2,076 matches
-
este o mare albastră, știu că soarele este un glob de aur. 4. Personificarea. Copiii însuflețesc tot ce este în jurul lor, toate capătă viața. Un exercitiu obișnuit este personificarea anotimpurilor. Ei văd anotimpurile că pe niște personaje, întrebuințând diverse accesorii (mărgele, coronițe, rochiiă. 79 Jocurile de imaginație oferă climatul proprice desfășurării fazelor de incubație și iluminare. Sunt jocuri care contribuie la educarea imaginației și fanteziei creatoare. Aceste jocuri generează imagini și viziuni noi. 1. Spații imaginare. Prin acest joc, elevii au
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
miceliu sunt desprinse și purtate cu piesele active ale agregatelor la distanțe uneori importante. Alteori factorii naturali meteorologici au ca efect același rezultat. La unele specii de ciuperci prin separarea celulelor miceliului așa cum s-ar produce deșirarea unui șirag de mărgele, formează spori cum sunt artrosporii, aleurisporii sau clamidosporii care contribuie de asemenea la diseminare. Înmulțirea asexuată. Acest mod de înmulțire se realizează prin organe diferențiate ce se formează în strânsă dependență de condițiile de nutriție și de climă dintr-un
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
norocos, zice. Îi cere s-o ducă la tatăl ei și să-i ceară cutia de tabac (când o deschizi apare un negru care poate orice), cuțitul de la brâu (atâta vreme cât Îl poartă la brâu, rămâne tânăr, viață făr' de moarte), mărgelele (În cazul În care i se Întâmplă ceva, curge sânge din ele). Eu, ce sunt cu lada asta de 5000 de ani, vrăjită de o vrăjitoare, șî singura condiție ca să scap era să cumpere cineva lada șî să aibă numai
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
bănci, ca niște hîrtii de turnesol așteptînd o transformare a culorilor”, amintirea „camaradului de joacă, de elan, de poeme”, dintr-o copilărie acum condamnată la „Închisoare”, definirea locuitorului drept unul care a „rămas mereu același, cu funda poeziei la ureche”, „mărgelele galbene sale soarelui” etc. Finalul textului marchează Însă un eșec: starea de tensiune a așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tînjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfîrșitul e o ruptură presimțită În degradarea peisajului, În distanțarea de lumina solară
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
peisajului, În distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pînzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; În ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrînd ca o vîslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și cîmpul zbîrcindu-se pe nesimțite se pregătește pentru lungile luni de ger. [...] Frigul s-a apropiat dintr-o dată ca un nor. Voi pleca desigur și de aici. Voi mătura
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ce-și Împrumută recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit În arena privirilor Toreador inima Îi Întărîtă fluturînd mantie sîngele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune În XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gîndului / Atingere În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din hățișul contextului”. La rîndul său și În legătură cu aceeași carte, Emil Gulian Înregistra „uriașe enumerări de imagini, de foarte multe ori de o calitate excepțională și Întotdeauna inedite”, adăugînd Însă că e vorba de „un flux de imagini Înșirate ca mărgelele pe ață, fără vreo coerență, nici măcar interioară”; acestui „retorism metaforic” și „juisanței de imagini” i-ar lipsi „firul interior”, totul reducîndu-se la un „exercițiu” care duce la un „cerc vițios al metaforei ce se caută tot pe ea”. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nostalgia, duioșia cu care sunt rememorate scenele din viața școlară. În cazul prozei scrise de R., clișeele abundente, artificialitatea dialogului, comparațiile extrem de banale vin să sublinieze caracterul de „schițe ușoare”. Același caracter facil, minor, este întâlnit și în poeziile din Mărgele de măceș (1931), versificate în maniera cântecelor de lume ale lui Anton Pann: „Dragoste, de n-ai mai fi, dulce în viață cum ar fi”; Totul însă printre oameni se strecoară binișor/ Ca și apa ce din munte lunecă încetișor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
