1,061 matches
-
mână afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit și nu ne-am mai găsit în zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătătorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce în ce mai sus, pe glezne, pe burtă și în ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi în locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătătoreau mai multă zăpadă în jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o văd că reapare, dându-și părul după ureche sau uitându-se la unghii. E, Într-un fel, ca și cum aș fi posedat. Callie Învie undeva În mine, și-mi poartă pielea ca pe un halat prea mare. Își trage pe mânuțe mânecile lăbărțate ale brațelor mele. Își bagă piciorușele de cimpanzeu În pantalonii picioarelor mele. Pe trotuar simt uneori că mersul ei de fată pune stăpânire pe mine și mișcările Îmi provoacă un fel de emoție, o simpatie singuratică și complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Totul desfigurat de emoție, de la panică la extaz... O lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram la baie și, în locul closetului, chiuvetei și căzii, deslușeam o vastă sală de 23
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în tablă, și trăgeam cât puteam, până când cel mai deștept ceda. Acesta era mereu animalul. Scoteam atunci triumfător din burta lui Mecanismul. Ajunsesem la lucrul în sine. Deși făceam asta de zece ori pe an, eram mereu emoționat. Aveam în mânuțele mele de copil de cinci ani un obiect complex și uimitor. Era obiectul care explica mișcarea. Era primum movens al jalnicei găini. Carcasa, acum aruncată într-un colț, turtită până la nemairecunoaștere, nu fusese decât aparență, iluzie, mimetism căznit și inutil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și e prea de tot, sunteți chiar toți aici, Angelica mucioasa, da, te văd mozolind același colț de pâine și-ți văd și scârboșeniile alea verzi care picură veșnic ca un robinet stricat, Cornel și Diana, cum vă țineți de mânuțe și d-aia nu mai pot eu, Rox... - băiețică, povestea! - asta a fost o tovarășă care nu mă cunoaște (de parcă poți să cunoști un pișpirică de trei ani) și da, ăăă, a fost odată un fel de întuneric mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chirug, nu pierde ocazia s-o prindă de talie și să-i maseze spatele, fuge la cutia albă cu cruce roșie pe capac, vine înapoi cu o sticluță nedestupată de rivanol și c-o pungă cu vată, toarnă lichid până când mânuța roz și manșeta albastră a cămășii devin galbene, apasă cu un tampon uriaș și bandajează, în tot timpul ăsta o atinge, o mângâie, îi șoptește la ureche niște chestii pe care nimeni nu le-aude, o ajută să se scoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Chenzină, detergent, Ci-Co, Ceare. Sunt om mare? Mlădițe înmugurite/ Din trunchiul strămoșesc,/ Suntem copiii țării/ Pe plaiul românesc./ Șoimii patriei,/ Șoimii patriei,/ Spre lumină vor zbura. Firele de rugină se împrăștie difuz de pe fundul căzii, ca amintirea unei zăpezi. O mânuță de copil a tulburat apa. Ioana Postelnicu, Ce ne povestesc Milena și Crina, Editura Ion Creangă, București, 1982. Ilustrații de Ecaterina Draganovici Interviu cu Philip Ó Ceallaigh „Sunt un fel de Charlie Chaplin pentru literatură, fac numai chestii care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
nu ne ducă la o cârciumă din satul ăla destrămat... și am ras, în trei, o sticlă de votcă. Lica a mai vrut o gură și-am cumpărat eu, galant, înc-o sticlă. Eram deja ușor piliți. Tamara îmi tot băga mânuța subțire în buzunarul paltonului și-mi strângea „fatalusul“ ritmic, până ce-am oprit-o. Lica surâdea șiret, ca-n filmulețele ei porno, pe care i le făcuse soțul... și dânsa ne chemase (el nu era în Iași) și ni le arătase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
din mijloc și mi-am dat deodată seama că este ceva neobișnuit în înfățișarea ei. La început părea o nimfă de bronz ca oricare alta, reprezentantă modestă a poporului de statui care parazitează fântânile municipale și își acoperă pudic cu mânuța, în boschetele de forsithia, dâmbul lustruit dintre coapse. Același gest îl făcea, în mijlocul iazului, și statuia din parcul conacului. Numai că pe fața ei, ușor plecată pe-un umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese, obiecte dezmembrate, putrezite, acoperite de mucegai. Cele mai multe erau doar o masă de țărână, o grămăjoară de praf, cu miros de murdărie. Altele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de pasiune, dintr-o clipă într-alta părea că-și va desprinde picioarele de soclu și se va arunca asupra mea. în spatele ei, conacul părea că se umflă și pâlpâie, ca o meduză veninoasă. Iar sexul nimfei, protejat altădată cu mânuța, era acum descoperit, hidos, incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit brusc o greață cum numai în vis poți simți și am luat-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îmi pătrundea în gură și-n nări. Respiram lumină și îmi simțeam cavitatea dintre coaste aprinsă și fierbinte. îmi priveam mîinile: deveniseră roșii-transparente, ca și când căușul palmelor ar fi adăpostit o luminare. Doar oasele mi se străvedeau întunece te, ca prin mânuțele fragile ale-proteului. înaintam disperat, fiindcă globul îmi părea tot mai departe și mai inaccesibil. Țipetele himerelor, duhoarea 160 plantelor cadaverice îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare, când acesta, pe neașteptate, emise
