1,324 matches
-
dostoievskiene, s-a scos părerea că e o lume de cazuri anormale, plină numai de psihopați, o lume a dezaxării. Acestei nerozii i se opune alta, în fond foarte apropiată, care laudă la Dostoievski „misticismul”, „viziunea abisală” și celelalte exutorii mântuitoare de „platitudinea” rațiunii și realității. Or, ceea ce e esențial la Dostoievski e tocmai gradul extrem de potențare al rațiunii și realității. Situațiile limită sunt tocmai stadiul maxim al normalului. Paul Zarifopol a făcut cândva următoarea admirabilă observație: „Pentru Dostoievski materialul violent
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a îndemna școlărițele la îndeplinirea datoriilor lor prin fapte și măsuri pedagogice, nu prin cuvinte moralizatoare”. Mereu împotrivirea față de un învățământ al „vorbelor”, în locul căruia așază exemplul, fapta, activitatea proprie a elevilor. Orientările valorice de care are nevoie școala, direcțiile „mântuitoare” de dezvoltare sunt „munca” și „economia”; „bogăția unui popor stă... nici în bani, ci în muncă”, „temeiul unui Stat e munca”, calea de dezvoltare firească e cea a muncii care te învață respectul față de realizare, valoare, viață demnă. Munca temeinică
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
el redactează un comentariu personal al poemului De natura rerum al lui Lucrețiu, pe care-l va arde mai târziu. Exegeza bigotă vorbește de o criză spirituală a lui Ficino, rapid depășită grație unei cumințiri de factură creștină, o tresărire mântuitoare! Ne mai putem imagina și că nu se cuvenea, creștin fiind, să profesezi simpatii pentru Epicur și pentru discipolii lui în acele timpuri. Osândirea la rug trimite atât la ispășirea prin foc a unui păcat din tinerețe, cât și la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
considerând că o existență devenită dureroasă nu-i aparține lui Dumnezeu ci prioritar celui care suferă; el recuză radical orice dolorism venit dinspre Biserica Sfântului Petru care invită la imitarea patimilor lui Hristos și legitimează durerea ca fiind o practică mântuitoare. Criticii disprețului față de trup la creștini, el îi adaugă o critică metafizică prin respingerea teismului: Dumnezeu nu vrea ca ceea ce se întâmplă să fie predeterminat până în cele mai mici amănunte, așa cum cred slujitorii Vaticanului. Gândind astfel, Montaigne evită să se
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Nici creștinismul majoritar, acuzat de iudaism și de vulgaritate, nu este cruțat. Maniheenii, În special, merg și mai departe decît Marcion, negînd orice realitate a materialității sau a suferințelor lui Cristos; după ei, adevăratul Cristos este o entitate cosmică și mîntuitoare care rezidă În Lună, fiind totodată prezent pretutindeni ca Jesus patibilis, sub forma Luminii risipite și aflate În suferință. A afirma că Dumnezeu a murit pe cruce este o blasfemie. Constantul discernămînt exercitat de alesul manihean constă În separarea acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să fie venerată această bucată de lemn, unealtă blestemată”, căci adevărata cruce este Cristos Însuși 37. Au acceptat totuși să se Închine crucii, păstrînd o reservatio mentalis 38, Însă nu i-au atribuit nici o funcțiune pozitivă, deoarece nu recunoșteau rolul mîntuitor al morții lui Cristos. Nu este clar din ce motive repudiau paulicienii botezul, căruia Îi dădeau o interpretare simbolică 39. P. Lemerle opinează că nu practicau botezarea cu apă din pricină că, după spusa Evanghelilor (Matei 3:11; Luca 3:16; Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
căderii naturilor raționale, aceasta nu este doar o consecință deplorabilă și catastrofală. Dimpotrivă, a doua creație este lucrarea aceluiași Dumnezeu care a creat naturile raționale cu singurul scop ca ele să se bucure de știința lui și care, făcîndu-se „providență mîntuitoare”... a creat, după căderea lor, trupurile și lumea pentru a le permite să se Întoarcă la starea lor dintru Început 44. Mai degrabă decît o Închisoare, un loc de pedeapsă ori un mormînt, trupul este așadar un instrument de eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decât din lăuntru. III Nostalgia rigorii clasice, motiv de reîntoarcere, e o realitate de luat în seamă. Nu o dată, grenadirul care sfârtecă râzând arhitecturile consacrate, revine la forme tradiționale: la sonet și rondel, la pastel, specii de suflu calm, ceremonios, mântuitor. Un Sfârșit de iarnă (Pastel) nu exclude totuși piruetele grotești. Sonetele din seria Pe malul Stixului (1968), toate fără titlu (marcate cu cifre romane), deși corecte, nu concurează cu marile modele în cauză. Rondelurile, implicând rafinament și grație, nu ating
