3,280 matches
-
O sonerie albă cu un căpăcel din plastic, plesnit. Am văzut ridicîndu-se un colț al perdeluței ce acoperea ferestruica de dimensiunea unei cărți poștale, aflată chiar În mijlocul ușii, la Înălțimea capului. Am auzit cum se Îndepărtează lanțul și se răsucește mînerul În formă de sferă. Ușa, ce părea să cîntărească vreo tonă, se deschise. Un miros de ulei Încins Îmi gîdilă nările. Soba cu petrol lampant fusese probabil aprinsă tocmai În cinstea mea. Ușa s-a deschis din două mișcări: prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu mulți copaci. Locuință obișnuită În zona comercială. LÎngă poartă, un garaj simplu cu acoperiș. Mi-am lăsat mașina În fața tutungeriei și m-am hotărît să arunc Întîi o privire la oficiul poștal. Uși cu două canaturi proaspăt vopsite, cu mînere din alamă, mărginite de un strat mic de flori În care nu se plantase Încă nimic... și o cutie de scrisori. Pardoseala era din beton; În dreapta se găsea o băncuță și În stînga, o cabină telefonică. Între cele două ghișee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cacialma! Mi s-a spus că nu sînt decît trei fete. Oare ce pun la cale? — Ticăloșiile sînt la modă acum, răspunse bucătarul mișcîndu-și capul cu putere la dreaptă și la stînga. Luă de pe foc un ibric verde emailat, cu mîner, și-i mai umplu o ceșcuță. — Ticăloșii? Ha, lasă prostiile! rîse el nervos, Întorcîndu-se spre mine. Lumea e rea, e tare rea. Mă apucă scîrba. Le las să-și facă mendrele În schimbul unei taxe. TÎrfele naibii! Nu le-ar angaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de altfel, se desfășura în locuri consacrate: lifturi, camere de hotel, toalete de restaurant. Tovarășii de la „Brațul secular” n-aveau nici o treabă cu acest comerț, dimpotrivă. În finalul excursiei se ofereau chiar să-ți dosească ei aurul, de obicei în mânerele metalice din compartimentele lor. Aveau întotdeauna grijă să poarte asupra lor o trusă de șurubelnițe și se dovedeau hiperutili. Dacă erai chitit pe comerț, mai să plângi că nu-i aveai cu tine. Știau să negocieze cu vameșii, cui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sus geamantanul femeii, apoi îmi luai propriile geamantane, dar mânuirile se produseră astfel că mișcarea trupului și a brațelor împiedicară curiozitatea femeii de a citi cărțile mele de vizită (scrise cu tuș negru), fixate în încadraturi de piele prinse de mânerele geamantanelor și care i-ar fi dezvăluit numele meu, dar nu și profesiunea, căci nu era menționată pe cele două cărți de vizită, din care una stătea acum întoarsă, cu apărătoarea de piele pe partea cealaltă. Mai rămase puțin, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o mare oglindă ovală, părând venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu împletitură savantă. Când deschisei ușa mânerul scrâșni; Ana aștepta în picioare, tăcută, fixă, îmbrăcată într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic în lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvânt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de înțeles, dar pe care, peste mulți ani, avea s-o recunoască - era limba greacă. Scutură din cap, neputând să înțeleagă sensul ultimei părți a visului; nu pusese niciodată mâna pe o armă, dar continua să simtă în palmă atingerea mânerului din piele al sabiei de gladiator. Dădu pinteni calului și își reluă drumul prin pădurea aceea unde avea să-i întâlnească pe Julius Civilis și pe Velunda. Când ajunse la o ridicătură, se opri, fiindcă Lurr stătea nemișcat, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
piatră neagră. — Ție îți dau tinctorium. Un oficiant cu gluga trasă pe cap îi întinse lui Antonius o pernă pe care se afla o dagă de bronz. Un altul îi oferi un scut format din două cercuri suprapuse, cu două mânere în partea centrală. Alții îi puseră la glezne și la încheieturile mâinilor inele de fier, fixate cu două lanțuri. Cineva îi smulse mantia. Flăcările torțelor luminară trupul său gol, uns cu ulei. Antonius simțea frigul arzându-i pielea, simțea piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scutul cu mișcări ample și, prin urmare, lente. Iar tridentul e foarte rapid... Dar dacă stau aplecat și ghemuit, mișcările de apărare a capului și picioarelor nu vor mai fi atât de ample. Valerius ridică scutul cu mâna dreaptă, apucând mânerul din centrul lui. — Nu