8,306 matches
-
având cu ele grijile firești, dar au ajuns cu bine la destinație. Eliberate, preocupările lor începură să se axeze acum pe cele ce aveau să urmeze. Când au coborât din trenul bacalaureatului, absolvente ale unui liceu de prestigiu, erau deosebit de mândre și de fericite. Prima grijă însă la coborâre a fost să consulte mersul unui alt tren. Stupoare! Era un rapid ce avea plecarea nu după mult timp spre noua școală la ora 24:30. Mai aveau la dispoziție două săptămâni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
însuși în plasa pe care abia o sfâșiase. Aceste gânduri le frământa Alex în dimineața despre care vorbim, în timp ce se pregătea să plece pe șantier, unde mai erau câteva probleme de rezolvat în vederea predării la cheie a noului edificiu. Era mândru de această nouă construcție, mai ales că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rotundă, ci rămase acolo să-i aștepte pe ai lui să vină și să-l ia acasă. Știa că au să vină, doar îl iubeau foarte mult; așa i-au spus când i-au dăruit ceasul pe care-l purta mândru la încheietura mâinii și pe care nu-l va da nimănui, căci așa îl învățase tata când plecase în parc să se joace. BLUNT Primul lucru pe care vecinul meu îl face după ce se trezește este să-și cumpere ziarul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bătuse atunci când își strecurase o mână sub sutienul ei ca să-i mângâie mai bine sânul. În palmele lui reci, sânul ei se retrase și lăsă locul inimii calde să pulseze. Nimeni nu mai mângâiase inima cuiva astfel și el era mândru de asta. Kristina îl rugase să nu mai spună și altora pentru că se temea să nu sufere. El ținuse mereu secretul și apără inima Kristinei să nu o doară. Însă, cu toată grija lui, Kristina a început să se fardeze
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Prin fața ușii mele pașii lor treceau grăbiți, șoaptele lor sunau la fel, apoi veni Maria și-mi spuse să mă pregătesc, că mergem la plimbare. Mi-am pus o rochie bej cu mânecă lungă și închisă până la gât. Eram tare mândră de gulerașul meu care ascundea frumos pistruii și petele de la soare. Am ales o culoare deschisă de ruj și am încercat să umplu toate striațiile adâncite în buze. Ochelarii de soare cu rame foarte mari nu lăsau să se vadă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
patul soției sale, o cuprinse grijuliu de mijloc, o sărută pe obrajii livizi și-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat o grămadă de bani pe ei! - Și nu merită!? Sunt tată, spuse el mândru. Veni și mama lângă fiica ei și cu lacrimi în ochi, reuși să îngaime câteva cuvinte, deși i se părură a nu fi cele mai potrivite în asemenea momente: - Fata mea, fata mea, sunt fericită că ai trecut și hopul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Era sigur că, dacă și-ar fi exprimat-o, i-ar fi fost îndeplinită. La finele clasei a IV-a, Mihăiță luă premiul II și i se puse pe cap o coroniță de flori de câmp. După serbare, când pășea mândru alături de părinți către cofetăria din centrul orașului pentru a sărbători evenimentul cu o porție dublă de înghețată, trecând pe lângă un magazin cu instrumente muzicale, copilul nu-și dezlipi ochii mult timp de vitrina acestuia. Părinții bănuiră ce anume îl atrăsese
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de părinții lui. Abia stăpânindu-și emoțiile, Ina introduse cheia în ușa de la intrare. Uimirea ei nu se putea cristaliza în cuvinte. Străbătu încăperile, deocamdată goale, dar care și așa respirau o eleganță demnă de opera unui inginer constructor. Era mândră de soțul ei. Când vor veni părinții să-i vadă opera, vor conchide că Alex a câștigat nu numai bătălia, ci chiar războiul, pentru că ceea ce i se înfățișa a fi noua lor casă era superb! Ieșind pe terasă, se alertară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o distribui, sătenilor respectivi. Acum, el, mândru, împărțea urșii, celor care-i întindeau mâinile, de jos, de lângă car. Câte unul zicea bogdaproste; cei mai mulți, uitau să zică, fiecare, grăbindu-se să mestece cât mai repede, ursul, și să-l înghită, cu sete și cu evlavioasă mulțumire. După ce se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe la poartă doctorul veterinar, a fost curios să știe ce mai face și cum se mai simte mama-eroină. Bine, domnu’doctor, uite-o acolo. Tocmai despre ea discutam. Ce v-a făcut rău ea, s-o bârfiți, pe frumoasa și mândra noastră eroină? De bine, dom’doctor, o vorbeam. Am socotit câți purcei a adus ea, pe lume, până acum. și la ce rezultat ați ajuns? Am ajuns la numărul 111. O, dacă-i așa, să știți că e foarte bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
