1,766 matches
-
Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul cu o emisiune sonoră la care colaborau gâtul, buzele, nasul și chiar măruntaiele. Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putea reproșa că m-a creat cum sunt. Nici destinul nu pot să-l acuz. Surditatea destinului e desăvârșită. Nu mai rămân decât eu, să-mi pun pe masă vinovățiile, să le disec, ca pe niște animale cărora le desfaci măruntaiele ca să vezi din ce se compun. Iar procesul meu nu se poate termina decât cu o condamnare care să mă elibereze, în sfârșit. Nu sunt dispus să mă prefac că n-am înțeles ce s-a petrecut cu mine, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
taci după ce ai început să povestești. Trebuie să-ți continui opera și să-i dăruiești picătură cu picătură viața ta. Vrea să-i vorbești continuu, să-l emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat și inima ta și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâmă între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așteptând clipa când mi se va da să beau cu forța, iar clipa aceea n-a venit niciodată, numai că de Laura fusesem legat mai mult decât de oricine altcineva, încât golul lăsat de ea îl simțeam în mine până în măruntaie. Câtă vreme ea trăise, eram în stare să las să treacă zile întregi fără s-o văd, știind că oricând aș fi avut posibilitatea s-o caut dacă vroiam. Gândul că așa ceva nu mai era cu putință, că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu saxofon. Acum ea merge În poante pe spătarul băncuței, azurie și blondă, nici acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează chinurile condamnaților În măruntaiele infernului. Câțiva călugări cu glugă Îmi fac loc să trec printre șirurile lor tenebroase, și Încă nu mă tulbur, fermecat cum sunt, de fantezia iberică... Dar - oroare - pânza se ridică, și dincolo de ea, miraculoasă lucrare a unui Arcimboldo al speluncilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu ești decât un șarlatan de duzină care trăiește din jocul uite popa - nu e popa, și pe urmă cumperi Colossem-ul de la primul șarlatan mai șarlatan decât tine. Acum o să te expediez la căutat de hărți, și așa dispari În măruntaiele pământului, târât de curenți, și te duci să te dai cu capul de polul sud al vreunui implant celtic. Iar cu o atitudine circumspectă zicea: „Sigur că În manuscris era și harta, sau, mai bine zis, descrierea ei precisă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
muritor de rînd, dar asta implică și utilizarea ghicitorilor. Ei sînt oglinda lui mîloasă și protecția lui Împotriva ispitei de a trișa. În viața lui a recurs la ghicitori de toate soiurile, de la astrologi la auguri care citesc viitorul În măruntaiele animalelor aduse drept jertfă. A descoperit că lumea e o pădure de semne și o carte deschisă pentru cine are ochi să vadă. Unii dintre marii ghicitori citeau viitorul doar pentru plăcerea În sine, descifrînd tainele pietrelor și ale ramurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un canal printre multe altele alături de People Channel și de Disaster Channel care sînt de fapt știrile și de Sci-fi Channel și Mystery Channel - mai acum cîteva zile pe Nature Channel am văzut o bilă perfectă de fier scuipată din măruntaiele pămîntului pe o insulă de lîngă Madagascar cu multe mii de ani În urmă un om și fiii lui au scobit-o și s-au mutat Înlăuntrul ei și au fost declarați zei fără Întîrziere de către băștinașii cărora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nostru Își face apariția la timp pentru că locul Întîlnirii, Muntele Eumenides din Tracia, este chiar deasupra peșterii lui favorite. Locul a fost ales pentru că prezintă un amfiteatru natural suficient de mare pentru a primi mii de demoni și pentru că În măruntaiele muntelui zac oseminte celto-romano-gotico-greco-avaro-bulgaro-ungaro-serbo-croato-turco-germano-austriece și rusești, ca și osemintele unor războinici suedezi, tătari, francezi, elvețieni, mameluci, sirieni și persani. Cu alte cuvinte, rămășițelor tuturor popoarelor din istoria scrisă care au ocupat vreodată locul. MÎndria lui de a fi ajuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
