7,613 matches
-
de sine. În starea asta cam nedefinită Mă mai îndeamnă câte o dorință Să vindec rana-adâncă, nedorită. Că-n mine este totul cu putință Și fără de suspine ori regrete Voi sparge-al scepticismului perete! Ca bun român bucovinean, port cu mândrie în inimă, înainte de toate, înălțătoarele crezuri: cultivarea limbii neamului, cinstirea cu sfințenie a simbolului național, dăinuirea bisericii strămoșești, păstrarea portului tradițional moștenit, cultivarea melosului și dansului popular. Am convingerea că păcatele și relele trecutului nu ne vor mai întuneca mințile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
acele repere fixe pe baza cărora se vor desfășura și strategia, și cam-pania însăși. În ceea ce privește temele care sunt propuse pentru axa de campanie, se pot aminti următoarele: divertismentul, sănătatea, puterea, socialul, superioritatea, noutatea, echilibrul, hotărârea, dinamismul, eficacitatea, durabilitatea, provocarea, calitatea, mândria etc. Consilierul PR trebuie să gândească astfel încât situația-problemă să fie rezolvată, având în centrul demersului său unul dintre conceptele enunțate anterior. Axa este strâns legată și de sloganele campaniei, și de mesajele care urmează a fi dispersate în mentalul colectiv
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
Asta poate și din pricina bâlbâielii care-l asedia mereu când se emoționa. Îl vedeai mai tot timpul În aceleași haine decolorate, cu țesătura rarefiată de prea multe spălaturi. Dar mersul său drept și apăsat trăda la el un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei mari Îl sâcâiau mereu cu Întrebarea când se va Îmbrăca si el “mai acătări”, că e prea calic, că le e rușine cu el și că să-i zică maică-sii, care era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lor aterizară cele două plase. Deliei i se părea firesc ca cei aflați deja în vagon să-i privească pe cei în spatele cărora tocmai s-au închis ușile. Faptul că au urcat înainte le dădea un aer de superioritate și mândrie, se știau stăpâni pe situație și pe scaunele libere. Delia zâmbi atunci ușor gândindu se că adevăratul stăpân trebuie să fie cel care, întins pe două scaune, adormise cu mâna sub maioul murdar fără să-și dea seama. Doamna grăsuță
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dacă vreți să continuați, veniți mâine, de dimineață, din nou. Acum, hai, gata! și gata a rămas. Îndrăgostiții Un colț de bloc de locuințe. O fereastră. Un prichici, în afară. Dincolo de geam - o pisică, grie, frumoasă, privește în afară, cu mândrie. Are și de ce. În partea astalaltă, pe prichici, stau, cu privirile țintă la ea, trei motani: unul gri, ca și dânsa, altul tărcat, alb cu negru, și cel de la mijloc, de la marginea de aproape de alee, galben. Mai întâi, câteva zile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
baruri. Despre unul, mai răsărit decât celalalte, cu firmă mai atrăgătoare, situat în centrul localității, patronul spune, celor cu care intră în dialog, că este cel mai onorabil din întreaga Dietă. și că el însuși este patronul acestui bar. De, mândria omului! Doar, că, în seara sâmbetei trecute, aici a avut loc ceva care a ridicat întreaga țară în picioare. Câțiva tineri, veniți de câtva timp din Germania, să-și petreacă vacanța pe locurile natale, au fost luați la întrebări, de către
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de-oseamă cu bunicii și străbunicii lor; parțial, de mai din coace. Au existat dovezi cum că pe teritoriul României continuă să dăinuie obiecte din aur confecționate și transmise, din generație în generație, încă de pe timpul dacilor. Un mare motiv de mândrie constitue toate astea pentru cei care le dețin și le transmit, mai departe, generațiilor care urmează, ele adăugându-se faimei întregii comunități țigănești internaționale, la sărbătorirea despre care vorbesc luând parte și reprezentanți ai comunităților țigănești din mai multe țări
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
drăgălășenii, de, numa-numa! șaptesprezece! Da, dragii mei, cum vă spun, șaptesprezece! Aceia au crescut. Pe majoritatea, familia proprietară i-a vândut. Câțiva au fost reținuți și folosiți pentru nevoile casei. Pe atunci, femeile cu peste zece copii, erau numite, cu mândrie, mame-eroine. Deci, dintr-o glumă și celei căreia ulterior avea să i se ducă vestea de Baba, a fost numită mamascroafă eroină. A mai trecut un timp și actuala Babă a fătat un alt rând de purcei. Tot șaptesprezece. Gluma
