1,030 matches
-
praetorium. Erau zile de iarnă petrecute într-o inerție liniștită, oamenii se îngrijeau de arme și de cai și se antrenau. Nepotolita revoltă germanică părea să se fi liniștit. Ca să nu fie recunoscut de urmăritorii săi, sălbaticul Arminius, învins, își mânjise fața cu sângele curs din propriile răni. Mulți dintre oamenii lui îl părăsiseră, alții îl trădaseră. Tânăra lui soție căzuse în mâinile romanilor. Era însărcinată, dar nu vărsase nici o lacrimă. Rămăsese tăcută, mândră, în picioare, cu brațele încrucișate, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iubirea lui Julius Caesar și a Cleopatrei se născuse băiatul pe care părinții săi îl numiseră Ptolemaeus Caesar, băiatul pe care, într-o zi de toamnă, Augustus îl ucisese printr-o trădare josnică la Alexandria, iar după moartea lui îl mânjise cu noroi, numindu-l bastard lipsit de drepturi și spunându-i, disprețuitor, Cezarion. A declarat că se recunoștea legitimitatea numelui său și că i se respecta memoria. Când ajunse la acest punct, un grup de nobili senatori protestă. Le răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ghicea accentul din Magna Grecia, ecoul vechilor dialecte italice; cu fantezia lui napolitană, evocă o amintire din ținutul său: — Corabia de aur va avea aceeași formă ca templul lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul khem-ului voi pune mozaicuri. Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bronz, o mensa lungă de circa șase palme, pe care străluceau incrustații de argint și de aur. Nu se știa nimic despre ea, nu se știa din ce palat sau din ce subteran provenea. Nu era unul dintre obișnuitele obiecte mânjite de pământ și deteriorate descoperite în timpul săpăturilor; era intactă și fusese păstrată în taină. Vreme de câte secole? Unde anume? Jefuitorii au pus-o în vânzare, și un făurar pe nume Bruno a fost încântat de aspectul ei straniu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o minge imaginară; copilul e gol, un corp rotunjit de carnea albă, se apropie neștiutor de tatăl său, care e În apă; acesta Îl Împinge ușor afară, fără să vrea Îl scapă din mână; atunci când Îl prinde din nou, Îl mânjește cu lut În joacă, Îngânând o muzică lentă pe acest vers „Tu ești dulce și nu știi nimic“; copilul nu se lasă păcălit, vine spre el tot mai spre adânc, Încrezător ca orice copil În mâna fermă a tatălui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci), așteptând ca Russell să-i spună că nu va tolera să fie tratat așa și că nu-i făcea nicio plăcere să i se vorbească de parcă ea ar fi fost maică-sa, iar el un mucos care tocmai a mânjit covorul cu unt de arahide. În schimb, el zâmbi. Și nu era un zâmbet încărcat de nemulțumire sau resemnare; era un surâs sincer, înțelegător, cu care încerca să se scuze. — Iubito, nu vreau să te stresez. Știu cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
delicat sub ochi și în jurul nasului și, cu toate că nu știa să spună exact de ce, ei i se părea revoltător. Nu chiar atât de revoltător ca atunci când el uita să și-l șteargă, iar ea se alegea cu fețele de pernă mânjite cu fond de ten pentru bărbați, dar oricum, toată chestia asta era de-a dreptul scârboasă. Se mustră în sinea ei că era atât de inflexibilă și intolerantă și respiră adânc să se relaxeze. Era abia ora 9 într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ia zborul Împreună cu acei bărbați din națiunea insulară din Marea Chinei, purtat Împreună cu ei peste Pacific de spiritul vîntului divin. 