fost editat doar primul volum, Streina (1940), cel de-al doilea, Privighetorile mute, căruia I. Al. Brătescu-Voinești îi făcuse o prefață, trebuia să apară în anul următor, dar evenimentele au făcut imposibilă tipărirea lui. SCRIERI: Clasa VII A, Craiova, 1931; Mărgele de măceș, Craiova, 1931; Sunt studentă!, București, 1933; Cartea celor șapte basme, București, 1934; Să ne logodim!, București, 1934; Ferentarii, vol. I: Streina, București, 1940. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 463-469; Perpessicius, Opere, V, 140-142, 253-254, VI, 201-203, 348, VII
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
București, 1934; Să ne logodim!, București, 1934; Ferentarii, vol. I: Streina, București, 1940. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 463-469; Perpessicius, Opere, V, 140-142, 253-254, VI, 201-203, 348, VII, 57-58; Șerban Cioculescu, „Clasa VII A”, ADV, 1931, 14 577; Constantin Stan, „Mărgele de măceș”, „Mișcarea”, 1932, 355; Al. Robot, „Sunt studentă!”, RP, 1933, 4 607; F. Aderca, E studentă!, ADV, 1933, 15 176; Al. A. Philippide, „Sunt studentă!”, ALA, 1933, 15 176; Dragoș Protopopescu, O fată de talent, „Calendarul”, 1933, 371; Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
sanctuar și temniță totodată. Un fel de antrenament tortură la un șah "propedeutic". O perfecționare extremă a minții prin derealizare în timp și spațiu. Eventualele greșeli erau penalizate prin "șocuri electrice" emise de piese. Ca și eroul din "Jocul cu mărgele de sticlă", Hans prinde gustul unei lumi ideale, "unde polaritățile tindeau în continuare să se topească și să se anuleze". Discipolul este un hipersenzitiv ce retrăiește scene înspăimântătoare din lagărul nazist, prin simpla vizionare a fotografiilor unor deținuți, expuse în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din prizonierat (10 aprilie 1918), lipsit de mijloace materiale, îi apare lui E. Lovinescu ca „un tânăr sublocotenent într-o uniformă decolorată de sfârșit de război, supt la față, de un blond spălăcit, luminat totuși de fixitatea fosforescentă a două mărgele albastre-verzui”. Angajat, la 1 ianuarie 1919, în calitate de profesor suplinitor la Liceul „Gh. Lazăr”, își trece, în martie, licența în filosofie, obținând calificativul magna cum laude; doctoratul și-l va lua cu același calificativ în 1937, în fața unei comisii prezidate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
mierle, priveghetori, ciocârlanul, graurul,stigletele, pitpalacul, ciocârlia, dumbrăveanca, pupăza, cucul, pițigoiul, guguștiucul, ciocănitoarea neagră, potârnichea, vrăbiile, rândunelele, gaițele etc. Există și unele răpitoare ca uliul porumbar, hultanul și uliul păsărilor de curte. în apa iazurilor care se înșiră ca niște mărgele în lungul pârâului Bașeu se bălăcesc alene, în timpul verii, cârduri de rațe sălbatice, lișițe, pescăruși, bâtlani, gâște sălbatice și uneori chiar lebede care vin din țările nordice și mai staționează și pe iazurile noastre dacă iarna nu e grea. Dintre
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ales unt, șeaua de lemn pentru călărie, polonice de stână, cofe de lemn, scăcițe pentru pisat usturoiul, chersâne, fuse și furci de tors, icoane vechi pictate pe lemn, o cămașă femeiască înflorată cu fluturași, o cămașă bărbătească cu gulerul de mărgele și flori la betițe, brâul ciobănesc cu nasturi galbeni, ouă închistrite, prosoape de tort cu diferite modele, un bariz de in cu păr din lână de oaie și alte obiecte gospodărești ce dovedesc iscusința oamenilor și preocupările lor pentru a
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
pentru computere, biblioteci etc. f. Podoabele La Hudești podoabele n-au prea avut căutare, spre deosebire de alte zone ale României. Fiind apanajul femeii, produsele de podoabă erau puține. Singurul lux ce și l-au permis femeile din satele hudeștene erau purtatul mărgelelor la gât și uneori a cerceilor din materiale ieftine. în zilele de sărbătoare fetele din satele comunei Hudești se împodobeau cu mărgele și cercei. Părul lung și-l împleteau în cosițe și-l așezau deasupra capului ca o coroană iar
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
produsele de podoabă erau puține. Singurul lux ce și l-au permis femeile din satele hudeștene erau purtatul mărgelelor la gât și uneori a cerceilor din materiale ieftine. în zilele de sărbătoare fetele din satele comunei Hudești se împodobeau cu mărgele și cercei. Părul lung și-l împleteau în cosițe și-l așezau deasupra capului ca o coroană iar în partea stângă spre ureche își prindeau câte o floare de mușcată roșie sau albă. La fel, vara își puneau flori la
