1,430 matches
-
adăugat ceva. - Jupîne, la mine e lume săracă, nu prea au parale. Și-au făcut casele din te miri ce. Pe buzele subțiri ale lui Pandele trecuse un zâmbet. - Ce dacă sânt săraci? Nu se spală, nu mănîncă? De unde cumpără mălaiul, săpunul? Nu de la tine, de la altul! N-au bani totdeauna? Nu-i nimic. Dă-le pe datorie, te-am mai învățat. Datoria e ca buba coaptă, de ce-o lași, d-aia crește. Îl știi cu leafă, fă-i loc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-o săptămână Matei i-a dat gata rafturile. Banii câștigați tot la negustor în tejghea au rămas. I-a băut cu Spiridon și cu Chirică. Pe urmă cârciumarul a plecat la târguit, a umplut prăvălia cu făină și cu mălai, a cumpărat salam și zahăr, calupi de săpun, drojdie de bere, luminări de seu galben, o terezie cum trebuie și a scris și o firmă nouă: COLONIALE ȘI DELICATESE. La Stere. A așezat-o pe o rână a casei, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu mi-e... Ehe, pe unde-am fost eu... Ce frică să-mi mai fie? Pe toate le știu. Da-i altceva... Cum să-ți spui... visez urât, mă chinui în somn... Paraschiv îl privi mai bine. Părul lui ca mălaiul strălucea stins în lumina lunii. Sub buza de jos i se lățise o umbră neagră care-l posomora. Era bătrân, se vedea bine. Cu așa hoț, greu să mai faci treabă. Se mira cum de-l mai ține Bozoncea-n ceata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înaltă. Paraschiv privi încă o dată curtea și zidurile. Peste clopotnița Văcăreștilor atârna o lună păguboasă... Aia mică Pe Veta, fata domnului Aristică Mîrzu, de la Tramvaie, o știau mahalagiii, tot așa, un năpârstoc de fată de nu mai creștea, cât moțul mălaiului, iute ca o zvârlugă, prin salcâmii Cuțaridei toată ziua, sau lângă focurile gunoierilor, pe groapă. Nimeni nu-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în glumă aia mică și aia mică i-a rămas numele. Taică-său lucra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ermolachie: LA UN PARPAGAI Pasăre cu mândre glăsuri Nu ești tu de-a noastre nasuri, Ci de nasuri boierești, Parpagai, te potrivești. \ \ {EminescuOpVII 302} Căci la preoțească casă Nici tu papă, nici tu masă, Ș-apoi eu nu-mi dau mălaiul Să-l mănânce parpagaiul. Dedesupt, drept notiță: Aceste stihuri după cum le-am izvodit eu, Ermolapie Pisăliță, ierei, se cântă pe glas vosmai *. [PĂRINTELE ERMOLACHIE CHISĂLIȚĂ] (variantă parțială) 2255 Și, cine, o, muză, numește toate numele ilustre ale acelora cari săriră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor Trimiterea la Francis Jammes s-a putut face fără dificultate, căci și versurile lui Voronca transmit o similară emoție a Întîmpinării făpturilor umile, o senzație de puritate și frăgezime, transcrisă, bunăoară, În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor. Latura propriu-zis spectaculară, În sensul de Înscenare, e aici ca și absentă, iar jocul, În Înțelesul său mai larg, nu iese În primul rînd În evidență. Și totuși, Înfățișările acestei lumi elementare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avem de-a face cu o versiune derizorie a eleganței infantile. În debutul secvenței, poetul are aerul că exclamă et in Arcadia ego, după care prezintă amănunțit, cu ironie fină, efectele disconfortului provocat de „gâlci” și remediile terapeutice aferente: Cu mălai la gât am stat și eu, Când aveam gâlci, mai mult de frică să nu-mi dea mama-n gât, Cu degetul arătător înmuiat în sare. La sare gâlcile dădeau înapoi, dar și la mălaiul înmuiat Câteodată. Stăteam cu cârpa
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și remediile terapeutice aferente: Cu mălai la gât am stat și eu, Când aveam gâlci, mai mult de frică să nu-mi dea mama-n gât, Cu degetul arătător înmuiat în sare. La sare gâlcile dădeau înapoi, dar și la mălaiul înmuiat Câteodată. Stăteam cu cârpa udă-n jurul gâtului, Parcă eram lord, cum am văzut mai târziu că se purtau englezii Țepeni și cu bărbia-n sus din cauza gulerului cu dantele. „Te lăsară?” „Nu mă lăsară.” „Atunci cască gura mare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să meargă mai departe...”, se dovedește, în ciuda aparențelor umile, un ins ales și, în cele din urmă, un învingător. De altfel și expediția descrisă în detaliu este încununată de succes. Porniți în căutarea singurului fotograf din Craiova care „poza pe mălai”, cei doi reușesc până la sfârșit să obțină fotografiile necesare pentru înscrierea la școală: Și dintr-o dată mama s-a îngândurat: „Dacă-om avea noroc să-l găsim pe omul ăla...” - Care om? - Fotograful... - Păi, numai unul singur e-n toată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
