1,126 matches
-
transcendent dincolo ochiul//cu-o bufniță pe umeri și-o egretă/ și aripi albe fug către infern/ din plânsul și scrâșnirea dinților în întuneric/ trupul meu e însorit de rănile fericite// plâng sfere lucitoare L.S.D./ fără bezne azur aur și mărgăritare/ mare albastră și pură dorm îngerii/ în ochiul transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa la Nisa/ aripile albe iartă-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul// și faruri negre și stupefiante/ femei de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa la Nisa/ aripile albe iartă-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul// și faruri negre și stupefiante/ femei de contrabandă-n cauciucuri aur/ apus și aur și mărgăritare/ la Nisa la Nisa eu sunt delirul// și albele aripi în ceruri argintul/ umerii mei slăbiți de-alcool/ whisky amar o voi ceruri căzute/ și spaima ghețarii vin urșii albi// (...)// la Nisa la Nisa eu sunt nadirul/ la Nisa la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
selenar), spațiul suferă modificări nu doar de aspect, relief și grad de poluare, ci și de consistență. El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru (Eminescu: 2011, II, 52). Aceeași consecință se înregistrează și prin repetarea intertextuală: este anulat timpul profan, cronologiei îi este opusă contemporaneizarea. Ce se întâmplă cu spațiul? Mai nimic. Mutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atât de mic în nemărginirea lumei, pe acest bulgăre negru și neînsemnat ce se numește pământ. El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase (s.n.) din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru (Sărmanul Dionis Eminescu : 2011, II, 52). (h3b) I se părea că corpul lui întreg e ceva ce se poate întinde și contrage (s.n.) și poate lua orice formă din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în adâncu-i toată cununa de dumbrave ce-l încunjura și deschidea ochilor o lume întreagă în adânc. [...] El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru [...] Îl luă și, întorcându-se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 52-53). Fig. V Concordanțele cromaticii în opera Sărmanul Dionis și în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru [...] Îl luă și, întorcându-se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 52-53). Fig. V Concordanțele cromaticii în opera Sărmanul Dionis și în varianta Umbra mea Deși ordinea se modifcă puțin de la hipertext la hipotext, alb-negru-albastru vs alb-albastru-negru domină diagrama. Diferența este dată de faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
roz colorează un melanj de seninătate și bucurie ce depășește atmosfera idilei fericite și atinge lipsa cugetărilor și a dorințelor armonia deplină din decorul selenar-edenic. (h6c) Când ne deșteptam din somn, aurora celor doi sori, în haine roz (s.n.), culegea mărgăritarele de argint de prin grădinele noastre și, râzând cu glasul ei de ciocârlie, ni le arunca din poalele ei pe față [și în] patul nostru (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 101). Roz se dovedește atributul inocenței, indife rent de forma
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Hawking: 2001, 5). Cu atât mai vizionară apare imaginea, predilectă (citește intratextuală) în proza eminesciană, a Pământului care se contractă până la dimensiunea unei mărgele ("Ba poți să iei și Pământul cu tine, fără ca să te supere. Îl prefaci într-un mărgăritar cu toartă și-l anini de salba iubitei tale;" Eminescu: 2011, II, 50); derivată din metempsihoză, există și imaginea unui om care suferă acest proces. Hipertextul în cauză (sau seria intratextuală) se prezintă ca rezultanta unor adevăruri mitologice și a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pământului contras, imagine plastică, totuși lansată prin vocabule atât de diferite, ca registru semantic, de la ipoteză la demonstrația propriu-zisă. Dacă în incipit lumea era imaginată la dimensiunile unui glonte, în aventura pe lună, pământul s-a făcut mic ca un mărgăritar albastru. De la glonte la mărgăritar, intratextul marchează evoluția abordării răului din lume de la o pagină la alta a aceleiași proze. Cât despre intertextul venit din traducerea Criticii socotinței curate, mai poate fi semnalat un punct de diferențiere hipotext