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
din argint. Se simte tot mai mult influența orașului asupra satului și în privința podoabelor feminine. Proliferarea acestora din diferite materiale, care de care mai strălucitoare și mai sunătoare face ca și tinerele țărănci din satele hudeștene să se împodobească cu mărgele, brățări, inele, cercei, broșe, talismane, lănțișoare etc. Nu trebuie de neglijat faptul că și unii băieți își pun diferite podoabe la nas, la urechi sau în alte părți ale feței spre a părea mai deosebiți. Se cuvine să luăm în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
loc și exclamă strigături ca : Capra mea de la Balinți/ Ar mânca și n-are dinți. La sfârșit membrii formației strâng banii și colăceii primiți de la cei cărora le oferă micul lor spectacol. Căluțul este construit din lemn și împodobit cu mărgele cu multă măiestrie, iar în frunte i se pune o oglindă mică în loc de stea. Cel care joacă căluțul este îmbrăcat frumos cu o cămașă înflorată și largă care acoperă veștele din față și din spate, marcând astfel corpul căluțului. La
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
picioare am opincuțe Și la brâu port tricolor În cap năframă cu flori Am altiță-n patru ițe. Poale mândre c-ale mele, Mititele, frumușele, Spuneți, care fată mare se fălește că le are? Și la gât mi-am pus mărgele Tot dintr-ale mamei mele Iată-mă sunt româncuță, Cam micuță, dar drăguță! Iată-mă sunt românaș. Tat zice că-s fecior Iară mama, puișor. Mă îmbracă, mă gătește Uite-așa pe românește! Cu opinci, cu zurgălăi, Cum stă bine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
doar până la mijlocul secolului al XX-lea. În secolul al XVII-lea , în Germania exista obiceiul ca orice membru al familiei care se așeza la masă să aibă în dreptul său un brad micuț împodobit cu beteală din argint, lumânări și mărgele. Cea mai mare parte a decorațiunilor erau făcute în casă de tinerele doamne, care pierdeau ore întregi decupând fulgi de zăpadă și steluțe și împăturind pliculețe pentru cadouri și coșulețe de hârtie pentru dulciuri. Toate acestea erau completate de mărgele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
mărgele. Cea mai mare parte a decorațiunilor erau făcute în casă de tinerele doamne, care pierdeau ore întregi decupând fulgi de zăpadă și steluțe și împăturind pliculețe pentru cadouri și coșulețe de hârtie pentru dulciuri. Toate acestea erau completate de mărgele și beteala din argint, alături de îngerii ce erau așezați în vărful bradului în inele de lemn. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tradiția împodobirii bradului la sfârșit de an pătrunde dinspre nord și pe teritoriul actual la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Cu steluță albă-n frunte Ța,ța,ța, căprița, ța Sai în sus și nu mai sta. Unde joacă căprița Clocotește Moldova Unde joacă ieduțu', Clocotește pământu', Clocotește și tot geme De opinci și de obiele, De hurmuz și de mărgele Și de fete frumușele. Ța,ța,ța, căprița, ța Sai în sus și nu mai sta. Țapu meu din Spania L-am adus cu sania Și-am să-l vând în joia mare Pentru-o oală de sarmale Și-un
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
trena unei stele Toți clopoțeii râsului curat Și-i sub zăvor la el în cui. Și-n fiecare an de ziua lui, Când toate lămpile prin case sunt aprinse Și când pe uliți nu-i decât colindă, Coboară șirul de mărgele de pe grindă Și-l scutură deasupra lumii ninse Și-atunci, pe -omătul neted pe câmpie, Un cald reflex trandafiriu stau să se ivească zorii Și râd și se-ncălzesc colindătorii. Colindătorii de George Coșbuc Cad fulgii mari încet zburând, Și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
roșu sau o panglică roșie. - Se leagă la mîna copilului nou născut o coardă furată de la o vioară. - Alt amulet folosit e un săculeț cu cărbuni pus la gătul copilului. - În unele locuri (Bucovina), fetele înșiră coarnele de rădașcă la mărgele sau le poartă în cozile părului. - În scufița copilului se coase o monedă de aur, iar la leagăn se pun obiecte din metal, precum și tămâie. Cum se descântă Baba Doftoroaia? Aduce apă neîncepută de la izvor ori fântână și o duce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
apăsarea depravării. Un miros rânced răzbătea dinăuntru. De pereții ei, se rezemau muieri deocheate. Țineau în brațe pisici jigărite și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți de păduchi, rătăceau desculți prin preajma
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]