așa. În mâna dreaptă o să ai sica... Deocamdată, ai rudis-ul. Trebuie să ții scutul în mâna stângă, vezi? întrebă Proculus, apucând din nou scutul. Când îl ții în mână, îl miști puțin și... iată! Partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai ușor decât al tău sau al mirmilonilor. Uită-te bine la ei cum se antrenează. Provocatores țineau scutul în mâna stângă, lipit de corp. Își treceau brațul printr-o curea de piele poziționată la jumătatea scutului, apoi apucau un mâner aflat la extremitatea lui. Aceasta le permitea să miște scutul ca și cum ar fi fost o parte a propriului lor trup, întorcându-l în toate direcțiile și lovind cu el ca la pugilat, folosind marginea tăioasă ca pe o secure. — Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca să se uite la spada și la picioarele lui Valerius, întorcea capul spre stânga și privea de după galerus-ul metalic, rigid, care-i proteja fața. Ținea tridentul ridicat și îl îndrepta spre adversar; în mâna dreaptă avea plasa, iar în stânga, alături de mânerul tridentului, ținea pumnalul. De fiecare dată când încerca să sară într-o parte și să se poziționeze pentru a-l lovi pe secutor, Valerius îl ataca, obligându-l să alerge în continuare. Nu te opri, ticălosule, mișcă-te! râse Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se rostogoli în nisip, stârnind un nor de praf. Marcus văzu cum, cu un efort, se întorcea cu fața în sus, strângând într-o mână scutul, iar în cealaltă pumnalul. Skorpius se aruncă din nou asupra lui și-i puse mânerul tridentului de-a latul pe coif, apăsând cu putere, de parcă ar fi vrut să-l îngroape pe Valerius în nisip. Valerius dădea din mâini și din picioare, din ce în ce mai slab. Înfige-i pumnalul în șold, șuieră Marcus, ca și cum Valerius l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Când rețiarul se prăbuși, începură să-l lovească cu picioarele. Mulțimea agitată începu să strige și mai tare când Valerius își luă scutul - pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se îndreptă spre Skorpius. Îi lovi pe soldați cu mânerul pumnalului, repede și precis; unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră nemișcați, fără simțire, iar ceilalți se ridicară și se îndepărtară în goană. Acum Valerius stătea lângă Skorpius, care zăcea în nisip. — Ridică-te. Glasul său era calm, dar suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drumul din nou. Am trecut repede prin vestibulul de la primul etaj, unde un lacheu adormit se agita tardiv printre obiectele de anticariat și aparatura electronică din camera înaltă și m-am înfipt în ușa dublă a dormitorului. Am înșfăcat ambele mânere rotunde - și am tras... Fielding stătea nemișcat lângă pat, îmbrăcat cu un halat negru. În spatele lui, întins gol pe pat, cu fața întoarsă, trupul de abanos al unui băiat. Eram cât se poate de șocat, ca atunci când descoperi adevăratele obsesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bine folosiți: dacă tot era un distrugător, atunci cel puțin să distrugă lucruri periculoase. Grimus se mutase într-un colț mai întunecat al încăperii. Ridică pânza de pe un obiect mic, aflat acolo. Avea o formă sferică, transparentă și câte un mâner de fiecare parte. Atunci când îl apucă de unul din mânere, obiectul începu să strălucească. — Am prevăzut că o să-mi fie foarte greu să te fac să înțelegi punctul meu de vedere, spuse el. Tocmai de aceea am conceptualizat Subsumantul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să distrugă lucruri periculoase. Grimus se mutase într-un colț mai întunecat al încăperii. Ridică pânza de pe un obiect mic, aflat acolo. Avea o formă sferică, transparentă și câte un mâner de fiecare parte. Atunci când îl apucă de unul din mânere, obiectul începu să strălucească. — Am prevăzut că o să-mi fie foarte greu să te fac să înțelegi punctul meu de vedere, spuse el. Tocmai de aceea am conceptualizat Subsumantul. Dacă apuci de celălalt mâner, putem comunica telepatic. Prin intermediul acestei sfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Atunci când îl apucă de unul din mânere, obiectul începu să strălucească. — Am prevăzut că o să-mi fie foarte greu să te fac să înțelegi punctul meu de vedere, spuse el. Tocmai de aceea am conceptualizat Subsumantul. Dacă apuci de celălalt mâner, putem comunica telepatic. Prin intermediul acestei