1,078 matches
-
mă înspăimînte", m-am gândit. Când norul a trecut, mi-am dat seama că avea tatuată pe braț o cobră, dar că la sân strângea o mangustă. Cu o mână ținea torța, iar cu cealaltă strângea la piept mangusta care mârâia acum spre mine, arătîndu-și dinții ascuțiți. Știi că n-aveai voie să pătrunzi în această mlaștină?" m-a întrebat îmblînzitorul. "Nu știam", m-am bâlbâit eu. Așteptam să se întîmple ceva și nu se întîmpla nimic. Îmblânzitorul nu-mi mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fiare. În pustiu orice e cu putință și mai ales victoria fiarei din om. Căci în fiecare dintre noi, lângă Dumnezeu se află și o fiară, nu-i așa? Fiara doarme și așteaptă. Și cum adulmecă singurătatea, deschide ochii și mârâie. Iar în pustiu se trezește de-a binelea. Se proptește dinaintea lui Dumnezeu și începe lupta. Dumnezeu din noi contra fiarei din noi. Dacă biruie Dumnezeu, pustnicul devine sfânt. Dacă biruie fiara, pustnicul devine și el fiară. Dar cel mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e, într-adevăr, frică, domnilor. Nu, nu că o să mor de sete în deșert. Voi găsi, poate, o oază unde să beau apă. Nu mă tem nici de șacali. Mă tem numai de fiara din mine care, simțind deșertul, va mârâi și mai tare decât până acum și va vrea să termine răfuiala cu Dumnezeu. Aici încă mă apără amintirile, dar în deșert voi fi singur cu această fiară, își va ridica botul umed și dezgustător de care mi-e greață
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
simțeau în apropiere, șerpii știau că sunt în pericol de moarte. Cu părul zbârlit și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
localnic pur: acesta știe că tatăl lui a mâncat pâine de la tatăl meu, tatăl tatălui său de la bunicul meu și tot așa șapte generații; noi am fost unii stăpâni și alții slugi de când e locul, asta leagă. Corciturile, în schimb, mârâie: tot timpul aduc vorba de onoare, de virtute, de patriotism. Romancierul, Actorul și Filozoful sunt veniți de aiurea, și mai rău! Nu-i leagă nimic de locul ăsta; de tradiție, de oameni. De la ei pornește dezastrul... § Pentru că Distribuția a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
catolic ori de alt rit creștin sau păgân, a reușit o împăcare a tuturor credințelor prin ignorarea lor: lăcașul este mai mult închis, iar slujbele rare și scurte, mici lecții moralizatoare, aproape laice, spre nemulțumirea ultimilor habotnici - câteva zeci - ce mârâie neputincioși prin colțuri. Generația următoare va fi dacă nu atee, cel puțin năucă. Pierderea credinței originare este urmarea, firească, a lipsei de competiție: religiile au existat și s-au întărit, totdeauna, prin amenințarea uneia de către alta. Pentru a da și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ignorant, zise el, acuzator, cum de vorbești atât de bine engleza? Concepu răspunsul în momentul în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce vorbesc? Începu să râdă. - Ești tâmpit. Păru să-și dea seama de implicațiile vorbelor sale. Mârâi: - Se poate ca Discipolul să mă fi pus aici cu un tâmpit? Își reveni. - Amice, habar n-am cine ești, dar noi vorbim, tu și cu mine, yalestena. Și-ți zic eu că o brodești ca unul născut pe-aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu se mai grăbea. Obținu efectul de teroare maniacă dorit, dar și ceva în plus. Mârâind ca o fiară, omul încercă să atingă contactele distorsorului. De trei ori îl similariză Gosseyn în poziție inițială. Dar a treia oară, celălalt încetă tentativele lui demente. Se opri, scoase dintr-un buzunar un cuțit și, până ca Gosseyn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aducea a durere, suferință, maltratare, metode proaste... nu odată am fost martoră la scena, când mama trage copilul după ea, grăbindu-se la serviciu... iar copilul, abia trezit din somn, morocănos, neîndemănatic, nu poate ține pasul cu adultul și plânge, mârâie, iar adultul nervos, speriat că întârzie, îl trage agasant după el... mă opream și mă uitam lung după copil, deși aveam tot timpul impulsul de a interveni, mă stăpâneam să nu fac, dar la cea mai mică provocare aș fi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
