KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

dacă-i mai scrisese de vreo două ori... Că în dimineața aceea se certase să obțină nu știu ce pentru clinică (oare or fi fost toți bolnavii aceia rudele lui de se zbătea așa?!), că zi de zi se lupta (așa zicea mătușă-mea că vorbeau cei care intraseră în cameră) ca să aibă toți tot ce le trebuie, că fusese amenințat că se desființează clinica ("Și ce se întâmplă cu bolnavii ? Eu unde-i duc ?! La mine acasă ?!" strigase el) probabil că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
auzit vorbind și au zis că se duc departe. Cine știe, poate se duc să-L caute pe Rege. Iar dac-or să mă prindă că m-am luat după ei și mă alungă înapoi, atâta pagubă! Rămân în sat. Mătușă-mea e acolo și înnoptez la ea, pe urmă oi mai vedea eu. Nu mă întorc acasă până nu-L văd iar pe Rege. Fiindcă nu v-am spus, dar când m-a luat acolo, la El, așa a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cerului erau în el... Îl ascultam toți fermecați... Sigur că mă văzuseră cei doi ai mei... dar cum să frângi glasul Lui cu vorbele noastre?! Mergeam mai departe cu El și nici n-am văzut când am ajuns la casa mătușă-mii. El a dat să meargă mai departe, dar și unchi-mio, și Cleopa l-au oprit: Rămâi cu noi, pentru că se lasă seara și ziua e de acum pe sfârșite..." În lumina asfințitului, veșmântul străinului, care rămăsese tot drumul alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
trandafir, înflorea pe fiecare o fi vreun semn din naștere, mi-am spus le-am văzut atunci când s-a spălat în izvorul care-și aduna apele lângă casa de alături. Apoi a intrat. Știam eu că era frumos în casa mătușă-mii. Doar se măritase cu un slujbaș de seamă. Dar ori eu nu mai fusesem demult, ori chiar se schimbase tot ce știam și când avusese timp să parfumeze cu nard curtea și odaia?! Iar vase de aur nu știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Dar ori eu nu mai fusesem demult, ori chiar se schimbase tot ce știam și când avusese timp să parfumeze cu nard curtea și odaia?! Iar vase de aur nu știam să fi avut... Și totuși, uite cum străluceau! Iar mătușă-mea, care ne servea la masă, ce tânără și frumoasă era și doar era cea mai mare dintre surorile mamei bătrână de-a binelea, adică! Uite-i picăturile de apă în păr, parcă-s pietre prețioase! Și ce bucuroasă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

și cu mintea plină de amintirea anilor săi de copilărie, vegheați de grija și de dragostea mamei. La Vărăști, unde se duse singur, Virgil se reîntâlni cu rude pe care nu le mai văzuse de ani de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
transfere cu serviciul mai aproape de casă, la raionul Vidra. Stelian îi răspunse că și el se gândise la asta după moartea Elvirei, dar că hotărârea îi aparținea lui și Marianei. Fiindcă trebuie să ții cont că Mariana o are pe mătușa ei de la Pasărea și poate că nu vrea să plecați de acolo..., îi aminti el. Da de unde! se însufleți Virgil, tăind aerul cu palma, într-un gest care voia să sugereze că în privința asta lucrurile erau foarte clare și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
intrare, de unde își luă de la capăt chemările prefăcute. Maica Agripina se prinse în joc și mutatul de pe un prag pe altul ținu vreun sfert de ceas, spre veselia și deliciul de neînchipuit al copilului. În cele din urmă, văzând că mătușa sa dădea semne de oboseală, iar copilul se arăta dornic s-o țină așa mult și bine, Mariana strigă la el să se potolească și, ca să fie mai convingătoare, îl ademeni cu un portofel vechi de piele. La vederea portofelului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe viitor, n-aveau s-o mai găsească la mănăstire, atunci când ar fi dorit să-i facă vreo vizită. Și cu casa ce-o să faci, tușico?... vru Mariana să știe, surprinsă și descumpănită de schimbarea neașteptată care survenise în viața mătușii sale. Ar fi bună să stai tu în ea, zise Virgil în glumă, privindu-și soția. Gândul său nemărturisit până la capăt era, de fapt, că n-ar fi fost deloc rău dacă întreaga familie s-ar fi putut muta la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
sa își dusese sarcina cu bine, deși nu se mai putuse bucura, ca în vremea când era însărcinată cu Ștefănel, de tihna și de relativul confort din casa mănăstirească a maicii Agripina. Ar fi fost, de altfel, și problematic, chiar dacă mătușa sa n-ar fi plecat la București, pentru că trebuia să aibă grijă și de Ștefănel. După socotelile ei, nașterea trebuia să aibă, totuși, loc ceva mai târziu. Brusc, la un sfârșit de săptămână, Virgil se pomeni chemat grabnic acasă, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