sfere. Vrei? Vultur-în-Zbor ezită un moment. — Ți-e frică? întrebă Grimus cu o voce cântată, ca un copil. Vultur-în-Zbor răspunse: — Nu. Putea îndura orice îndura și Grimus, acest copil bătrân. în definitiv, își dovedise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Putea îndura orice îndura și Grimus, acest copil bătrân. în definitiv, își dovedise deja puterea voinței. Așeză toiagul ju-ju pe marginea coșciugului în care se afla Trandafirul și se apropie de Grimus. Apoi, trăgând cu putere aer în piept, apucă mânerul care i se oferea, al - ce era acela? - Subsumantului. Ultimul lucru pe care și l-a amintit ca Vultur-în-Zbor era vocea înaltă și ascuțită a lui Grimus, care spunea încântat: — Bătrâna mea mamă îmi zicea întotdeauna că trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zăgazurile. Ca o bătaie de aripi, eul său intra zburând. Fiul meu, fiul meu, ce tată a mai dat naștere unui asemenea fiu, așa cum fac eu, cel steril. Lumina a pălit în sfera strălucitoare. Transferul era complet. Am dat drumul mânerului - trupul îmi aparținea și-l puteam controla iarăși. Și-a slăbit și el strânsoarea. Sfera a căzut. Și s-a făcut țăndări pe podeaua de piatră. — Acum, a spus el. Acum suntem la fel. Acum înțelegi. Nebun? Cum adică nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dau seama că barul avea o intrare separată, dar nu și că trebuie să tragi de ușile de sticlă groasă de cinci centimetri în loc să le împingi. Înjurând, am făcut mișcarea în sens invers, mai-mai să mă tai la mână în mânerul dur din oțel și, într-un final, am reușit să intru. Sebastian stătea deja la bar; speram să nu fi observat gafa mea. Fără îndoială că Suki Fine avea întotdeauna după ea un bărbat care să o scutească de dilema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fac un efort ca să nu alerg pe stradă, ca să pășesc cu acea parcimonie anonimă și cenușie a celor ce nu au secrete. CÎnd am vîrÎt cheia În ușa apartamentului, mi-am dat seama că broasca fusese forțată. Am rămas paralizată. MÎnerul Începea să se rotească din interior. M-am Întrebat dacă o să mor așa, Într-o scară de bloc Întunecată, neștiind ce se Întîmplase cu Miquel. Ușa s-a deschis și m-am pomenit față În față cu privirea Întunecată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din cele două degete, inginerul Edward, Îmbrăcat acum Într-un frac negru și purtând pe cap un turban de culoarea peruzelei, făcu să apară deasupra mesei o tavă și un iatagan strălucitor, pe care, prinzându-l cu mâna dreaptă de mâner, Începu să-l rotească amenințător În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o aruncă, triumfător, unui câine vagabond sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scutul lui Olivier și Durindada sa pătrunse atât de adânc în marginea acestuia, încât n-o putu trage îndărăt, iar Olivier, aproape în aceiași clipă, lovi cu atâta furie în cuirasa lui Orlando încât sabia i s-a rupt din mâner. Astfel ambii luptători au ramas dezarmați. Fără a sta o cilipă pe gânduri, ei s-au aruncat unul asupra celuilalt, fiecare dintre ei străduindu-se să-și trântească adversarul la pământ, și nereușind s-au repezit să-și zmulgă reciproc
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a fost experiența de ieșire din trup cea mai rapidă pe care am trăit-o vreodată...” Robert Bruce - “Dinamica planului astral, un manual complet pentru călătorii în afara trupului”. TEHNICA FRÂNGHIA UNUI SKI-JET “ Imaginați-vă că vă prindeți cu mâinile de mânerul unei frânghii de ski-jet atașată la o șalupă de mare viteză, ce se află în fața voastră. Conștientizați cum sunteți prinși cu putere de mânerul acelei frânghii, ca și când ați pluti pe spate, gata pentru un demaraj rapid. Imaginați-vă că auziți
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
pentru călătorii în afara trupului”. TEHNICA FRÂNGHIA UNUI SKI-JET “ Imaginați-vă că vă prindeți cu mâinile de mânerul unei frânghii de ski-jet atașată la o șalupă de mare viteză, ce se află în fața voastră. Conștientizați cum sunteți prinși cu putere de mânerul acelei frânghii, ca și când ați pluti pe spate, gata pentru un demaraj rapid. Imaginați-vă că auziți huruitul motorului, simțiți cum vă crește entuziasmul iar apoi brusc, barca pleacă din loc și vă trage afară din corpul fizic.”. Robert Bruce - “Dinamica
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]