2,090 matches
-
Acasa > Impact > Scrieri > DRUMUL APELOR, 29 ( ROMAN ) Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Locul în care suntem blocați este măturat de valuri, pe de o parte, și de un curent puternic de aer din sens opus, pe de cealaltă parte, sugerând existența unui tunel, care duce către extremitatea vestică a golfului. Apa ajunge până la jumătatea pereților, făcând imposibilă o eventuală
DRUMUL APELOR, 29 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376326_a_377655]
-
îndesat, Frumos, capul am format, Pe el, așezată bine, Drept căciulă, oala-i vine. Ochii negri, rotunjori - Doi cărbuni ce dau fiori, Nasul lung și roșcovan Este-un morcovoi lungan. Gura mare, dragii mei, E făcută din ardei, În mâini mătura o ține, Omul nost` arată bine! Îl privim, ne amuzăm, Cu noi am vrea să-l luăm, Însă asta nu se poate, Dar va fi paznic de noapte! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: OMUL DE
OMUL DE ZĂPADĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375944_a_377273]
-
mai mare eram eu. Când veneam acasă de la școli pe unde eram și părinții erau plecați la munca câmpului, primul lucru care îl făceam era curățenia. Stropeam cu apă pe jos în casă, în curte, ba chiar pe stradă apoi măturam. Bunica pe care Fica o chema, văzându-mă ajuns acasă, venea de la căsuța ei cu șorțul plin de bunătăți, mere, pere, struguri etc. că tare mă mai iubea bătrâna. După ce terminam curățenia mă apucam și făceam de mâncare, uneori ciorbă
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
ca și cum am intrat într-o transă, consecința unor arome și descântece ancestrale. Fac planuri pentru viitoarele vieți, port dialoguri cu scrântiții de pe marginea oceanelor care mănâncă grăsime de balenă, strig la toți posesorii de mașini cu șase viteze care-și mătură semenii ducându-i repede și sigur în iad, caut cărți pentru copiii fără școală, fug și iarăși fug, Doamne! - Lasă-mi noaptea noapte și ziua zi! Restabilește-mi, te rog, balanța durerii și a nefericirii din mine și iartă-mă
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
an de-a fi părtași la orice sărbătoare. Plăcintă cu răvașe, la oaspeți este dată. Să vadă de-s frumoase, surprizele din soartă. Revin colindătorii cu seminții în brazdă, precum semănătorii. La primitoare gazdă. Când urarea-i gătată, sămânța-i măturată de gazda colindată. Și-n brazdă-i aruncată. Să fie mai roditor, Noul An, proaspăt venit. Că muncind prin el cu spor, truditoru-i răsplătit! Umblând cu semănatul, feciori pocnesc din bice. Vrând să dezlege rodul păioaselor cu spice. 1 Ianuarie
TRADIȚII, SUPERSTIȚII ȘI PREDICȚII DE SF.VASILE ȘI ANUL NOU (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376678_a_378007]
-
este sfântă și nemuritoare, colindătorii vin neîncetat, „Din an în an mereu / La geam cu Moș Ajun” (Cântec de Crăciun) Gazdele sunt îndemnate să se pregătească pentru a-l primi pe Domnul în curățenie și îmbelșugare „Casa să v-o măturați”, „Masa să v-o încărcați”. (Sus boieri!) În colindele analizate, pot fi întâlnite aspecte preluate din textele biblice, precum: locul nașterii, steaua călăuzitoare, căutarea pruncului de către Irod, botezul purificator în apa Iordanului de către Ion „cel prea curat,” scopul venirii lui
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
Și parcă din vremi depărtate O altfel de toamnă se-arată Frumoasă și blândă și dulce Cum nu va mai fi niciodată... E toamna iubirii dintâi Ce-și cântă din nou simfonia Cu vântul hoinar printre ramuri Și ploaia ce mătură glia... Îmi picură toamna în gânduri Cu stropi de mister și frumos Și cheamă la viață iubirea Pierdută-ntr-un vis tumultos... Referință Bibliografică: Melancolii de toamnă... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie
MELANCOLII DE TOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375194_a_376523]
-
La mulți ani, deșteptule! În unica secundă de neatenție, botul vehiculului lovi ceva în față, iar motorul se opri în mod automat. Se repezi afară, sperând să nu fi omorât pe cineva. Pe bandă, în fasciculele albastre, nu zări nimic. Mătură cu privirea noaptea din spatele parapeților de siguranță apropiați zonei de impact, dar tot nu văzu nimic. Trase o gură de aer proaspăt în piept, dădu un ocol aparatului și, hotărând că nu fusese ceva grav, se întoarse spre portiera ridicată
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