surori) care adaugă, la constatarea unui mesean că „votca e bună, cu ce-i făcută?”, simplu și cinic : „Cu gîndaci!”. Dacă Anton Pavlovici n-ar fi existat, zău că ar fi trebuit inventat!... Ce-mi displac criticii care laudă spectacole , mîndri, siguri pe ei, triumfători chiar...de parcă ei Înșiși le-ar fi făcut! Și la fel de mult Îmi displac artiștii care te privesc cu ură sau dispreț, după ce ți-au văzut o montare care i-a indispus... De ce să confundăm omul, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prea știu ce vrei matale, Șefu', să spui prin "gândește-te", da' ai dreptate cu treaba ailaltă, n-o să mai fie niciun alt gândac Dorinel." A rămas câteva clipe pe gânduri, apoi a exclamat cel puțin mulțumit, dacă nu chiar mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
relație dân piață cu cel mult șaptej' dă mii masimul", simte nevoia să adauge o obiecție portarul. "Bun și iepurașu', nu?" "Bun, și normal!", acceptă nea Vasile. Virgil aruncă chiștocul artistic, printre barele metalice ale porții, nimerind exact canalul. Surâde mândru de sine. Amicul lui, care urmărise traiectoria chiștocului, surâde și el: "Pă o sută că n-o mai înnemerești încă o dată". "O dată dân câte?", mai că s-ar prinde la rămășag șoferul. "O dată dintr-una, dacă ești tare!" "Ete, chilu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i pe gândacii mei. M-am apucat să-i instruiesc și pe ceilalți, potrivit scopurilor pe care le urmăream. Mă ascultau docili, dovedindu-se niște executanți de-a dreptul exemplari. Eram foarte mulțumit și, de ce să n-o recunosc, chiar mândru de performanțele lor. Trecuse mai bine de o oră. I-am masat pe toți la ieșire, spunându-le să fie pregătiți de acțiune, de îndată ce vor primi ordinul meu. M-am dus la punctul nostru de observație, întâlnindu-mă cu vigilenții
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
după ce ar fi trecut, ca prin absurd, de camera sepulcrală care se poate vedea printr-o crăpătură, abia-abia. - Tunelul acesta comunică cu cel în care ajungi dacă te cobori pe ușa aceea secretă din dușumeaua Bibliotecii orășenești. - adăugase atunci Valy mândru că poate da astfel de informații unui nou venit în localitate. De fapt nu există nicio probă a celor spuse de Valy, din moment ce, dintre bătrânii orașului, nimeni nu avea idee dacă pătrunsese cineva vreodată în acele locuri periculoase. Nu există
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mod de viață, pe care l-am ales eu, din infinitele oferte pe care însuși universul ni le oferă simplu și necondiționat. Acum sunt conștientă că EU SUNT responsabilă de drumul și pagina pe care mi-am scris Viața. Sunt mândră că am ajuns în punctul să scriu această carte și sunt sigură că ... a meritat! Am citit mult la viața mea ... viețile, întâmplările, realizările altora și m-am gândit că ar fi frumos să închid acele cărți și să o
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
E fascinant acest domeniu al psihicului uman, dar încă nu este sută la sută coerent și mai este nevoie de completări, psihologia este o știință în formare și crește, se dezvoltă paralel cu schimbările firești ale existenței umane. Eu sunt mândră că fac parte din elita psihologilor viitorului. Cum am spus și mai înainte, psihologul poate fi prietenul tău de suflet și nu o persoană care te va diagnostica, de aici confuzia și teama că psihologul se ocupă de boli mentale
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