filosofic/hipertext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lansată prin vocabule atât de diferite, ca registru semantic, de la ipoteză la demonstrația propriu-zisă. Dacă în incipit lumea era imaginată la dimensiunile unui glonte, în aventura pe lună, pământul s-a făcut mic ca un mărgăritar albastru. De la glonte la mărgăritar, intratextul marchează evoluția abordării răului din lume de la o pagină la alta a aceleiași proze. Cât despre intertextul venit din traducerea Criticii socotinței curate, mai poate fi semnalat un punct de diferențiere hipotext filosofic/hipertext epic. Naratorul lansează premisa în virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tragic, un portret cuceritor, pe alocuri contaminat cu elemente din lirica de dragoste țărănească, așa cum se poate constata prin comparația cu o versiune a Legendei Maicii Domnului culeasă din Bucium (zona Iași): "Și o purces Maica Maria / Cosițe negre despletind / Mărgăritari înșirând / Din ochi negri lăcrămând. / Unde lacrima chica / Două merișoare de aur se făcea / Îngerii că le strângea / Și în sân i le punea."31 Conform doctrinei creștine ortodoxe, Iosif are un vis inspirat, în urma căruia o scoate pe tânăra
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
într-un dialog avut cu N. Manolescu, într-una din interesantele emisiuni tv. „Un metru cub de cultură”, nu este omisă nici „generația care are timpanul gros și himenul subțire”. Memorabile vor rămâne în istoria TVR și emisiunile „Tichia de mărgăritar”, „Cum te poți rata ca scriitor” etc., iar în jurnalism, rubrica „Cum se fabrică o emoție” („gurnalul financiar”). și iată-ne amintind de un alt volum: Cum se fabrică o emoție, pentru a reține tehnica dezbaterii unei teme, generic formulate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cerut condamnarea pârâtorilor, ca apoi să-i ierte tot ea. Dorea să arunce o punte între cele două tabere, partida boierilor români condusă de ei, de Cantacuzini, și partida grecilor, care numai a grecilor nu era. Dar pesemne că irosise mărgăritarele la porci, pentru că, imediat cum s-a ivit un prilej, iertații au trecut la atac și i-au băgat pe toți fiii ei la ocnă. Ah, ce vremuri! Dar Șerban, care fugise și legase prietenie cu marele vizir, din fugar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și chiar în biserică se uită pe sub sprâncene, gata, gata să se ascundă și să dispară, plătește în stânga și-n dreapta cu banii domniei oameni cu care vrea să înjghebe un fel de negustorie cu cărți de liturghie... Stanca înșira mărgăritare, cumpărase o mulțime să le coasă pe odăjdiile mitropolitului de la Târgoviște. Se liniștise. Le chemase la masă patriarhul Ierusalimului, care era văr de-al doilea cu răposatul postelnic. Fuseseră amândouă. Când Stanca a început să-și povestească spaimele, cum că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poartă ele este știut doar de Dumnezeu. Nu ne este dat nouă să-l aflăm! Citește, domnia ta, cărțile sfinte și desprinde din ele nădejdea mântuirii, al cărei singur semn este Învierea lui Hristos. Acum când se uita la Stanca înșirând mărgăritare, îi părea rău că acest cuvânt nu-l auzise Dinu, dumnealui stolnicul, care umblă cu fel de fel de cărți despre zodii, sau cel puțin să fi fost de față Mihai, că pe el l-ar fi crezut Dinu. Dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este un Constantin și o să mai vină un fecior, și încă unul, și Dumnezeu știe câți... Ziceai că poruncești slugilor să pregătească și să pună toate lucrurile în cufere. — Mai știu eu ce ziceam, că de un ceas înșir la mărgăritare și nu știu cum să vă spun că am scăpat de toate grijile și tristețile mele, că-mi vine să strig! Stanca, într-o vijelie, ieși pe ușă. Când au ajuns la Iaffa, soarele ardea necruțător și au tras la un caravanserai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cenușii având în ramă cioburi de diamant de jur împrejur și scurt a declarat că o vrea. Apoi, minuni de cercei cu smaragduri cu trei picioare de balașuri aurii lucrate tocmai la Damasc, cercei cu rubinuri cu trei picioare de mărgăritare, șiruri, șiruri de mărgăritare albe sau, din loc în loc, cu câte o boabă de mărgean, sau de peruzea, inele cu diamanturi și cu safire albastre, perechi, perechi de brățări de aur ciocănit. Dar lanțul acela din argint negru, care