navoporturilor”, distincția „Înaltul Merit Colonial” și titularizarea de patru ori ca Analistul Integral al coloniei. Își băga nasul peste tot? Ei bine, acum nu mai aveau să-i vadă nici nasul și nici ideile moderniste. O patrulă trecu pe lângă ei, măturând cu reflectoarele toate sensurile de rulare. Sildiva ridică capul înspăimântată, cu pieptul fremătând de respirația accelerată, șuierătoare. Cât era de frumoasă! I se părea absolut credibil ca bărbații să fie atrași de aceste exemplare feminine, cu trup alungit, etalând niște
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
e iarăși toamnă. Septembrie a rămas deja în urmă, cu zile senine și calde, cu plante și fluturi, cu cer înalt și limpede, parcă îndrăgostit de vara ce abia se încheiase. Octombrie a venit cu ploi, frig și frunze veștede, măturate din copaci de vântul aprig. Noiembrie a adus cu sine un soare rece, distant, zile scurte și nopți lungi. Lumina rară, asemenea unei haine strâmte, a amiezelor sale, te îmbie să mergi la pas, pe străzile din centrul orașului ori
E PREA DEVREME PENTRU CRĂCIUN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373150_a_374479]
-
de Kafka). Poetul Serghei Esenin, ajuns o legendă și prin accidentele existenței sale, are sentimentul naufragiului care-și repudiază cosmosul, tocmai pentru faptul că poetul rus nu are în perspectiva viziunii sale, edenul ca ultima speranță: Vânturi, o furtuni înzăpezite/Măturați viața mea trecută! Această luptă cu propriul său trecut va domina existența și poezia lui din perioada următorilor ani pe care-i mai trăiește, după 1919, când a scris versurile citate. După vizitarea Statelor Unite ale Americii Esenin este convins că „adevărurile” pe
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
să-i spui ei! Atât a zis și s-a dus ca din pușcă, pe drum la vale. - O fi fost grăbit, că lăieții când te prind nu mai scapi ușor de ei, zise Petrică, rotind privirea pe bătătura curată, măturată de azi. „Plecă și asta așa de repede! cugetă Mărgăreta mai mult pentru sine, dar cu referire la lăiața tânără. Nici nu terminai de vorbit ce aveam cu ea. Da, lasă că mai vine ea! Vream și o căldărușă de
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > UNCHIUL VICTOR Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mașina rula încet prin noaptea adâncă, cu farurile măturând drumul de țară plin de hârtoape. Prin geamul lateral, cei doi băieți priveau umbrele pomilor, cu dinții clănțănindu-le la fiecare hop, ascultând vocea groasă, veselă, care cânta de mama focului: - „Lele Marie, mândră floare, șa-lai-la Leagă-mi capul că
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
nr. 1950 din 03 mai 2016. Orologiul bate... Orologiul bate, peste Cetățuie, Ora lui târzie, în acorduri sumbre Înscăunând tăcerea ce pe ziduri suie- O Regină-a nopții cu supuși de umbre... Luna trece tristă-n raze sidefii, Zidurile negre măturând în cale. Vântul încrețește-oglinda Dunării Șușotind în frunze doina lui de jale. Priveghind în noapte cu ochii de stele Căutând zadarnic călător pe drum, Tânăra prințesă-nșiruie mărgele Pe obrazul palind, clipe numărând. Cu inima arsă rugăciuni rostește Cerului, să
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Boroianu 02.05.2016 ... Citește mai mult Orologiul bate...Orologiul bate, peste Cetățuie,Ora lui târzie, în acorduri sumbreînscăunând tăcerea ce pe ziduri suie-O Regină-a nopții cu supuși de umbre...Luna trece tristă-n raze sidefii,Zidurile negre măturând în cale.Vântul încrețește-oglinda Dunăriișușotind în frunze doina lui de jale.Priveghind în noapte cu ochii de steleCăutând zadarnic călător pe drum,Tânăra prințesă-nșiruie mărgelePe obrazul palind, clipe numărând.Cu inima arsă rugăciuni rosteșteCerului, să-i ducă veste din
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Căci tot omu-i cu lopată Și la plug trag cabaline. Nu-i vreo cale înfundată Nici pe-asfalt și nici pe șine, Dar nici casă-amenințată De nămeții din rovine! Zăpada e strânsă toată Și se circulă prea bine, Gheața este măturată Și străluce sub patine. Viața nu-i amenințată De vreun țurțur ce se ține Chiar de streașina plecată Sub mari sloiuri cristaline. Dar, din minte-ntunecată, Un alt val de viscol vine Să asmută grup și gloată Cu denunțuri libertine
IARNĂ SENSIBILĂ (!) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371695_a_373024]
-
agăță strâns de gâtul băiatului trăgându-l subtil spre marginea șoselei, pentru a fi pregătită când autobuzul se va opri. Inima îi bătea nebunește și se desprinse ușor din îmbrățișare, continuând să-i strângă mâna. Hienele alarmate de luminile ce măturau asfaltul, se ridicară de pe iarbă pregătite să-și apere prada. Dar mașina își continuă goana fără să oprească. Alexandra își pierdu suflarea și fu cât pe ce să-și piardă cunoștința, când realiză nenorocirea. Stelele nopții se stinseră una câte