răbdare; îndată-i gata și mâncarea. VASILICĂ: Iaca mă duc. Da' de când ne tot amăgești... s-a cam terminat răbdarea... SMARANDA: Haide, haide, întrece-te tu cu vorba! Vă chem eu acuși. (Vasilică pleacă bombănind) Și să nu te-aud mârâind, că mă iau cu vătraiul după tine! Of, Dănilă, du-te și tu unde-i vedea cu ochii. Și mai leapădă odată securea aceea, că nu pleci, doamne ferește, să te bați cu Han-Tatar! Vorbesc la tine ca la perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pervers? Helmut zâmbi și își scutură capul cu tristețe: — Nu, domnule, mă tem că nu. Nu ne prea interesează să ne ocupăm de segmentul de sadici al pieței. Lăsăm altora loviturile cu biciul și bestialitatea. — Ba pe dracu’ le lăsați, mârâi Becker. Am încercat dulapul pentru dosare, care era încuiat. — Ce e aici înăuntru? — Câteva hârtii, domnule. Cutia cu mărunțiș. Dosarele de contabilitate, genul ăsta de lucruri. Nimic care să vă intereseze, cred. Deschide-l. Zău, domnule, nu e nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu e atât de proastă încât să nu vrea să facă exact ce-i spun eu să facă. Dacă îi spun eu să-i facă o felație judecătorului în văzul Curții, o s-o facă. Pricepi? Atunci, să vă ia dracu’, mârâi el. Adică, dacă tot aveți de gând să-mi faceți o cușcă pe mărimea mea, nu văd de ce aveți nevoie de mine să fac cheia. De ce dracu’ v-aș răspunde la întrebări? — Cum vrei. Pentru mine nu e nici o grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-am spus. Martin se ridică și merse spre fișier. Râzând încetișor, scoase un dosar care era la fel de gros ca o cutie de pantofi și îl aduse pe birou: — Teoretic, nu există nimic ce să nu știu despre nenorocitul ăsta, mârâi el. Gărzile lui SS sunt oamenii mei. Telefonul lui este ascultat și am dispozitive de ascultare în toate casele lui. Am chiar și fotografi, mereu la pândă, într-un magazin vizavi de camera în care se vede din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tu. — Nu există un afurisit de brevet pe ea, Gunther. Trase lung din țigara stinsă și își micșoră ochii injectați. — Mă acuzați că l-am aranjat? — Pot să-ți văd arma, inspectore Deubel? Preț de câteva secunde, Deubel mă privi mârâind înainte de a-și duce mâna la tocul armei. În spatele lui, Korsch își ducea încet mâna la propria-i armă și își ținu mâna pe trăgaci până când Deubel își puse pistolul Walter PPK pe biroul meu. L-am ridicat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vreo sută aici. — Cel puțin, râse ghidul nostru. — Păi, atunci, am face bine să începem, nu? am zis eu. Ce anume căutați? Ceva de desfăcut sticle... zise Becker. Și acum fii băiat de treabă și fugi de aici, bine? Omul mârâi, zise ceva în bărbie și apoi se îndepărtă alene, spre amuzamentul lui Becker. Illmann fu cel care o găsi. Nici măcar nu trase capacul: — Aici. Ăsta. A fost mișcat de curând. Iar capacul are o culoare diferită de restul. Îndepărtă capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
strânse în joacă de obraz cu degetele și adăugă: Asta înseamnă că ești arestat, grăsan futăcios în cur ce ești. — Dar este inadmisibil. N-am scris niciodată nici o scrisoare nimănui. Și nu sunt homosexual. Nu ești homosexual, îl îngână Becker, mârâind. Iar eu nu mă piș cu puța. Din buzunarul de la haină scoase cele două scrisori pe care i le dădusem eu și le agită prin fața lui Lange: — Să presupun că pe astea i le-ai scris Zânei Măseluță? Lange vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de un rictus plin de ură, el mă lovi puternic în fluierul piciorului. Am gemut de durere, dar am rămas nemișcat, aproape în poziție de drepți. — Ai stricat totul, zise el, tremurând. Totul! Mă auzi? — Mi-am făcut meseria, am mârâit eu. Cred că m-ar fi lovit din nou cu bocancul dacă intervenția lui Heydrich nu ar fi venit la timp: Pentru asta pot să garantez, zise el. Poate că, date fiind împrejurările, ar fi mai bine dacă lucrările acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi ascuns-o sub o pelerină, fixând-o într-un loc, în camera închisă