necesare pentru înscrierea la școală: Și dintr-o dată mama s-a îngândurat: „Dacă-om avea noroc să-l găsim pe omul ăla...” - Care om? - Fotograful... - Păi, numai unul singur e-n toată Craiova? - Sunt mulți, dar unul singur pozează pe mălai, Îl cunoaște Floarea lui Ghiță, e un fel de prieten cu el Mi-a dat adresa. Că toți ceilalți iau bani, și de unde să am? Că dacă trăia Tac’tu ... Dacă n-o vrea mălai, întoarcem dilgența - și-acasă. - Și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dar unul singur pozează pe mălai, Îl cunoaște Floarea lui Ghiță, e un fel de prieten cu el Mi-a dat adresa. Că toți ceilalți iau bani, și de unde să am? Că dacă trăia Tac’tu ... Dacă n-o vrea mălai, întoarcem dilgența - și-acasă. - Și cu mine cum rămâne? - Așa, bine, la curci - văzuși că le lăsași în salcâm, Abia te-așteaptă. Mai stai un an, poate se mai întâmplă ceva. - A, nu. Ce să se mai întâmple ?! Am avut
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mine cum rămâne? - Așa, bine, la curci - văzuși că le lăsași în salcâm, Abia te-așteaptă. Mai stai un an, poate se mai întâmplă ceva. - A, nu. Ce să se mai întâmple ?! Am avut noroc, fotograful a luat sacul cu mălai, După aia a băgat capul în fusta aparatului. Eu stăteam țeapăn, parcă așteptam să mă trăznească, eram Dispus la orice, Numai să mă văd la școală. Și spre seară, după ce mai dădusem cu carul o raită Prin târg, opream boii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
grăbesc să concluzionez: la noi e o prăpastie imensă între vis (unde ne sunt banii, prosperitatea, bunăstarea) și consistența realității. Visul e prețuit adesea ca visare cu ochii deschiși... Fără să fim cu toții un popor de vrăbii, auzim adesea: vrabia mălai visează... Orice predispoziție spre 98 Colegiul Gheorghe Tătărescu - Rovinari visul proiectiv e retezat ca alunecare gratuită într-un ipotetic improbabil... Înțelepciunea invocată nu îndeamnă la risc, ci la resemnare: nu da vrabia din mănă pe cioara de pe gard, ce-i
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
era chiar un prieten, Mihai Fărcășanu. Din nou consultată, prietena, care făcea față scurtelor și trecătoarelor crize gastronomice ale Monicăi Lovinescu, i-a spus că cel mai simplu lucru e "mămăliga pripită": pui apă la fiert, arunci un pumn de mălai și învîrți de câteva ori cu lingura. Ceea ce Monica a făcut întocmai. După 30 de secunde a pus în farfurii "mămăliga pripită". Cînd a început să ne doară burta, pe Virgil și pe mine, am înțeles de ce Fărcășanu ne cânta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care o aproximau la 800 kg, deci apropiată de kila muntenească, aceptându-o pe aceasta am obține pentru cifrele de mai sus următoarea situație: uium de la măciniș la morile din cele două sate umbrăreștene: 6.800 kg grâu; 5.440 kg mălai; 13.328 kg păpușoi la Umbrărești; 2.550 kg grâu îndoit; 3.196 kg grâu curat; 5.882 kg păpușoi și 2.550 kg mălai de la Boziești, dar numai pe măcinișul de aproximativ 5 luni. Cantitățile nu sunt mari, dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
măciniș la morile din cele două sate umbrăreștene: 6.800 kg grâu; 5.440 kg mălai; 13.328 kg păpușoi la Umbrărești; 2.550 kg grâu îndoit; 3.196 kg grâu curat; 5.882 kg păpușoi și 2.550 kg mălai de la Boziești, dar numai pe măcinișul de aproximativ 5 luni. Cantitățile nu sunt mari, dar trebuie să avem în vedere că ele se referă numai la cerealele aflate în sama unui singur vătaf. Or, la Umbrărești, în acest timp mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