acolo... Și nici mâța." "Năzdrăvănii de astea îmi spunea zilele trecute și Mathilde, cea nouă de pe celălalt palier, că i-a spus un fel de vrăjitoare care citește în globul de cristal că pisicile presimt venirea morții." " Așa zicea și mătușa din satul bătrânilor mei. Zicea că o pisică roșcată, străină de sat, le-a vizitat casa înainte ca cei doi gemeni ai ei să se prăpădească acum mai bine de cincizeci de ani". Dacă te aude șefa cu așa ceva te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
spunea medicul dumnea-voastră, va trebui probabil intervenit. Până atunci, odihnă, evitarea emoțiilor, scurte plimbări, hrană ușoară, dar consistentă. Și infuzii de plante... Ciprian ! Întreab-o pe doamna ta dacă are în casă flori de păducel, dacă nu îi trimit eu de la mătușa Stana care are de toate. Să bea doamna infuzie concentrată, două-trei cești pe zi în înghițituri mici. E destul de neplăcută la gust, puteți să o îndulciți cu miere. Și încă odată : evitați oboseala, evitați stresul. Infuzia de păducel, poate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul nu și-a greșit ținta. Iuliana și tânărul necunoscut au căzut dintr-o dată ca un singur corp masiv prăbușit cu lentoare. După câteva secunde de tăcere oripilantă, cele trei femei bunică, mamă și mătușă au început să țipe și s-au prăbușit și ele peste cele două corpuri. Sub impulsul unei profunde emoții am reușit și eu să mă apro-pii și să constat că ambele corpuri aveau craniile pătrunse de gloanțe și erau fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
după care l-au îmbarcat pe Vasili în mașină și au plecat. Ziua și noaptea a șasea Viața micii noastre comunități, după ce Vasili a fost smuls dintre noi, s-a schimbat mult. Cele trei femei străbunica Ulitia, bunica Ana și mătușa Olga au redevenit umbrele triste, apatice, absente, care fuseseră la aflarea executării celor șase bărbați ai familiei Cozmei. Le vedeam numai seara când așteptau, îngenuncheate, la ușa lui Gerhard căruia îi sărutau mâinile și îl implorau să îl aducă înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