din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cioburi de diamant de jur împrejur și scurt a declarat că o vrea. Apoi, minuni de cercei cu smaragduri cu trei picioare de balașuri aurii lucrate tocmai la Damasc, cercei cu rubinuri cu trei picioare de mărgăritare, șiruri, șiruri de mărgăritare albe sau, din loc în loc, cu câte o boabă de mărgean, sau de peruzea, inele cu diamanturi și cu safire albastre, perechi, perechi de brățări de aur ciocănit. Dar lanțul acela din argint negru, care din cinci în cinci zale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și brâul, la fel cu lanțul, tot din argint negru, cu paftale late având aceleași pietre străvezii, dar mai mari și tăiate rotund. Acum, Maria își punea rând pe rând câte o pereche de cercei, se împodobea cu șiruri de mărgăritare, scotocea prin lada doamnei Elina a lui Matei Vodă Basarab, moșul lor, scotea ii țesute cu sârmă de aur și marame umplute cu fir. Juca prin odaie, așa gătită, zicând: — Mă logodiră și mă făcură doamna Moldovei. Sunt doamnă, doamnă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-o dea maicii la mânăstire, la Nămăești, că ea se întorcea la petrecerea neamurilor celor ce s-au ales... A terminat de cusut cu fir marama de oglindă. Acum o să-i prindă în fiecare mijloc de floare câte un mărgăritar, pentru ca atunci când s-o vedea în ea Maria, acolo departe la Iași, să-și aducă aminte de casă și de copilărie. Poate doamnă fiind, o uita să-i mai pară rău că nu s-a născut ea prima. Perlă după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se uita pe fereastră la frunzele care se legănau și număra pocniturile nucilor care cădeau pe acoperișul de șindrilă al casei. „Manole, Manole, zidul rău mă strânge, trupușoru-mi frânge”. Domnițele plângeau în hohote, lui Constantin îi curgeau lacrimi mari cât mărgăritarele doamnei, iar el s-a repezit la arhimandrit și l-a luat de mână trăgându-l: „Hai, sfinția ta, s-o scoatem, te ajut eu să dărâmăm zidul”. Parcă mai simțea și acum mângâierea mâinii ciolănoase a bătrânului și buzele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Își dădu seama că toată politețea și atenția cu care se adresase până acum dregătorilor otomani în chiar limba lor se risipise în van. Îi trecură prin minte cuvintele Mântuitorului și se mustră pentru că le-a nesocotit și a aruncat mărgăritare în hrana porcilor. Avea senzația că nu-și va putea rosti ideile pentru că simțea cum gândul o lua înaintea vorbei. Încercă să se controleze și, din această cauză, cuvintele ieșeau din gură cu pauze mari: — Schimbarea haraciului, înălțimea voastră, presupune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-se într-un oftat de durere. Duse mâna stângă spre spate ca și cum ar fi vrut să-și sprijine spinarea dureroasă. Se gândi intens ce ar fi făcut cu cele două sute patruzeci de pungi de aur și lacrimi cât boaba de mărgăritar îi brăzdară amândoi obrajii. Las sfetnicului meu, marelui logofăt Diicu din Rudeni, grija scrierii învoielii noastre. O, mult milostive și înțelepte Rami Pașa, dacă poporul meu va munci din răsputeri ca să umple haznaua împărăției cu aur curat, lucitor și bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sute de fețe, mici cât vârful acului sau mari cât o monedă, rubine amintind de roșul vinului din cupe, smaralde verzi, heliodor rupt din soare, topaze de diferite nuanțe, safire discrete și ametiste triste. Nu lipseau decât diamantele, mărgeanul și mărgăritarele. Ștefan cuprinse o clipă cu ochii priveliștea pietrelor prețioase și întoarse capul spre cei doi, fără să-și mai poată dezlipi privirea de la ei. Lui taica i se aprinseseră în ochii căprui aproape negri un fel de lumințe aurii schimbătoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
negustori, oftă și spuse: — Să-mi faceți un preț. Pietrele astea albastre - și arătă spre safire -, între ele câte nouă pietricele mai mici, deci treizeci și șase de pietricele, opt rubine, opt peruzele, opt heliodore, opt ametiste mici și patru mărgăritare mari... Se uită spre catifeaua de pe pupitru și observă mirat lipsa perlelor. Mărgăritare nu aveți? Avem și mărgăritare, dar nu face pentru oameni ca domniile voastre, serenissime, mărgăritarele sunt pietre care trăiesc, și ca tot ce trăiește, mor și ele. Mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]