1,063 matches
-
a apropiat de cel care-i cărase cu sania: - Și zici că nu ne mai duci măcar până-n barieră? 335 Omul nu răspunse. Bătu animalele pe crupă și se aruncă în leagănul săniei, ascunzîndu-și picioarele într-o pătură groasă. - De, mârâi în cele din urmă, de ce nu mai stăturăți și voi măcar până mune de dimineață, ați stricat petrecerea... și dădu bice cailor, dispărând într-un vârtej de zăpadă. - Ce-i facem acu, am rupt-o-n fericire! se căina Dumitru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de nisip de la primar? - Nu fur, coană Marghioală, mi-e frică... Tinca, la fel. Nu vrea să se ducă pe urmă la popă să se spovedească. Pe surdă, pe Lixandra, n-a mai întrebat-o. N-a spus nimic, a mârâit numai în ea: "Bine, bine. Nu vreți... Să vă văd eu numai că veniți la mine." Și fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit într-o noapte și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iarnă întreagă. Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite, ce apucau să roadă cu gingiile lor tocite, văduva nu le ierta. - Cum e, Chirițo, morcovul? - Bun, cum să fie, coană Marghioalo. - Bun, ai? mârâia văduva supărată numai de față. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Zice că dacă-i bun morcovul? - Bun, cum să nu fie bun... Ehei... Să trăiască domn' primar, că fără el nu mai mâncam noi prospătură, acum, în martie... Alături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
credea despre ei. După o Înfrângere Într-un meci În care echipa luptase eroic, un reporter l-a Întrebat pe Rupp dacă, după părerea lui, a juca bine este la fel de important precum câștigul. „Dacă n-ar fi important câștigul”, a mârâit Rupp, „pentru ce dracu’ au mai pus tabele de scor?”. A câștiga este important, mai ales În afaceri, unde existența companiei dumneavoastră depinde de acest lucru. Iată de ce este esențial ca fiecare angajat să „știe scorul”. O scufundare În piscină
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
femeii, mâna lui apăsând pe rochia sub care se ghiceau trupul gol și spaima îi răscoliră mânia într-un alt fel. Aruncă toporul și o răsuci spre el. Îi trase cojocul și-i înfipse mâinile în sâni. — Te omor, auzi ? mârâi, cu ochii injectați. Dar era mai mult un îndemn către sine și un fel de a mări groaza femeii, al cărei tremurat îi înfierbânta mințile. Nu-i plăceau însă ochii ei care-l priveau nesupuși, îmbrâncindu-l parcă. Și atunci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sugrumat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemiș cați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească de ei, cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trase o cutie și se așeză pe ea. Scotoci prin pachetul de țigări. Trecură toți și primiră câte una. Privi către Pârnaie și îi întinse și lui : — Ia, să nu zici că furăm unii de la alții... — Fumează și ăștilalți doi, mârâi Pârnaie, întinzând mâna din nou. — Zi bogdaproste, interveni Isaia. Făceți-o poștă, adăugă, și întinse pachetul către Bunelu, care ajunsese mai târziu. Ho ! strigă, văzând cum își suge bătrânul fălcile, trăgând cu nesaț, că n-oi fi horn ! Magdalena rămăsese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu spatele, îmbrânceala reîncepu. Bunelu, mai încet la mâncare, apucă o ceapă printre picioarele celorlalți și începu să-i sugă foile roșiatice. Înfule cară, mârâind și privindu-se chiondorâș. Puțică își băgară limbile vinete în conservele golite, lingând fundurile cleioase. Stai ! strigă iar Calu și iarăși încremeniră, mai puțin Pârnaie, care își marca, în acest fel, protestul. Calu tropăi nervos, apropiindu-se de Faraon. Întinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecătorilor erau audibili. Stingând lumina, Ioanide constată că o pată mare, albă, secționând întunericul pe zidul din apropiere și care s-ar fi bănuit a proveni de la becul din odaia lui, nu dispare, indiciu al unei surse străine. Totdeodată, câinele mârâi în somn. Apoi pata albă fu înghițită de beznă, dar Ioanide, care avea urechea foarte fină, simți zgâlțâitura reținută a ferestrei de sus, ce se deschidea. Acolo dormea Pica. Aruncând o ochire înspre stradă, distinse o umbră bărbătească, aplecată cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în fața lumii de basm care i s-a deschis la picioare când a ajuns în Champs-Elysées, străjuit de ambele părți de brazi uriași pudrați cu alb și sufocat de ghirlande și lumini. A aruncat o privire piezișă pe sub sprâncene, a mârâit și a declarat că nu e tentat să treacă pragul acestei lumi. Am făcut cale întoarsă. Apoi ne-am despărțit din nou. El a revenit în România, eu am rămas încă un an în Germania. Sejurul din Heidelberg nu schimbase