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
infinitul timpului mare, natural. Vă dați dumneavoastră seama, iubiți cititori, ce a însemnat, acest fapt, pentru români? Înțelegeți ce a putut să simtă fiecare român la aflarea acestei aurifice vești? Pricepeți câtă emoție, cât respect și ce înalt grad de mândrie au pus, momentan, stăpânire, pe români? O, desigur, sunteți capabili să inspirați măreția unui astfel de eveniment, pe care, cu drag și evlavie, să vi-l sedimentați în ființă și conștiință! Îmi alătur, infimele mele fărâmițe de entuziasm și fericire
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În mass-media - nu numai În cazul acestei emisiuni! Dar, mă-ntorc și zic : nu cumva am avut, eu Însumi, În timp, tentația de-a folosi epitetul , legat de opera unor vivanți? Vai, cum nu?! Mărturisesc, fără rușine, dar și fără mîndrie, am decretat, În foru-mi interior, cel puțin de 10 ori, e genial! CÎnd? Nu-mi amintesc fiecare ocazie, dar o săncerc... Visul lui Brook, Revizorul lui Pintilie, Nepotul lui Rameau (Esrig), Război și pace de S. Bondarciuk, Unchiul Vanea ( Koncealovski
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mari eroi ai neamului, că l-a omis pe unu’, ăla pe care el n-a putut să-l joace ca lumea niciodată : ”Mineralnîi Vodî”!... Asist, ca-n fiecare an, la tv, la Gala UNITER. Încerc un dublu sentiment - de mîndrie și de tristețe. MÎndrie - fiindcă În loja Naționalului sunt , de data aceasta, mai mulți reprezentanți ai unor case regale (și nu foști secretari de partid, ca-n alte ocazii) ; fiindcă pe scenă urcă mulți oameni cu prestigiu, cu bani, ori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că l-a omis pe unu’, ăla pe care el n-a putut să-l joace ca lumea niciodată : ”Mineralnîi Vodî”!... Asist, ca-n fiecare an, la tv, la Gala UNITER. Încerc un dublu sentiment - de mîndrie și de tristețe. MÎndrie - fiindcă În loja Naționalului sunt , de data aceasta, mai mulți reprezentanți ai unor case regale (și nu foști secretari de partid, ca-n alte ocazii) ; fiindcă pe scenă urcă mulți oameni cu prestigiu, cu bani, ori și cu una și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Urgențele foamea, de exemplu le rezolvasem. Dar mai departe? Puterea obișnuinței este, de cele mai multe ori, covârșitoare. Cu cât stăteam mai mult să mă gândesc, cu atât eram mai convins că trebuie neapărat să dau o tură pe la serviciu. Poate că mândria mea era zgândărită mai mult decât voiam să recunosc, poate că o curiozitate teribilă îmi dădea târcoale, oricum simțeam nevoia să mă reped până acolo. O dată înșurubată această idee în mintea mea, trebuia să văd cum să fac să o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
juri că a vorbit Liiceanu sau Pleșu. Cuvinte fine, frazare elegantă, expresii nobile, coerență, ce să mai vorbim, cioace! Da' când vede cumătru' sau cumătra ce-a dat pe goarnă, îți dai tu seama, e în al nouălea cer de mândrie și toată lumea-i mulțumită la maxim". "Ei, și cum adică? Crezi că cititorii nu-și dau seama că e manevră?" Nico-profesionista face o față din care se degajă o siguranță scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Costi, sau la colțul blocului, după meci, pentru un zar, o carte, alea-alea și, la o adică, dacă pică la drum de seară sau de zi, pentru o bagaboantă mai fâșneață. Nu de alta, dar, așa cum afirmă el cu mândrie, iar nevastă-sa cu oftică-n glas, e cam gagicar. Toate aceste mici, însă atât de necesare și firești bucurii masculine ale vieții trebuie întreținute din bănuții aceia de care am vorbit mai înainte. De unde provin ei? Fraierii nu prea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a strâns de vreun kilogram, hai, un kilogram și jumătate. Cantitate care, vorba aia, că pășisem în al treilea mileniu, se putea recicla pe niscaiva bănuți. Domnul Tănase Efremiu Gomboș după cum scria în acte era, o susținea de altfel cu mândrie și relativă seriozitate, un participant activ al înnoirii bisericii ortodoxe, asociind religia cu ecologia. Sigur, de fondul principal al problemei care, de fapt, nu era câtuși de puțin vreo nouă găselniță a acestui secol, se ocupa, cu multă osârdie, popa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mult cu gura moartă. Capul sus, porumbițo! Doamna contesă corectez eu. A, pardon - reia bibliotecara - doamna contesă de Bethlen. Și pe dumneata cum te cheamă în scenetă? - mă