1,211 matches
-
Vreau să văd și eu ce ți-a ieșit. Nu-mi place deloc toată povestea asta. — Iar eu - se bagă tata, mișcat ca de obicei de realizările mele, respectuos și invidios în egală măsură - eu, unul, nu mi-am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ndopi sau nu cu cartofi-pai și cu ketchup pe Hawthorne Avenue după ore? Jack, vino-ncoa’, vreau s-auzi și tu ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că vreau să-mi deșert mațele, răspunde el. N-am destule pe cap, voi îmi mai lipseați cu zbieretele voastre acum, când vreau să-mi deșert mațele? — Știi ce face fi-tu la școală, elevul eminent care nici n-o mai lasă pe maică-sa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că vreau să-mi deșert mațele, răspunde el. N-am destule pe cap, voi îmi mai lipseați cu zbieretele voastre acum, când vreau să-mi deșert mațele? — Știi ce face fi-tu la școală, elevul eminent care nici n-o mai lasă pe maică-sa să-i zică căcuță, că, vezi tu, Doamne, a ajuns om mare? Ce crezi că face maturul de fi-tu când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până ies? — Nimic, răspunde mama. S-a rezolvat. Mă privește dezamăgit la culme. Eu sunt rostul vieții lui și știu asta. Ce-a făcut? — Ce-a făcut e bun făcut și gata, cu voia Domnului. Ia zi, ți-ai deșertat mațele? îl întreabă ea. — Ba bine-nțeles că nu. — Of, Jack, ce-o să se întâmple cu tine, cu mațele astea ale tale? — Or să se facă beton, asta o să se întâmple. — Asta-i din cauză că mănânci prea repede. Nu mănânc prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și știu asta. Ce-a făcut? — Ce-a făcut e bun făcut și gata, cu voia Domnului. Ia zi, ți-ai deșertat mațele? îl întreabă ea. — Ba bine-nțeles că nu. — Of, Jack, ce-o să se întâmple cu tine, cu mațele astea ale tale? — Or să se facă beton, asta o să se întâmple. — Asta-i din cauză că mănânci prea repede. Nu mănânc prea repede. Da’ cum mănânci, încet? — Mănânc normal. Mănânci ca un porc și cineva trebuia să-ți spună odată și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în timpul controlului meu medical anual, am despicat firu-n patru pe marginea acestui mister, întrebându-mă nu o dată - căci nu exista nici o posibilitate care să nu-mi vină-n minte, dar nici una - dacă testiculul nu mi-a plonjat cumva înapoi către mațe și acolo a început să se transforme într-un ou din acelea pe care le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și dacă o să-nceapă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici una - dacă testiculul nu mi-a plonjat cumva înapoi către mațe și acolo a început să se transforme într-un ou din acelea pe care le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și dacă o să-nceapă să-mi crească și sâni? Și dacă penisul o să mi se usuce și-o să devină sfărâmicios și într-o bună zi, în timp ce o să fac pipi, o să mi se rupă și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nădragii de pijama trași până la genunchi și bărbia bălăbănindu-i-se în piept. Se scoală de la șase fără un sfert dimineața ca să-și ofere un ceas întreg pe budă, cu speranța înfocată că, dacă e așa drăguț și generos cu mațele lui, acestea vor ceda și, în sfârșit, vor spune „OK, Jack, fie cum vrei tu!“ și îi vor face cadou bietului om vreo cinci-șase căcăreze. — Iisuse Hristoase! geme el când îl trezesc ca să mă spăl de școală și își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
readuc la viață? O fi crezând de fapt că, într-un fel, am puterea să nimicesc moartea? Că eu sunt învierea și viața? Tăicuțul meu a ajuns să creadă în Hristos! Și nici măcar nu știe! Moartea lui! Moartea lui și mațele lui: adevărul e că nici pe mine nu mă preocupă aceste chestiuni mai puțin decât pe el. Niciodată nu deschid o telegramă, niciodată nu răspund la telefon după miezul nopții fără să-mi simt stomacul golinduse ca o chiuvetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dacă aș lua totul de la capăt, ori aș fi mort. Philip Roth martie 1994 LIPSĂ XEROX POSTFAȚA LUI DAN GRIGORESCU!!! 1 Banditul. (Majoritatea notelor se referă la termeni de origine idiș și ebraică, folosiți ca atare de autor - n. red.). Mațe. 1 Tineri neevrei (singular: șeigheț). 1 Băuturi de proastă calitate. 1 O negresă (șvarț: negru). 3 Rahat, excremente. 1 Lactate. 2 Pentru mâncărurile cu carne. 1 Porcărie, cocină. 2 Pișăcios, țânc, mucos. 1 Tăticule. 2 Necaz, nenorocire. 