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
formei sintetice. Creația este gând-idee și imaginație - putere a minții și a sufletului - din care se nasc minunate plăsmuiri. S-ar părea, spun unii critici, că „tablourile se nasc sub stăpânirea febrei creatoare, din porniri intempestive, dar ideea este prealabil măturată în «cuptorul concepției», sinteza imaginii e soluționată mintal înainte de a se întrupa, printr-un efort de paroxistică încordare, în universul singular al pânzei”. Ca atare, să nu dăm istoriei artei alte sensuri! Să nu încercăm a o rescrie! Să respectăm
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
la primul stup, cel din capăt. Deschise stupul, dădu podișca de scânduri la o parte, suflă cu foșcăitoarea de fum de iască câteva rafale peste albinele încă amorțite de somn, și începu să scoată rame grele de faguri de miere, măturând în stup albinele așezate ciorchine pe faguri, neconvinse să cedeze așa de ușor bunăstarea lor din stup. Era agonisită cu atâta trudă, era munca lor de milioane de zboruri de-a lungul verii. Ramele furate de la albine, le aducea repede
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
de Kafka). Poetul Serghei Esenin,ajuns o legendă și prin accidentele existenței sale,are sentimentul naufragiului care-și repudiază cosmosul,tocmai pentru faptul că poetul rus nu are în perspectiva viziunii sale,edenul ca ultima speranță:Vânturi,o furtuni înzăpezite/Măturați viața mea trecută! Această luptă cu propriul său trecut va domina existența și poezia lui din perioada următorilor ani pe care-i mai trăiește,după 1919,când a scris versurile citate.După vizitarea Statelor Unite ale Americii Esenin este convins că”adevărurile”pe
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
de urși, se odihneau apoi în palma curții când se întorcea seara din câmp. Imaginile repetate zilnic, au rămas aceleași în ochii mei. Bunicul mergea la munca câmpului, ori făcea pentru gospodărie muncile cele mai grele; iarăși bunica, rămasă acasă, mătura curtea de două trei ori pe zi din cauza orătăniilor; prepara mâncare, ori cusea cu acul îmbrăcăminte și cele necesare pentru casă. Se împlineau astfel două dintre darurile vieții lor; harul muncii și dragostea pentru animale. Seară de seară când vitele
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
nu mai sunt, din zodii de apă răsare un nufăr, nu uita că mi-e frică, nu mai pot să te-nfrunt!”; „La Gura Portiței păsări de jad își culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, mătur în grabă cuvintele de pe covor. Și apuc să tac!”; „Și eu voi auzi din groapă cântul, cel gângurit de păsări și culoare, țipătul bufniței mâna-mpietrește, rana din sânge, ah, cum mă doare!” Și în Evanghelia Tăcerii, ca, de fapt
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
sordidă și plină de noroaie, înseamnă pentru un francez ca Paul Morand prezența Orientului, însă a unui Orient redus aici la starea de negativ al Occidentului: "Mahalaua este regatul ruinelor, este Orientul care nu-și îngroapă cadavrele, care nu-și mătură gunoaiele". Casele din chirpici, colibele stînd să se năruiască; locuitorii lor: țigani, evrei, vagabonzi. Impresia de provizoriu, de trecere a timpului care se repetă fără a însemna că e istorie, se face simțită. În schimb, în centrul orașului, o stradă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ca un rezultat al degradării, al trecerii timpului: "cetatea cea mândră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere"16; 4. praful este ultimul strat al degradării elementelor. El simbolizează sfârșitul, nimicul: "voi sfărâma zidurile Tirului... voi mătura praful din el și-l voi face stâncă goală"17. Dacă în momentele când exprimă legea divină, apostolul își reține orice comentariu, considerând-o imposibil de schimbat și acceptând-o firesc, atitudinea lui răbufnește numai împotriva celor care neagă legea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și cenușă?"25; "Cetatea pustiită este în ruină..."26. Chiar și verbele toate sunt verbe ale mâniei și prăbușirii: sfărâma ("Voi sfărâma zidurile Tirului"; Iezechiel), pustii ("Munții îi voi pustii..."; Ieremia), prăpădi ("Domnul prăpădește casa celor mândri"; Pildele lui Solomon), mătura ("Voi mătura praful...; Iezechiel), etc. Vechiul Testament apare astfel ca o parabolă a unor popoare imperfecte care s-au ridicat împotriva divinității, nesocotindu-i legile (episoadele Sodomei și Gomorei, Segorul, Adama, Sheihomul toate de pe valea Sidin din Palestina sau Macheba, Eglon
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]