moșia Drăgușeni, dintr-o condică a marelui logofăt Răducanu Roset din anii 1799-1802, contemporan cu Gavril Conachi întrucâtva, observăm diferențe destul de mari. La Drăgușenii lui Roset, venitul „pentru pâinea albă”, adică grâne (păioase) este apreciată „mulțămitor”, deși cantitățile sunt următoarele: mălai 5 mierțe; grâu de vară 12; orz 5; secară 2; dijmă strânsă pe 1799. În 1800: grâu 20 mierțe; orz 7 mierțe și 3 dimirlii, secară 2 mierțe. Moșia Drăgușeni din document se localizează în ținutul Dorohoiului, deci în partea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
deci în partea de nord a Moldovei. Transformând în unități de măsură moderne, cantitățile de cereale mai sus arătate, după criteriul valorii unităților de măsură pentru această parte a Moldovei, am obține următoarele cantități de dijmă strânsă: 1.075 kg mălai; 2.580 kg grâu de vară; 1.075 kg orz și 430 kg secară pe anul 1799. Iar pe anul următor s-au strâns: 4.300 kg grâu; 1.570 kg orz și 430 kg secară, mălaiul lipsește din evidență
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1.075 kg mălai; 2.580 kg grâu de vară; 1.075 kg orz și 430 kg secară pe anul 1799. Iar pe anul următor s-au strâns: 4.300 kg grâu; 1.570 kg orz și 430 kg secară, mălaiul lipsește din evidență. Aceasta era dijma. Multiplicând cu 10, avem pentru întreaga moșie (samă): 10.750 kg = 10 tone și 750 kg mălai pe anul 1799 și tot atâta orz; 25.800 kg = 25 tone și 800 kg grâu de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
anul următor s-au strâns: 4.300 kg grâu; 1.570 kg orz și 430 kg secară, mălaiul lipsește din evidență. Aceasta era dijma. Multiplicând cu 10, avem pentru întreaga moșie (samă): 10.750 kg = 10 tone și 750 kg mălai pe anul 1799 și tot atâta orz; 25.800 kg = 25 tone și 800 kg grâu de primăvară; 4.300 kg = 4 tone și 300 kg secară tot pentru anul 1799; iar pe 1800 obținem: 43.000kg = 43 tone de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Grâul cel mare - bătea murgul la spinare; Grâul cel mic - bătea murgul la oblânc adică era așa de înalt că ajungea până la partea de dinainte a șeii calului, pusă pe spinarea bidiviului și care purta nunele de oblânc. Cultivarea meiului (mălaiului), căruia la noi i se zicea și păsat, s-a practicat în vechime, destul de intens, din moment ce respectiva plantă s-a păstrat până în perioada interbelică. E adevărat că, cu multă vreme în urmă, luaseră mare amploare culturile de păpușoi (acesta este
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
50 ha. Din diferitele soiuri de prune se prepara o țuică de bună calitate, distilată de două ori. Cunoscută localnicilor era și metoda fierberii prunelor, cireșelor, vișinelor, zarzărelor, până se obținea o pastă numită „chisăliță’’, ce se consuma cu pâine, mălai sau mămăligă. Preocupări deosebite pentru pomicultură amintim la Emil Țarălungă, Filip Dorneanu, Dumitru Lehănceanu, Costică Puiu, Vasile T. Tătărășanu, Vlad Tătărășanu, Dumitru Galan, Dumitru Apostu, Mihai Nastor și Gheorghe Botezatu. VITICULTURA Ca ramură a agriculturii, viticultura a cunoscut pe meleagurile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu apă călduță, rezultând un fel de lapte ce se strecura printr-o sită pentru înlăturarea reziduurilor. Laptele acesta, numit uneori „lapte de bou”, se fierbea în oală până când se îngroșa. Sărată, pasta respectivă se consuma unsă pe pâine, pe mălai ori pe turte (Teodor Pamfile, „Industria casnică la români”, 1910, pag 241). Mare căutare au avut semințele de cânepă în medicina populară. De pildă, pentru înlăturarea durerilor de urechi, afecțiune denumită popular „năjit”, se practica un descântec care căpăta eficacitate
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
obligatoriu se gătea mâncare de post, fiind dezlegare la pește. Mâncărurile tradiționale de post la hram erau: sarmale fierte pe vatră, cartofi la tavă, pilaf sau plachie din păsat sau din orez în zilele noastre, pește prăjit, colaci, pâine sau mălai. SĂRBĂTORI DE TOAMNĂ Obiceiurile de toamnă sunt legate de strânsul recoltelor și pregătirea lor pentru iarnă. La sfârșitul lunii octombrie, pe 26 octombrie, de Sfântul Dumitru, se desfac stânele, se dau oile acasă și se încheie socotelile. Se organizează clăcile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]