4 Atacul asupra vasului Petrel Un cîmp de flori de hîrtie plutea pe fluxul de dimineață. Se adunaseră În jurul stîlpilor mînjiți de ulei ai debarcaderului, Îmbrăcîndu-i În horbote de culori vii. Cu cîteva minute Înainte de ivirea zorilor, Jim ședea la fereastra dormitorului său din hotelul Palace. Purta uniforma de școală și era dornic să Înceapă ora de repetiție Înainte de micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Fiecare cu ale lui, bărbații stăteau tăcuți În lumina Înserării. În timp ce țipetele și fluierăturile căpitanului Soong se estompară În urma lui, Jim mergea repede pe pămîntul tare al orezăriei. Își ciupi nasul, sperînd să oprească sîngerarea, apoi lăsă sîngele să-i mînjească fața În vînt. Cu puțin noroc, orice santinelă staționată pe terasament va crede că Jim este deja rănit și Își va Îndrepta focul spre cei cu arme din spatele lui. Ajunse la capătul terasamentului și se ghemui printre tufele de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene ce Încă Îți mai mânjesc pâlpâind fața cu umbrele lor apocaliptice. Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul de proiecție stă lipit aparatul de filmat. În spatele lui, regizorul, autorul filmului. Îți spune ce să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a Întors spre bona care o urmase pe Avocado afară din mașină. —Marta, acești pantaloni pentru gravide sunt un unicat de la Donna. Nu ți-am spus să nu o lași pe Avocado să se apropie de mine când are mâinile mânjite cu ciocolată? Dintr-o dată, nu unul, ci trei paparazzi au apărut de nicăieri. Fără să piardă vreo secundă, fața Claudiei a afișat un zâmbet de seară de Oscar care Îți lua ochii. Și-a ridicat copilul de jos și Avocado
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o dată, nu unul, ci trei paparazzi au apărut de nicăieri. Fără să piardă vreo secundă, fața Claudiei a afișat un zâmbet de seară de Oscar care Îți lua ochii. Și-a ridicat copilul de jos și Avocado a Început să mânjească topul mamei ei cu și mai multă ciocolată. De data asta, Claudia nu a observat-o sau s-a prefăcut că nu o observă. —Zâmbește, scumpo, gânguri spre Avocado, zâmbește. Când micuța a devenit timidă și, În loc să zâmbească, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de la intrare deschisă În caz că avea nevoie să iasă ca din pușcă. Apoi făcu câțiva pași pe coridor. Nu vedea nici un semn de luptă sau vreun fel de deranj. Nici urmă de mobilă răsturnată. Mai ales, pereții sau covoarele nu erau mânjite cu sânge. Își băgă capul pe ușa de la camera de zi. Era perfect curat și ordonat. La fel și În dormitor. Chiar dacă habar n-avea unde era Sam, a Început să se relaxeze, măcar pentru câteva secunde. Apoi, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu toți cei din lagăre fuseseră evrei. Numărul arăta locul unde fusesem, dar nu și cine eram. Într-o zi aș putea chiar să îl șterg. Auzisem că existau doctori care făceau asta. Am continuat să mă uit la documentele mânjite din mâna ofițerului. Nu credeam în Dumnezeu. Cum aș fi putut, după ce fusesem unde fusesem și după ceea ce văzusem? Broboane de sudoare mi se adunaseră pe buza de sus, îmi picurau de la subsuoară și mi se prelingeau pe corp. Cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de niște actori grași și fericiți care nici măcar nu știu ce este foamea? Ar fi fost îndeajuns de rău dacă m-aș fi oprit acolo. Poate dacă m-aș fi sinchisit să mă uit la chipurile ațintite asupra mea, cele ale fetelor mânjite cu mâncare și toate trei cuprinse de uimire și teamă, m-aș fi oprit. Dar nu mă uitam la soția și la fiicele mele. Mă uitam undeva, dincolo de umerii lor înguști, deasupra capetelor lor strălucitoare, la un alt grup strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai cu seamă fiindcă nu are cu ce să-și cumpere vopsele. El contestă afirmația mea și crede că are un sistem nervos care nu-i permite să muncească... Abia atunci când foamea îl supără, Rudolf se desparte de o mucava mânjită cu sânge, măduvă și creier, chinuit la gândul că trebuie să renunțe la o femeie, cu pulpa mulată parcă din carne adevărată, ce apare de sub o cămașă strânsă ghemotoc în poală, operă mâzgălită pe un carton într-un spasm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mezanin, pe care-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit de copiii vecinilor sau ocupat tocmai atunci când aveai nevoie de el. O celulă plină de duhoare, ai cărei pereți fuseseră mânjiți de degete murdare. Ca pe o rușine, le ascundeam celorlalți closetul situat în afara locuinței, motiv pentru care nu-l invitam la mine pe nici unul dintre colegii mei, pentru care, acasă, cada și toaleta exclusivă erau lucruri de la sine înțelese. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pișicher, a prins-o pă sus dân zbor și i-a dat foc cât ai zice pește, parcă iera gogeamitea Papă. Da de-abia trăsese igoistu Fumasoli primu fum, că nasolu dă trabuc a și sărit la loc În aer, mânjind ca În cărțile dă roman fața sturzului, de s-a făcut neagră dă funinge. Iera Într-un hal fără hal: ginitorii dă la bar râdeam ținându-ne dă burdihane. După toată ilaritatea, pântecosu s-a topit dân otel, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
datorie, plăcere, plictiseală. Nimic nu te mai mulțumește odată ce a început Căutarea. Colinzi deșerturi și catacombe, escaladezi sublimul și storci sferele venale. Și deși nu găsești, tot reușești ceva: te-ai pierdut puțin cîte puțin, pe unde ai colindat, ai mînjit lumea infectă cu tine și acum nu mai vezi nimic cînd te privești în oglindă. Din ce-ai fi putut învăța, de alfel? Istoria e suma agoniilor personale a miliarde de oameni. E o medie. Nu poate avea un sens
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trup ca un dop de sticlă și bubuie săltînd pe podeaua de marmură privindu-l de acolo cu buzele țuguindu-se ritmic de parcă ar vrea să fluiere. Trupul se prăbușește în șezut și din gîtlejul rămas țîșnește sînge strălucitor care mînjește pereții. În aceeași clipă Personajul V. se trezește transpirat. E speriat și în același timp fericit. Fumează o țigară, apoi se culcă din nou uitînd visul. A doua zi însă rămîne blocat citind în ziare despre cadavrul decapitat al dușmanului
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mulțumit. Un cîntec despre supraviețuirea lumii se înalță din zeci de mii de piepturi. Zeii sînt implorați să lase viața să-și reia curgerea fiindcă aici, periodic, universul piere. Trupurile devin lacuri de sînge. Inimile bat ținute în mîini și mînjesc pereții pentru ca zidurile mîntuirii să nu se mai sfarme în nisip. Chipurile muribunzilor încremenesc palide și parcă zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul înfometat de atâtea anotimpuri. Simt, frunzele teilor pălind, sub pașii mei ce se risipesc ca otrava bătută-n zori mânjind de melancoliile toamnelor ce miau șters urma iubirilor de ieri. Simt, cum mirosul zilelor îmi trezește în rezonanța golurilor mult mai multă putere. Ecoul iubirii nu-mi mai pare a fi falsul monotoniei pe care mi-l cerșisem pentru tot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde totul se percepe altfel indiferent dacă-ți simt umbrele pletoase ale geloziei mânjind colțurile distinse ale universului. Nu pot să cred în excesul milei adâncite spre mine prin curiozitatea de a mă înțelege atât de mirat în libertatea mea diabolică. n-am avut curajul și până la urmă mi-am compromis ideea singurătății încât
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din celula bețivilor Îi Întărîtau pe oameni. Stens ajunse la celula cu numărul 4, gesticulînd furios cu un box din bronz. Willie Tristano Îl țintui pe Exley de perete. Crum Crumley Îi Înhăță cheile. Polițiștii năvăliră În celule. Elmer Lentz, mînjit cu sînge, rînjea. Jack Vincennes lîngă biroul șefului de tură - locotenentul Frieling sforăia la pupitrul lui. Bud dădu buzna Înăuntru. Încasă niște coate În plin. Oamenii văzură Însă cine este și Îi tăiară pîrtie. Stens intrase În celula 3. Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i drumul, Leroy! Fă-ți un bine singur. Nici un răspuns. — Leroy, uite cum pot profita ambele părți. Eu cred că ați răpit o fată, amenințînd-o cu arma. Ați făcut-o să sîngereze În mașină, așa că ați ascuns mașina. V-ați mînjit pe haine cu sîngele ei, așa că le-ați dat foc. Toți trei mirosiți a parfum - parfumul ei. Dacă nu sînteți vinovați de treaba de la Nite Owl, nu știu de ce ați ascuns puștile. Poate că v-ați temut că ea le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]