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de seamă Când o fi să fie ca scândura să simtă datoria (Aduce din gunoi o scândură, și își prelucrează cu ea căpățâna. În timpul ăsta râde, până când în cele din urmă scândura se rupe; apoi începe să se jeluiască, să mârâie și să se zvârcolească) Iată că iar se tânguie vocea botului de câine Înăuntru Fără să gâlgâie, Și trebuie să mă gândesc la toate unul ca mine... Și pe toate trebuie să le asculte unul ca mine În fiecare zi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ouă, dar nici un ou Numai locțiitori de Conducători pe pământ Numai locțiitori ca o coajă de ou de Hitler Cum câinele ( Câinele scâncește de-o bună vreme în spatele scenei) Câinele este un reprezentant al excrementelor Rolfi (se aude cum câinele mârâie furios și se zbate în lanț) Sepp cel turbat îți aduce o mâncare (scoate din cada cu sânge un ficat stricat) Am găsit un ficat spurcat Mereu vreau să-ți vând vita împuțină și putrezindă Dar Femeia mă îndoapă în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care o poți o asemăna Cu propria durere nesfârșită care tocmai își dă duhul sub pământ O cărniță grasă! Că unuia i-a fost bătută în cuie pe cruce viața lui cea rea, Ha Rolfi Rahat de câine uitat, (câinele mârâie furios și se smucește în lanț) Că fiecare câine trebe că se numește Rolfi Chiar și când poate să scuipe din el pui. (mai cosește un pic) Am să-i înghit căpățâna din țâțâni mușcătorului ăstuia Un câine primește de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Patul tău e acum în pădure. Salteaua ta e mâncată de lupii care nu există. Salteaua ta e beată criță de la viața ta amețită. Lupii tăi și-au găsit patul morții pe salteaua-ți care nu mai există. SEPP BOTDEJIGODIE (mârâie și mai cosește un pic): Nu mai iese nici un fum prin coșul meu Nici un fum pentru ochiul deschis al pământului din casa mea. Casa mea a înghețat propriul stat Casa mea nu mai gătește nici un fel de carne. Nici o căldură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Termină cu băutul Vânează somnul până când dai de el. SEPP BOTDEJIGODIE: Câinele merge în secret în el însuși Câinele e pentru mine Eu sunt împotriva lui Câinele e rânduit pentru carnea uitată Câinele înfulecă tot ce-i mort Rolfi ( Câinele mârâie amenințător) Laba javrei, cățelul Domnului (șchioapătă spre spatele scenei) Tu îmi vei mușca piciorul (câinele mușcă, Sepp strigă și râde) Înfometata Foame Omul care o face pentru nimic. Sfârșitul scenei 2 Scena a treia Sepp Botdejigodie stă pe scările dinspre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în direcția câinelui) Rolfi, Vino aici Acu vine și voma mea pentru tine Și pe urmă vine haleala ta pentru mine Azi îmi scot la lumină limba roză din bot Mâine o să-mi rupi tu gâtul meu cel puturos (Câinele mârâie furios și se smucește în zgardă) Haaa Rolfi, Mâine o să te joci cu esofagul meu Și azi mă apasă mâinile războiului mondial Mă apasă Lumea și Războiul Și la sfârșit mâinile mele Așteaptă Mâinile ca să le terciuiască Haa (Șchioapătă în spatele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
greu) În fiecare om stă o rană grea, a lui și a propriului munte Dacă îi merge bine Arătura nu va mai fi vorbită Ce era cu arătura era o porcărie Asta iau cu mine în câine (câinele începe să mârâie și nu se mai oprește) Fiecare câine ar țara lui Lanțul e granița de la spate a împărăției Până acolo poate Rolfi să pută să se cace și să putrezească Nici un om nu poate să-l atace pe Rolfi fără să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cace și să putrezească Nici un om nu poate să-l atace pe Rolfi fără să fie halit Nu are nici un stăpân și este bineînțeles un câine plin de viață Rolfi este interzis în caz că e viața în primejdie. (râde) Rolfi (câinele mârâie și smucește în lanț) O durere ar mai fi trebuit să fie în tine Dar sunt obosit pe câinele pe împuțitul Câinele s-a preaprostit De la așteptarea în lanțul cu inele Acolo unde totul îi aparține da (râde) Acolo unde