frică, care țin în cuști de fier, toată forța, energia și ingredientele ce alcătuiesc SINELE nostru adevărat sau spiritul dătător de viață. Dacă în urmă cu vreo cinci ani nu vedeam așa lucrurile, acum toate s-au schimbat și sunt mândră de acest lucru, mă iubesc și mă accept în totalitate în noua postură de viață în care m-am așezat confortabil. La vârsta de 44 de ani, cred că am ajuns la maturitate și pun în aplicare înțelepciunea unei vieți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
da faliment, eu mi-am recuperat viața apelând la buzunarul propriu, la forțele mele interioare, la schimbarea de mentalitate și mai mult decât atât mă implic, muncesc mult și aduc beneficii societății mele. Pentru acestea și pentru multe altele, sunt mândră și mulțumită în același timp. Asta mă face să mă simt mai împlinită și mai valoroasă și mai știu că acesta este doar începutul unei noi vieți care mi-aduce mai multă satisfacție și împlinire sufletească. De ce am ales să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
au râs. Râdeți, fraților! Râdeți, pentru că râsul face bine la inimă. Unii spun că și la cap... Așa o fi... N-o fi așa... Drept-îi că atunci când râzi te simți bine. Așa că tu, Cotmane, mut cum ești, trebuie să fii mândru că ne-ai făcut să râdem. Da’ nu-i drept ce am spus despre Pâcu? Îi drept. Chiar peste măsură de drept - a apreciat Hliboceanu. Dacă-i așa, atunci pot să spun și despre moș Dumitru că nu avea nici un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
răspuns printr un zâmbet de aprobare. Eu mă duc să mai îndemn boulenii la drum, că acușica ajungem și s-or hodini - și-a căutat de lucru Hliboceanu, pentru a scăpa de ironiile lui Pâcu. Îl vezi, Dumitre? Îi foarte mândru din fire, dar cu scaun la cap. Așa-i, Pâcule. Și îi bine că nu ne-am înșelat lăsându-l în locul nostru. Nu după multă vreme, carele au intrat în târg. Mitruță! - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. Poruncă! - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spor! Dar câtă bucurie, atâta scârbă - cum se spune - pentru că ceea ce câștigam pe asemenea porțiuni de drum pierdeam pe cele pline de nămeți până la brâu. Urmăream cu mare grijă însă copacii de pe marginea drumului, știuți de mine. Și eram tare mândru de calea pe care o străbătusem. Soarele deși nu încălzea, îmi veghea drumul de acolo de sus. „Ține-o Doamne tot așa, că acușica-i calea jumătate” - gândeam eu călcând omătul voinicește. Coboram deja valea spre gârla Pascăriilor. Din spate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Confrații l-au povestit în ziare, televiziunile de top l-au retransmis fără să pară deranjate că profesionalismul cade în umbră în fața avalanșei anonime de imagini supte din miezul aceleiași realități. Lumea Internetului deschide porțile micii culturi, ucigând fără remușcări mândra elită de învingători rămași în poziție extatică, ținând încă piciorul pe gâtul unei culturi prizoniere.
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
din rețetele secrete ale războiului psihologic: dacă vrei să distrugi o țară, e îndeajuns să le induci cetățenilor o mentalitate de stînga, dar o mentalitate pe care cetățenii s-o arboreze cu un entuziasm pe cît de sincer pe atît mîndru, încredințați fiind că binele e de partea lor și că atitudinea lor poate fi un exemplu pentru toți cetățenii lumii. Odată inoculat elanul filantropic, el capătă o autonomie psihică în virtutea căreia ideile se vor perpetua ca într-o reacție în
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
după cum se știe, în limbaj inițiatic Viena era simbolizată de Orient...) Între imaginea romantică, puternic luminată alb-negru, și cea neretușată a zilelor noastre, reprezentarea literară și etnografică a "țiganilor" impulsionează un amplu domeniu de cercetare. Sunt oare "țiganii" acei artiști mândri, acele nobile și pasionate caractere din literaturile apusene, sunt ei nedomoliții stăpâni ai propriilor destine, sau nimic altceva decât robii cu firi orientale, refractari la lege, din scrierile sud-est-europene? Câteva universități europene au încredințat secțiilor de germanistică (fiind totuși vorba
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]