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de stilistică genetică sunt de găsit și în Orașul de sub varul pereților (1994); șochează aici eforturile de penetrare, dincolo de forme și norme, în însăși esența poeticității; sare în ochi reflecția vizionară tinzând spre esențe. Arta magicianului de cuvinte se vrea mântuitoare, dar starea de bucurie spre care râvnește George Vulturescu e curată iluzie: "Mi-e frică de fiecare vers nou, mi-e teamă să-l scriu" (Nu ești singur când scrii). Dimensiunea ontologică, inclusiv opțiunile poetului se înscriu în parametrii unei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un început absolut spre o împlinire sperată, deși mereu refuzată; de la un an zero, trecut la care nu ne mai putem întoarce, spre o apocalipsă ideală. Istoria artei, de la cea mai savantă la cea mai mașinală, este ocupată de timpul mântuitor care începe cu Întruparea și se încheie cu Judecata de Apoi. Este o teleologie mai mult sau mai puțin glorioasă. Scopul și sfârșitul istoriei dictează în schimb drumul răbdător de la o origine ascunsă în noaptea ei spre recunoașterea ei în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel al magicianului nostru național. Deși uimitor de înzestrat pentru publicitate, termenele medii nu erau punctul lui forte și a trecut peste constrângerile socio-culturale ale transmisiei, toate instrumentele practice și învățate ale conivenței. Calificarea cetățeanului mediu de a primi stigmatele mântuitoare nefiind înnăscută, atracția artistică nu arde etapele. Nu se pot elimina educația națională și munca obscură a vechilor medieri "păgâne": cartea, școala, ziarul. Niciun ochi nu va fi profet dacă nu a fost truditor. Mahăbhărata are o funcție simbolică în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în Egipt a fost imortalizată de renumiți artiști italieni. Preotul este îndemnat: el trebuie să-l poarte pe Cristos, și nu pe sine însuși. Cristos trebuie să se nască și să fie prezentat, arătat și încredințat. Doar El, Isus, este Mântuitorul și Răscumpărătorul, acela care are cuvintele vieții veșnice. Preotul slujește ca măgarul, adică îl poartă pe Cristos știind, mai mult decât ceilalți, că acțiunile sale, dacă nu sunt acțiunile lui Cristos, nu mântuiesc pe nimeni; cuvântul său, dacă nu este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
urmare, să-l refuze și să-l respingă. Numai cei care fac prima alegere nu vor vedea niciodată moartea și vor avea ca răsplată viața veșnică și vederea beatifică a lui Dum-nezeu (cfr. In 5,24; 8,51). - Este Cuvânt mântuitor. Cuvântul lui Dumnezeu este cuvânt care răscumpără, pentru că reconciliază pe Dumnezeu cu oamenii (cfr. 2Cor 5,19). Cuvântul obține acest rezultat în interiorul unei serii de acte îndeplinite de diferiți subiecți pe care Dumnezeu îi activează pentru mântuire. Sfântul Paul, într-
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
De aici deducem că preotul este chemat să povestească frumos marile opere ale lui Dum-nezeu, evenimentele istoriei mântuirii, acțiunile mesianice ale lui Cristos care, mai ales prin opera sa, trec în viața oamenilor făcându-l contemporan lor și, prin urmare, Mântuitorul și Răscumpărătorul lor unic, desăvârșit, definitiv și universal. b) Să povestim frumusețea Evangheliei. Preoții ar trebui să fie de acord asupra importanței recuperării dimensiunii estetice a Scripturii în vederea unei mai fructuoase slujiri a Cuvântului: „a recupera frumusețea narațiunii și a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ruptură de comuniunea eclezială” (n. 33, § 1). Renunțarea preotului la anumite roluri, în sine legitime și bune, este făcută în favoarea acelorași oameni cărora vrea să le ofere, la un nivel diferit, multiplele slujiri salvifice: 1) slujirea unui Cuvânt eliberator și mântuitor, în stare să ilumineze și acțiunea politică; 2) slujirea actului de cult care este, întâi de toate, izvor de forță pentru cei care trăiesc dificila prezență între realitățile terestre și care se oferă și ca „loc” misteric și ca moment
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Frédérick Tristan, Primele imagini creștine, Editura Meridiane, București 2002, pp.15-131). Simbolul peștelui avea o semnificație cu totul aparte, scrierea greacă a acestuia reprezentând acrostihul Crezului, prin formula grecească "Iesous CHristos THeou Uios Soter", care însemna "Iisus Christos Fiul Dumnezeului Mântuitor". (Cf. Frédérick Tristan, op. cit., p. 75). 374 André Grabar, op. cit., p. 37. 375 Leonid Uspensky, op. cit., p. 66. 376 Vezi Răzvan Theodorescu, Cultură și civilizație europeană, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003, pp. 14-16. 377 Michelle P. Brown, op. cit
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
