nu lăsa să doarmă pe nimeni. A fost nevoie să fie adus la conducerea carcerii, târât cu forța dinaintea directorului. I-au vârât în mână bula papală, l-au zeflemisit amenințându-l să înceteze: erau sau nu ordine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ajuns în schimb să am de-a face cu jivinele de prin canale. Nimic de spus, mi-am meritat soarta cu vârf și îndesat". Monologul totuși nu-l întrista, ci, dimpotrivă, îl elibera, îl ferea de excesele de mânie sau mâhnire: poate tocmai de aceea se afunda în el. De câtăva vreme poezia se întorsese să-i țină de urât: scria pradă unei furii fățișe, își dorea ca versurile să colcăie de viață și adevăr, căci poezia cu muzica ei înaltă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
destul de tare și altora: "Uite pe Pomponescu", ceea ce măgulea pe profesorul de beton armat. Ieșirea în public îi calma iritația amorului propriu, dîndu-i sentimentul că opinia publică înregistrează indispoziția sa morală și caută să-l răsplătească printr-o sporită deferență. Mâhnirea lui Pomponescu era în fond foarte adâncă, contribuind la ea elemente multiple. Întâi de toate intra surpriza că o femeie poate să-l planteze în chipul acesta expeditiv. Să fi ajuns oare la vârsta când femeile tinere te consideră cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a se sinucide nu trecu o singură clipă prin mintea lui Cioarec, în schimb îi încolți gândul de a izbi plantonul cu ceva contondent, cu vasul de apă de pildă. Frica producîndu-i consumație de energie, nu sentimentul propriu-zis de mâhnire, prizonierul avea o foame devorantă, se plângea că i se dă mâncare puțină și bea apă pe nerăsuflate. Ai fi zis că voia să-și păstreze toate forțele spre a da o luptă violentă în ultimul moment. Nu avea o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prea tare și au mișcat creanga. De ar fi picat cerneală pe un rotocol de dantelă, ar fi fost tragedie. Firește, Erminia era o femeie de o gingășie extremă, nu s-ar fi plâns direct. Dar ar fi arătat atâta mâhnire la pătarea dantelei, ar fi încercat atâtea procedee să scoată pata, încît s-ar fi văzut îndată că pentru ea întîmplarea echivala cu o catastrofă. La fel, Hergot ar fi ridicat foile scuturate de jos, le-ar fi adunat pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o ceată de subalterni în această branșă, din Hangerlii. Gaittany își ascundea aroganța internă în cele mai mari umilități și izbutea totdeauna să mistifice pe toți. Asta ar fi voit în fond să facă și Pomponescu, dar nu putea. O mâhnire profundă îl cuprindea la ideea de a se umili și orice diminuare a respectului din partea altora îi provoca suferință. Așa de victorios în viață, Pomponescu se descoperea într-o clipă un inadaptabil. Lunga lui carieră fusese un accident favorizat de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căsătorie. Ceremoniile anuale, de căsătorie s-au rărit așadar; alterate, mai mult sau mai puțin dezarticulate sau avortate, ele nu mai atrag multă lume. Posesiunea pare aici mimată, aproape prefăcută, trist teatralizată și oferind spectacolul unei dereglări rituale conștientizate cu mâhnire de fiecare. Uneori geniile refuză chiar să se încarneze în mediumuri, care se mulțumesc să danseze fără concentrare sau bucurie sau preferă să stea la taclale între ele, fumând și bând de-a lungul întregii zile pentru care au fost
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dai cu tine. Numai cine s-a învins pe sine îi poate învinge pe dușmani. Răbdarea este un lucru foarte important pentru că răbdare înseamnă să te stăpânești, să nu te lași în voia celor șapte emoții: bucuria, mânia, neliniștea, adorarea, mâhnirea, teama, ura. Se spune că singurul lucru de care trebuie să ne temem este însăși teama. Frica este pretutindeni de disprețuit și peste tot ea are urmări rele. Frica este suferința ce te cuprinde pe neașteptate la gândul că soarta
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
consider că grupul acesta urât, prea urât mirositor n-are ce atenție să merite. Doar că atunci când pute un excrement trebuie să te depărtezi. Deci rup bucata și fug de asemenea... jivine cu duhori revărsate în "scrisul" local. Constat cu mâhnire că în mult prea multe ramuri de activitate stăm rău, rău, cu competenții pentru diverse slujbe sau competențe ! Guvernul ăsta e de-a dreptul decimat, doar vreo 3 mai sunt de la începutul drumului, printre care și Cristian David al nostru
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
bomboanele Jolly Rancher la măsuțe de grădină, la prețuri excelente. Target a reușit să își gestioneze atât de bine renumele, încât a făcut din chilipiruri o modă, transformând într-o datorie asigurarea calității produselor ieftine. Aceasta e cea mai mare mâhnire a mea: faptul că toți clienții sunt convinși de avântul cererii pentru serviciile lor, care ar trebui să explodeze pur și simplu din ziua în care își lansează site-ul pe internet. Consultant IT din Dallas Așadar, Target este o
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]