le cumpăram ce puteam să le cumpăr - ce bani scoteam. Și m-au luat la furat. Mi-a arătat: „Uite-așa se face, de-aici, arunci în partea asta, vezi să nu te vadă“. Păi, prima dată am început cu măruntaie d-astea. Cu piele, de la fabrică de-acolo... Am început cu fibră de sticlă, furam. Cu tavă d-aia, galvanizată, cu rezerve de la mașini. Puneam mașini pe sticle de lapte și le luam... roțile și sculele. Reporterul râde în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a inerției tradiționale, a xenofobiei și a antisemitismului. Violent anticapitalist, editorialul-program semnat de dr. Nicolae Lupu („Bun sosit!“) este unul politic-legitimator, cu frazeologia populistă și bombastică specifică: „În clipa în care finanța cotropitoare, după ce a pus mîna pe haina și măruntaiele frumoșilor noștri munți, pe unda zburdalnică a rîurilor limpezi și repezi pe holdele cîmpiilor bogate, după ce a furat hoțește puterea politică prin gîtuirea nocturnă a voinței populare, se pregătește a întina și Cugetarea românească, era necesar, imperios necesar, ca măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
chinezi care se urcă pe vas la Singapore sau Hong-Kong și pornesc în căutare de lucru prin alte părți ale lumii. E un permanent du-te-vino în fiecare port: unii părăsesc vasul, alții se îmbarcă. Takamori și Tomoe au descins în măruntaiele dezgustătoare ale vasului fără să cunoască asemenea amănunte. S-au străduit din răsputeri să facă față situației. — Takamori, ce miros oribil! — De ce oare? Deși era ziua-n amiaza mare, cala era întunecată și domnea o tăcere mormântală. Ici-colo se zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să stea ghemuiți Într-un colț al sălii de nașteri, urmărind operația de cezariană, iar eu n-aș fi avut habar. O, Doamne, ce-o fi mai rău? Ca socrii tăi să aibă o privire de ansamblu asupra vaginului sau măruntaielor tale? — Nu, dar erau În sala de așteptare și... Dan se opri, șovăind vizibil. După ce s-a născut Tom, l-au dus pînă la salonul nou-născuților și asistenta de acolo i-a felicitat, după care, se pare că... Vocea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să ne spioneze... Criza asta m-a costat toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău... De fapt, vreau să reții că nu mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obișnuit, cum eram, să mă menajez, să fiu foarte mulțumit de mine, să nu pun preț decât pe ceea ce mă interesa... ― Galilei, dar dacă eu sunt un spion al Inchiziției? Dacă am fost trimis anume ca să te trag
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a plantelor aromate și a unguentelor rare. Cei care îmbălsămează morții, chemați tocmai de la Ravenna, nu izbutiseră să obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la șale, în perineu și după urechi canule prin care să se scurgă din corp măruntaiele și creierii. Ceea ce vedeam era înfiorătorul rezultat ce se datora și acelui încăpățânat refuz. Cele două cadavre zăceau pe o lespede de ardezie susținută de patru pilaștri de porfir. Păreau a dormi în patul nupțial, Rotari în mijloc, și Gaila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Abbatôn, pe când era un înger purtând numele de Muriel și nu păcătuise încă prin trufie, Creatorul i-a cerut să-i aducă pământ neprihănit ca să-l facă pe Adam. Lui îi vom fi dați ca să ne prefacă din nou mădularele, măruntaiele și oasele în pământ. În clipa aceea, când se va judeca dacă sufletul nostru nemuritor merită beatitudinea sau chinul, el ne va fi cântărit cu aceeași milă și indulgență pe care noi le vom fi arătat față de ceilalți. CARTEA ÎNTÂI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei; să vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră. Iar duhoarea nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem. Amintește de cea a câmpurilor de luptă, dar e mai cruntă: miros de sânge și măruntaie care putrezesc, deși au încă viață în ele. De îndată ce acei nefericiți ne-au zărit, au luat-o spre colibele lor mizere, care mai repede, care șchiopătând sau târându-se, cu strigăte de durere și de teamă asemănătoare văităturilor scoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