întreabă pe mine. - El e castelanul Mihai de Giulești - precizează Iozefina cu mândrie privindu-mă mai drăgăstos ca niciodată Nu se vede? Se aude ușa de la intrare. Roji sare ca arsă: - Gata cu pauza, copii. Vin clienții. Ies copiii de la școală. Eu m-am retras. Pa și pusi! 8. Cu vreo zece zile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în rândul cărăușilor. Apoi toți - ca la comandă - și au îndreptat privirea către Vasile Hliboceanu. Ochii lor purtau întrebarea: „Adică cum? Îi mai bun Iordache, care abia o venit între noi, ca Hliboceanu? Asta nu se poate!” Cocoșitu - plin de mândrie - își purta privirea de la unul la altul, ca și cum ar fi spus: „Vedeți?! Eu sunt cel mai bun! De azi înainte veți da socoteală în fața mea”!... Hliboceanu, cu un zâmbet trist, a plecat fruntea abia îndrăznind să privească la cei din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
atunci ți-o spun eu, băiete. Să intri în rândul cărăușilor era și este o mare cinste. Să rămâi o viață în rândul lor este cea mai mare onoare pentru un gospodar din sat. Așa că această cinste o port cu mândrie datorită lui Dumitru. De fapt, după acel pumn primit în obraz de la Dumitru, am devenit cei mai buni prieteni. Astăzi, când ne-am hotărât să ne luăm adio de la cărăușie, ne luăm rămas bun și de la Costache și de la Măriuța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Știe și este de acord cu dorința noastră. Vezi, Dumitre? Nouă nu ne-o venit așa ceva în minte. Asta-i chiar o treabă bine gândită. Pe fața lui Hliboceanu a trecut o lumină fugară și i-au strălucit ochii de mândrie. Da’ cum îi plătiți lui Costache în fiecare seară? - a întrebat moș Dumitru. Simplu. Costache trece la catastif tot ce ne pune pe masă și eu iscălesc în fiecare seară, iar vinerea plătim și gata. Toate bune, dar Costache știe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Numai că el n-o știut că Hliboceanu nu doarme. Atâta-i trebuie! Să încerce numai, că și-o găsit nașul! Apoi și asta-i o treabă cu socoteală, care mă bucură Hlibocene - a remarcat moș Dumitru. Aceeași lumină de mândrie s-a zbătut în ochii neguroși ai lui Hliboceanu. Acum să nu-ți iei nasul la purtare, omule! Treburile pe care le-ai făcut le făcea oricine când se vedea singur - că așa am făcut și noi la început - altfel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
departe de iarna trecută - n-au venit ei pe o vreme câinească ca asta? Au venit! Așa că zi-le lupchi și gata!” - a comentat Mitruță felul de a fi al negustorului. Și nu are dreptate, Mitruță? - a întrebat Cotman, cu mândrie neascunsă în glas. Are, nu are, mai întâi ar trebui să ne bucurăm că am ajuns cu bine... Cu săniile încărcate ne-a fost greu, dar cu ele goale îi altă poveste. Numai că o să ne cam apuce noaptea, pentru că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a lăsat Aizic. Om mai vedea noi - a încheiat vorba Cotman. Mergeți sănătoși și aveți grijă să nu vă iasă din nou în cale cine știe ce lotri... Odată vede nașul puța finei! Să mai îndrăznească numai! - a răspuns Mitruță, cu mândrie exagerată, dar și cu mânie justificată. Au plecat, lăsându-l în poartă pe Aizic, care se dovedise dornic de vorbă...Cotman s-a apropiat de Mitruță și l-a întrebat: Ia spune, băiete! De unde ești atât de sigur că lotrii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
șagă. Auzi dumneata! Să-l pălească cu baltagul în cap și el să învie așa peste noapte! Aiasta-i minune mare, domnule! O fi minune, da’ nici noi nu suntem de ici de colea, jupâne - a replicat Mitruță cu oarecare mândrie. Și dacă tot am ajuns, spune-ne unde descărcăm? - a întrebat Cotman. Aici la magazie nu mai este loc. Hai să mergem la gară, să descărcăm de-a dreptul în vagon... După ce au scăpat de încărcătură, au făcut cale întoarsă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru că există întotdeauna un mod mai simplu de identificare ("Mă, alea două mai mari din alea cinci!"). Plasate în afara eticii generale, lumea interlopă și sistemul corupției au totuși regulile și onoarea lor, de pildă în respectarea plăților, enunțată cu justificată mîndrie ("Amu știe el, amu'! Că sîntem oameni!") sau în precizia îndeplinirii îndatoririlor asumate ("Exact, exact, să nu ne-ncurcăm cumva, măi!"); faptele sînt prezentate într-o lumină cu totul pozitivă, în care infractorii de omenie acționează pentru binele și mulțumirea
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]