a numelui său, ea și nimeni alta. — Italia, și mângâiam lemnul ușii. Se auzi un chelălăit, o gheară care zgâria și am recunoscut câinele. Începuse să mârâie, bietul animal orb, mizerabil ca stăpâna lui. Un mârâit înăbușit, de câine bătrân, care obosi imediat. Am zâmbit. Se va întoarce, dacă a lăsat câinele înseamnă că se întoarce, iar eu o voi aștepta. Voi face ce vreau cu corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar fi trecut, te asigur, nu m-ar fi interesat. Tipa întindea mâna într-un gest de împăcare și scuze. — Te rog. Bărbații nu sunt atât de importanți. Hai să uităm de povestea asta, bine? Să uităm? șuieră fata, aproape mârâind printre dinți. Nu ești altceva decât o târfă de boboacă, te culci cu seniorii fiindcă îți închipui că te plac. Să nu te mai apropii de mine și nici de el și să dispari din viața mea, boboacă vagaboandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fața ei exprima o iritare crescândă. Pe când se străduia să obțină o vizualizare electronică a solului care-i scăpă ca prin farmec, Dallas, în continuare la comenzile manuale, păstra obiectivul în centrul traiectoriei. ― Coordonate vizuale imposibile, anunță Ripley. ― Se vede, mârâi Kane. Adică, nu se vede. Cele câteva momente de claritate nu-l făcură să devină mai optimist. Zgârcenia citirilor terenului sugera un mare pustiu dezolant, o lume sterilă, ostilă. ― Radarul a captat un zgomot! Dacă electronica de la bord ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
naufragiu. Lasă-te ghidată de el, astfel nu riscați să vă rătăciți. Pe al meu l-am branșat deja. ― Branșat și conectat, îi răspunse ea. Crezi că nu-mi cunosc meseria? ― Nu voiam să te jignesc, răspunse ofițerul științific. Lambert mârâi, apoi se avântă în pâcla deasă. ― "Căutătorul" merge fără probleme, zise Dallas lui Ash. Ne recepționezi perfect? În laboratorul științific situat sub burta astronavei, Ash își luă privirea de la formele neclare care se îndepărtau de navă și-și concentră atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
copleșitoare, decât căderea în prăpastia fără sfârșit a stelelor. Lunecând la discreția cablului, se cufundă într-o beznă de nepătruns. Fără nici o nebuloasă în depărtări. Negura îi amorțise orice senzație fizică, astfel încât se sperie când ghetele loviră o suprafață solidă. Mârâi și fu cât pe-aci să-și piardă echilibrul. Revenindu-și, opri sistemul de coborâre. Se gândea să detașeze cablul care-i îngreuna mișcările, când își aminti de recomandarea imperativă a lui Dallas. Nu va fi ușor să exploreze sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
va fi la fix. Ripley ar trebui să fie satisfăcută. ― Tu nu știai? întrebă Brett hârâind. Ripley nu poate fi satisfăcută! De după ecranul de intrare pe care lucra se auziră șuierături și pârâituri. Parker se uită la difuzorul tăcut și mârâi. ― Dacă nu primim o primă grasă după toate astea, eu mă plâng. Am câștigat o plată dublă. Să-i zică primă de risc! De data asta, Compania ar face bine să ne plătească bine, de nu, plecăm la Ghildă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
putea să facă o gaură pe care va fi imposibil s-o astupăm. Știți cât de delicată este menținerea integrității cocăi în timpul unei călătorii la lumină-plus! Și nu mai pomenesc de fragilitatea circuitelor care se află în ea! ― Animal împuțit! mârâi Brett. Dacă n-o putem omorî, ce facem când dăm de ea? ― Oricum, zise Ripley, trebuie s-o urmărim, s-o prindem și s-o ejectăm din navă. Ea îl privi pe Dallas sperând într-o aprobare a propunerii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
capului lui Ash, zise Lambert. ― Du-te și vezi. N-o să-l lăsăm aici. Ne mai rămâne destulă omenire. ― Nici vorbă! răspunse Lambert, întunecându-se. Nu mă duc nicăieri singură. ― N-am putut să-l sufăr niciodată pe motanul ăsta, mârâi Parker. Nu-i nimic, le zise Ripley. Mă duc eu. Voi doi ocupați-vă de aer și de provizii. ― De acord, zise Lambert. Ridică două containere și, însoțită de Parker, se îndreptă spre secția navetei. Ripley alergă spre popotă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]