veche poezie egipteană, care putea fi interpretată în felurite chipuri. El însă își păstrase inima nobilă, în pofida chinurilor sufletești. În schimb, inima mea era și este atât meschină, încât nu vreau să consemnez aici ceea ce mi s-a urcat din măruntaie la gură, ca un vomitat. Voi scrie despre Romilde, soția lui Gisulf și mamă a Gailei, încercând să fiu onest. Poate că n-am să izbutesc, dar bogăția de amănunte pe care am să le împărtășesc va îngădui cititorului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
M-am înfierbântat și, în cele din urmă, mi-a venit o idee legată de femei: în seara aceea ne vom preface doar că mâncăm puii, poruncind femeilor să-și bage în sân și în perizom bucăți de carne și măruntaie crude. În combinație cu căldura trupului lor, ar fi intrat în putrefacție și ar fi început să pută. Nădăjduiam ca astfel să-i țin departe de ele pe cei mai focoși care n-ar mai fi avut răbdare până la destinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șarpe, i-a întins tunica lui Rotari. - Nu o vreau. Acesta este un veșmânt de regină, nu de soție de duce de Brescia. Fă ce crezi cu ea, dar eu așa ceva nu port. Rotari era nedumerit. Mie mi se închirciseră măruntaiele. Gaila percepuse ceea ce nu știa, doar atingând și privind rochia ce-i fusese trimisă de Gundeperga. Rotari a azvârlit rochia în brațele lui Ostillio, expediindu-l enervat. Văzând-o pe Gaila lăcrimând discret, s-a potoli, s-a așezat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
recunoscut fețele a opt dintre cei care luaseră parte la banchet și fuseseră alături de Gregorio în timpul măcelului, iar eu am recunoscut șase; toți paisprezece au fost rupți în bucăți cu caii. Pavajul forului era roșu de sânge și presărat cu măruntaie la sfârșitul pedepsei, și douăzeci de capete tăiate erau făcute morman în mijlocul pieței. Pe la apusul soarelui, după ce li s-a dat drumul bătrânilor, femeilor și copiilor care nu se ascunseseră, orașul Oderzo a fost jefuit, și apoi incendiat în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care însă doresc să nu le fac publice. Ultima învățătură pe care mi-a oferit-o, făcându-mă să întrevăd pragul credinței, a fost următoarea. El avea parte deseori de dureri ciudate, căci urâțenia lui se repercuta și în măruntaie. Într-o zi mi s-a îngăduit să merg să-l văd în dormitor. Era singur, într-un salon plin de saltele dispuse concentric în jurul celei a abatelui. L-am întrebat de sănătate și am adus vorba întâmplător despre diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari și Rodoald, plutește acum Puterea, înnoindu-vă. IV N-am luat parte la moartea lui Grasulf din Cividale. S-a stins în ultimele zile ale anului, când mercurul cel perfid care i se strânsese și i se pitise în măruntaie l-a atacat pe Rotari pe neașteptate și a început să-l nimicească. Dar poate că, mai abitir ca mercurul, absența Gailei a fost cea care i-a luat râvna de a trăi. Adesea se însingura în tăcere, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai mulți decât erau necesari, răspunse Emma. Dar tu? — E un răspuns pe care ți-l pot Întoarce, râse Sasha, rezemându-se de mânerul scărilor rulante care urcau leneșe prin galeria interminabilă săpată sub Villa Medici pentru a pătrunde În măruntaiele orașului. VIA VENETO VILLA BORGHESE. Alunecând printre bariere portocalii, covorașul de metal se mișca sub picioarele lor cu o lentoare extenuantă. Îi târa - dar părea că nu-i duce nicăieri, căci nu se vedea deloc capătul galeriei. Când Emma făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]