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de Posibil Și acum cum vă e cheful puteți alege A râde, A plânge Totul va fi simplu Fără mine Și acum să mă înfulece câinele care mă pândește Gata Acum m-am înscris definitiv în digestia câinelui Rolfi (câinele mârâie și smucește de lanț) Acu a venit vremea, Lovitura și-a părăsit pumnul Și tot ce mai era pe la Sepp cel Împuțit și-a găsit o liniște ca o mulțumire liniștită. (Se grăbește către spatele scenei, câinele îl sfârtecă. La
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Cărăruie care suie-n vârf de munte", cu afișe de pe spinarea telegarului central, icnește a răzbunare mai ales că vasluienii n-au nimic eligibil pentru că Europa nu-i de nasul lor... Politicul țâcă nu-i prea învățat cu tărbaca și mârâie-n barbă că s-a băgat unde-i ia foc hardughia și rămâne fără clienți. PC "Popolul" Consternat de marile proiecte îl caută pe Ciurea călător pe la multe partide, care așteaptă laptele-n păsat (bine, și droguri), adică la crâ
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
înțeleagă mesajul. Acum în privința ciocoilor și mai ales al regilor, în mintea bravului dobitoc român, apele s-au mai ales și deși așa cam în pâclă, a început să distingă un colț de adevăr, ceea ce îl face uneori să mai mârâie câinește, într-un dinte. Dar face asta doar în fața oglinzii din baie, după ce zăvorăște bine ușile, ca nu cumva să-l vadă cineva că mârâie în mod cu totul și cu totul proletar, într-o țară de amărășteni, ce se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pâclă, a început să distingă un colț de adevăr, ceea ce îl face uneori să mai mârâie câinește, într-un dinte. Dar face asta doar în fața oglinzii din baie, după ce zăvorăște bine ușile, ca nu cumva să-l vadă cineva că mârâie în mod cu totul și cu totul proletar, într-o țară de amărășteni, ce se declară cică anticomuniști convinși, fără să caute măcar pe Google, cu ce se mănâncă respectiva tocană. Însă, dacă ciocoii sau regii, au căzut în dizgrația
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
s-au inventat altele noi, nici o reacție de leac nu a apărut din vreo direcție a actualilor cotcodaci, care numai când consideră ei devin „indignați". Când a făcut Băsescu o reporteriță „țigancă-mpuțită", nici măcar unul dintre „intelectualii" lui nu a mârâit nimic! Când a tras ghiolbanul, precum Gore din Chitila, un dos de labă-n fața unui copil, iar scandalul a devenit public, mai ceva decât Casa Poporului, nici unul dintre „marii gânditori" băsiști nu a cârâit oripilat, doar la ideea că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pământul secătuit. ............................................................................................. - Ce s-a întâmplat aici? V-au bombardat? Insul slab, deșirat, cu mărul lui Adam proeminent pe un gât care parcă nu se mai termina, cu ochi obosiți, se oprise la spatele lui întrebând cu voce spartă. Mihu mârâi ceva nedeslușit, se uită în sus, văzu epoleții de ofițer și însemnele de medic militar. O scânteie de speranță i se aprinse undeva în creier. Sări în picioare apucând mâna ofițerului care luat prin surprindere și-o retrase cu un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
părul care pentru o clipă se zbătu în aer ca o perdea neagră de mătase, apoi arătă spre colțul casei. - Tata-i acolo în spatele casei fiindcă deja a apus soarele. Câinele se aciuase sub o grămadă de vreascuri și mai mârâia din când în când ca o furtună îndepărtată, ca să dea de știre că el nu renunțase la a păzi casa aceasta. Simiuc dădu colțul casei și imediat făcu o mișcare instinctivă de retragere fiindcă dăduse cu ochii de malul înalt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]