pentru arat! Dar să ai grijă ca nu cumva să fie caii mei, că nu pot îndura să-i văd hămesiți de foame și bătuți în dușmănie cu oticu, și încă pe deasupra să mai și plătesc de unde n-am... Bine mătușă Marie! Numaidecât! Mâine de dimineață sau chiar astăzi către seară, că-i vorba să se strice vremea, dar dumneata să-ți poți însămânța lotul înainte de ploi. Să-ți dea Dumnezeu sănătate, Nicolai! Și să n-ai necazuri grele în viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-ți dea Dumnezeu sănătate, Nicolai! Și să n-ai necazuri grele în viață ca ale mele, că tare îi ajuți pe toți! Și asta numai că ai fost gospodar bun la vremea ta și gospodar bun ai rămas... Nu eu, mătușă Marie, ajut oamenii să răzbească printre neajunsurile vieții și necazuri! Asta-i colectiva, mătușă! Conducerea ei care le rânduiește pe toate... Eu, atâta doar că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
ale mele, că tare îi ajuți pe toți! Și asta numai că ai fost gospodar bun la vremea ta și gospodar bun ai rămas... Nu eu, mătușă Marie, ajut oamenii să răzbească printre neajunsurile vieții și necazuri! Asta-i colectiva, mătușă! Conducerea ei care le rânduiește pe toate... Eu, atâta doar că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine i-o durat casa când o ars în miez de iarnă și-au rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine i-o durat casa când o ars în miez de iarnă și-au rămas goi-pușcă și flămânzi în ulița de la Broscărie? Cine? Tot colectiva, mătușă! Cea hulită de multă lume, dar care-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-au acaparat tot avutul oamenilor și mai fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-au acaparat tot avutul oamenilor și mai fac din când în când câte o faptă creștinească, că doar nu dau de la ei. Tot pe vechi ai rămas, mătușă!.. Da ce, înainte-vreme oamenii n-aveau greutăți? Nu îndurau necazuri? Câți răbdau de foame și de frig? Știi dumneata? Dar la școlile cele mari câți copii de țărani ajungeau? Poți să-mi spui, mătușă? Îți mai amintești, mătușă? * * * Odată cu slobozenia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
ei. Tot pe vechi ai rămas, mătușă!.. Da ce, înainte-vreme oamenii n-aveau greutăți? Nu îndurau necazuri? Câți răbdau de foame și de frig? Știi dumneata? Dar la școlile cele mari câți copii de țărani ajungeau? Poți să-mi spui, mătușă? Îți mai amintești, mătușă? * * * Odată cu slobozenia, la sediul colectivei n-a mai rămas nici urmă de șef. Cei doi-trei din conducerea de vârf au dispărut care încotro pentru toată perioada aceea tulbure, când unii cereau socoteală, iar alții erau nevoiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
ai rămas, mătușă!.. Da ce, înainte-vreme oamenii n-aveau greutăți? Nu îndurau necazuri? Câți răbdau de foame și de frig? Știi dumneata? Dar la școlile cele mari câți copii de țărani ajungeau? Poți să-mi spui, mătușă? Îți mai amintești, mătușă? * * * Odată cu slobozenia, la sediul colectivei n-a mai rămas nici urmă de șef. Cei doi-trei din conducerea de vârf au dispărut care încotro pentru toată perioada aceea tulbure, când unii cereau socoteală, iar alții erau nevoiți să dea explicații asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
din țară. De Sfântul Nicolai și de alte sărbători discuțiile se prelungeau până către seară, că lui bădia îi plăcea tovărășia și un păhărel-două alături de oaspeții pe care îi omenea cu licori de-ale lui și cu bunătăți de-ale mătușei Ortanța, gospodina. Din când în când, mai făcea și câte o împăcăciune între oameni care își purtau pizmă încă de pe vremea împușcatului sau împricinați de dată mai recentă: Ia lăsați-o cu ura mai moale că doar oameni sîntem și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

fericită, căci știu ce vreau să fac. Și se face că întâlnesc un tip super fain care are din prima grijă de mine, și de care am și eu, din prima, grijă de el. · Să punem sare și piper cu mătușa mea cea rea. Ea stă tot timpul cu gura pe mine, răutăcios însă eu o la să vorbească, fiindu-mi dragă. Când mă trezesc din vis, sunt deja în avion spre casă. Toată lumea se bucură când sosesc. Toți sunt fericiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ce vreau să fac, sunt satisfăcută. Și se face că întâlnesc un tip super fain care are din prima grijă de mine, și de care am și eu, din prima, grijă de el. · · · · Să punem sare și piper amintind de mătușa mea. Ea este o ființă acră, rea, mereu cu gura pe mine și reproșuri. Însă eu o las să vorbească, fiindu-mi dragă așa. · · · · Fă ceva! · Am un vis și nu știu dacă e frumos sau un coșmar. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
le jignesc. Însă cu persoanele stilate, le pun la punct fără să le fac rău, mă port frumos. Însă deși nu le port pică nu le permit să zică ceva ironic fără să le răspund pe măsură dar civilizat. Cu mătușa mea cea care mă critică, de ea îmi place și nu îi zic nimic. Nu ar avea rost. Și dacă ne certăm cumva știu cum să o împac. Și dacă se întâmplă să fie vreo neînțelegere la mijloc, atunci o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]