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de a-mi vorbi despre primii ani ai mei, când locuiam cu toții pe strada cu nume de muzician din Floreasca... Știam acum de ce-mi venea atât de des în minte dimineața umedă, cu imense ceruri roșii, când, ținut de mânuță de mama, ne-drep-tam direct spre globul de purpură al soarelui, printr-o zonă a orașului necunoscută, cu ziduri vechi și statui uriașe de bronz închipuind Himere... Mergem la Ancuța, să ne jucăm cu jucăriile ei", îmi spunea mereu mama, dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
despre ce era vorba în cărțulia Seri albastre, citită în primii ani de școală, pe care n-am mai găsit-o nicăieri, dar al cărei titlu îmi trezește o nostalgie pătrunzătoare. Mergeam pe stradelele întunecate, eu la mijloc, ținut de mânuțe de mama și tata. Țin minte o stradă cu case mici, negustorești, cu balcoane minuscule, al cărei caldarâm răsuna puternic sub pașii noștri, în fața noastră, mai mare decât am văzut-o vreodată, mergea luna, plină, galbenă și pe alocuri portocaliu-cafenie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de chitară, ruginite și destrămate. Gina se întorcea din când în când spre mine, cu un zâmbet senzual și fățarnic. Aerul se densifica, iar prin bălțile care ne ajungeau acum până deasupra gleznelor înotau prorei orbi cu pielea transparentă și mânuțe de om. Deasupra noastră auzeam clar zgomotul circulației, tramvaiele huruind și apoi îndepărtîndu-se, mașini ambalând motoarele. Fundațiile Bucureștiului își prelungeau din loc în loc până în culoarul nostru câte un cofraj de beton din care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din acest mucilagiu îi rămăseseră presărate în perii lungi de pe corp. Era albastră cu pete galbene, iar capul negru ca smoala, lipsit de ochi, avea mandibule puternice, tot negre, ascuțite. Partea din față a corpului și-o târa pe două mânuțe de copil, iar la coadă avea falduri ca de pește cu voal. Dispăru repede, îngropîndu-se în pământ. Doar coada roză îi mai flutură câtva timp, ca o algă marină, printre spalierele cu pătlăgele roșii. Două ouă plesniră deodată, ale gemenelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte ca într-o gogoașă de mătase, ești Tu, așa cum nu te știe nimeni, tu cu fălcile pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate, aruncând jerbe de flacără, tu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prefăceam concentrat asupra cărții, am văzut că nu-și scosese încă paltonul și nici căciuliță ei neagră caraghioasă -, mama scoase din sân și puse pe masă două hârtii de cinci ruble, boțite și parcă rușinate. Mângâindu-mi apoi mâna cu mânuța ei zbârcită, ea spuse încet: - Iartă-mă, fiule. Tu ești bun. Știu asta. Și, după ce mă mângâie pe păr și încercă să-mi spună ceva, fără o vorbă, ieși în vârful picioarelor, închizând fără zgomot ușa în urma ei. 2 N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să trec în celălalt colț al camerei. — Vino și vezi, îmi spuse el, cu capul întors spre mine și chemându-mă cu mâna întinsă în spate. Uită-te numai la oroarea asta. Îmi arăta un copil gol care susținea cu mânuța lui grăsuță un candelabru uriaș. E cumplit să-ți imaginezi în ce dispoziție idioată erau cei care au executat asemenea lucrare și e și mai cumplit să te gândești la cei care au putut-o cumpăra. Nu, dragul meu, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noi ar trebui să ridice douăzeci de puduri. Ei, ce spui? Și ce crezi că exprimă fața lui? Vezi pe acest chip un semn cât de mic de efort, de luptă sau de încordare? Ia să-i iei candelabrul din mânuță. Ai să vezi atunci că, privindu-i fețișoara, nici cea mai grijulie doică nu-și va putea da seama dacă pruncul acesta vrea să doarmă sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
totul, nu mai ai pe unde să treci. Nici măcar în Kamerra nu ne mai putem ascunde. Au gazat și lângă Bli-Blo Tekka. Tot. Zilele trecute l-au găsit pe profesor făcut piftie în Ghivetta. E tragic. Mai suntem doar o mânuță de gândaci. Săptămâna viitoare pleacă un transport spre etajele superioare. Dacă mai trăim până atunci și reușesc să plec îți mai scriu. Dacă nu, nu. Adio... Și libertate!“ rockin’ by myself Rockul uteciștilor Dumitru UNGUREANU România se menține într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ăsta, n-ați știut?! Asta este băieți, dacă vă convine, bine, dacă nu, cărați-vă la Domnul vostru, că al nostru nu mai are nevoie de voi!" Noi am Înțeles, nu știu dacă Înțelegeți voi ce vă pregătiți cu propriile mânuțe și căpșoare luminate de stăpânii voștri. Știți (mă scuzați că vă tot plictisesc cu citate de la bunii noștri oameni simpli și ei ca și noi, nu ca voi!) că "așa cum Îți așterni, așa dormi" și mai știți că Domnii noștri
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul ochelarist, a ajuns, dintr-un salt, primul. El desprinde mânuțele umede ale Yvonnei - cum de pot fi atât de mici ? - de pe marginea măsuței cu rotile, primind cu un zâmbet fericit înțepătura unghiuțelor mici, usturătoare ca briciul. El îi mângâie perișorul moale și firav, care îi lasă din loc în loc la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
două gumițe chinezești. Așa că poate fi văzut mereu pe stradă ducînd de mînă o fetiță cu o față rotundă și niște ochi mari, albaștri, care mestecă fără nici o jenă cîte două gume odată, ținîndu-le uneori între dinți și trăgînd cu mînuța, lungindu-le, pentru ca, apoi, lăsîndu-și capul pe spate, să soarbă încet fîșia întinsă. Cînd Mihai o ceartă, fetița pare o clipă derutată, apoi se uită la el cu o așa privire, că izbucnesc amîndoi în rîs și-și văd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]