vedem realizându-se în lume în colaborare cu geniul, precum revelația supranaturală dată prin Iisus Hristos, se realizează mai departe în colaborare cu sfântul” (Modul teandric). Sigur însă că felul de colaborare este superior în ordinea vieții supranaturale. Și eficiență mântuitoare numai aici are. Trăind în ordinea supranaturală a mântuirii, ochii intelectuali ai creștinului nu se pot reține de-a nu îmbrățișa într-o privire unitară și ordinea naturală a lumii. Iar aceasta, la rândul ei, nu poate fi înțeleasă deplin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un înțeles intermediar între frumusețe și iubire. Frumusețea e luminozitate, dar aceasta îți dă o înălțare, o tărie, o mulțumire, o pace misterioasă în suflet. De lumina dumnezeiască se spune categoric în Sf. Scriptură și în Tradiția ortodoxă că e mântuitoare. A te apropia de Dumnezeu însemnează a vedea lumina Lui. Mistica ortodoxă e întreagă străbătută de năzuința după vederea luminii dumnezeiești. Iar lumina nu e, în concepția ortodoxă, decât harul dumnezeiesc (în latinește gratia = frumusețe), în măsura în care se dă de la o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
constitutiv al vieții. Dualismul persan și monismul pesimist nu sunt numai erori de interpretare a lumii, dar și recunoașterea indirectă a incapacității omului de a lecui răul, pe care l-a pricinuit. Singur Dumnezeu, autorul lumii, putea să aducă restabilirea mântuitoare, din dragoste nemărginită pentru propria-i operă. Când zicem: creștinismul e a doua creație a lumii nu înțelegem suprimarea radicală a păcatului din lume, operată de Dumnezeu fără considerarea omului. Omul e ființă liberă. Și dacă Dumnezeu ar fi suprimat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cum avem noi, îndreptarul acestei simbioze în cultul ortodox consacrat de doctrină și existent în tradiția veacurilor. Individualismul protestant, prin învățătura rătăcită despre sola fide, dezmembrând pe om din comunitatea Bisericii, îl izolează totdeodată de societate. Faptele neavând în lucrarea mântuitoare rolul pe care îl accentuează cu atâta tărie ortodoxia, este evident ca și faptele de cultură să-și piardă însemnătatea. Pentru noi însă creațiile culturale au deopotrivă o valoare moral religioasă din moment ce îndeplinesc condiția de a fi plăsmuite ca și cum Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
caldă sau rece. Dar din faptul că se învârtește la fel nu putem deduce că temperatura râului e aceeași. Acum, ce este inspirația ? Să-i dăm mai întâi o definiție teologică pe cât se poate mai largă. Inspirația e „orice înrâurire mântuitoare făcută de Dumnezeu asupra sufletului credincios”(H.Lusseau: Essai sur la nature de l’inspiration scripturaire, p. 23.). Dar în orice caz, o înrâurire de caracter dinamic, care să se facă imediat simțită, ca un impuls ce vine de mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
copist pasiv, care transcrie cuvânt cu cuvânt dictatul Duhului Sfânt, ldeea acestei copii pasive, observă Lusscau, e protestantă. Într-adevăr, ea concordă cu concepția despre natura iremediabil distrusă de păcat și devenită incapabilă să adauge vreun efort propriu la opera mântuitoare a harului dumnezeiesc. Protestantismul a pierdut noțiunea teandrică a colaborării lui Dumnezeu cu omul. În plus, dacă admitem copierea pasivă, atunci cum se poate explica diferența de stil de la un autor la altul? în sfârșit, colaborarea teandrică nu trebuie înțeleasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să aibă neapărat conștiința morală a cauzei adânci din care se naște această desfigurare. Adesea se adaugă la aceasta un orgoliu rănit de felul cum lumea reacționează față de opera lui. Beethoven e furios și deznădăjduit că oamenii nu înțeleg puterea mântuitoare pe care o aduce divina lui muzică. Orgoliul se ține de conștiința superiorității geniului. Alfred de Vigny, care declară în prefața nemuritoarelor sale poeme că genul acesta e creat de el în literatura franceză, a dat o expresie magistrală acestui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
canonice, fie de comentariile folositoare ale Bibliei, despre acestea să-i vorbești la început, lăudându-le pentru felurite merite datorate autorității lor canonice ori zelului priceput al exegeților lor. În privința scrierilor canonice, vei pune în valoare în primul rând smerenia mântuitoare a profunzimii lor demne de admirat, iar în privința celorlalte, fiecare în funcție de talentul cu care a fost scrisă, de pildă, stilul unei limbi mai sonore și cizelate”. Deși este adresată și folositoare oricui, Sfânta Scriptură nu poate fi înțeleasă și interpretată
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Hristos” (Matei 23, 8) și rolul preoților/profesorului de religie de a-i învăța pe credincioși. Pentru a găsi soluția corectă, elevii se vor folosi de cele două fragmente propuse, din opera Fericitului Augustin, De Magistro. Mijloace didactice precum: icoana Mântuitorului (Învățător) și Sfânta Scriptură ajută la realizarea scopului propus. Interpretarea proiectului didactic: „Dobândirea bunei dispoziții, în opera Fericitului Augustin” Cel de-al treilea proiect didactic propus este alcătuit pentru o lecție la Cercul de religie al elevilor de liceu, iubitori
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]