3 Marșul Bănuților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plece, dar unde? Unde draci să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Oriunde, cât mai departe, poate că nici propria-i moarte nu l-ar mai ține-n loc, și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru zile, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la gât, și fugi, Velicule, după niște țigări, și el vioi și docil, la datorie, mereu la datorie... Nu era chiar mereu așa, Mirelo, se mai întâmpla uneori că se umfla tărâța-n slugă și dădea pe afară. Se răsculau mațele-n bietul Velicu, și atunci se te fi ferit. Era de Doamne ferește, Mirelo, păi, pe cine să-i fi cășunat slugii dacă nu pe femeie? Mirela trăgea ponoasele, dacă nu cumva tot așa o fi făcând și cu nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Se ridică totuși în picioare, ca și cum s-ar fi pregătit să-l urmeze. Păi, dacă tot catadicsise să le strice joaca, n-ar fi rău să continue să se amestece în joaca lor. Chiar simțea nevoia. Îl furnica ceva prin mațe, ceva ca un chef de harță, și poate că din capul locului și-a dorit-o și a căutat-o cu lumânarea, când a intrat în undițele moșului și s-a luat în gură cu el, de n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ardei umpluți, sau cu pilaf cu bucăți de carne cât pumnul în el, și alături, cele două franzele, ceapa, usturoiul și roșiile, punga cu prăjiturele, plăcințelele cu mere, cu vișine sau cu dovleac, domnu’ Ogrinjan, barem atâta lucru, să zică mațele bogdaproste, hi-hi-hi, și sticla de vin în sacoșă, la piciorul mesei și lângă piciorul ei, lipită de gambă. Din turele de zi, i-a intrat în reflex să nu țină vinul la vedere, să tragă câte o dușcă printre dumicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
suporta și nici n-ar fi bine că l-ai învăța cu nărav, da’ vezi bine că cu bătrâna-i altă treabă. Te gândești că mâine-poimâine moare și-ai să-i duci doru’, și-o să te roadă viermele vinovăției la mațe că n-ai făcut tot ce ți-ar fi stat în putință, Rafaele, e o cruce. Am ajuns iar la vorba noastră. D-aia îmi place mie dă tine, că te frământă chestiile astea... D-aia te-am întrebat dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe dos mațele românilor și le-a-ntunecat mintea și sufletul, drept pentru care, de astă dată, nu-și mai punea vreo nădejde în mânia ori, în înțelepciunea poporului, neamul ăsta de slugi nemernice, care l-a dus în spinare pe Ceaușescu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că s-a cam văitat în seara aia în fața fratelui și a verilor. L-a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e vorba aia că la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a neamurilor Mirelei ca să se dea în stambă, da’ uite că tot răul spre bine: văicărelile lui au ajuns la urechile și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
așteptării se revarsă în valuri prin vene, aproape să-l sufoce. Își încleștează pumnii în buzunarul pantalonilor. Uimit, constată că nu are nici o putere să-și potolească tremurul ciudat din mâini si picioare care urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt aproape nule. Dar să se termine odată!" Cling! Nimeni nu mișcă, parcă incapabili să creadă ceea ce petrece sub ochii lor. Liniștea încordată trezește până și pe cei adormiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de durere, pe care ecoul le împrăștie asurzitor peste munți. Ghiță Mititelu își privește cu ochi care parcă nu înțeleg ce se întâmplă, burta spintecată. Cu gura larg deschisă din care nu iese nici un sunet, începe să-și adune singur mațele de pe jos. Un glonț îl lovește în cap. Sânge și creieri sunt împroșcați în jur. Se năruie lent la pământ. Ghemuit după cadavrul umflat al unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis de această dată. Bucăți de mortar și tencuială cad peste. În urma lui, prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
A' naibii păduchi! De unde dracu au apărut? Fă-ți o spălătură cu gaz și scapi sigur. Păi, de unde în pustietatea asta? Aici, singurul gaz vine de la pârțurile mele da' și alea's cam anemice, că dacă nu ai umplutură de mațe, după ce să le tragi? Chipurile celor din jur se strâmbă în grimasa unor zâmbete chinuite, când, undeva în preajma lor, prăbușirea cu zgomot asurzitor a unui zid îi readuce la realitate. Se aud strigăte, curmate brutal. Camarazi de-ai lor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că acolo unde mergem n-o să prindem pește? Dar un kil tot o să cumpărăm. Chiar lângă noi era o femeie cu un coș plin cu scrumbii proaspete de Dunăre. Am ales șase bucăți, dintre cele mai mari, le-am scos mațele, le-am îndepărtat capetele și le-am învelit bine în hârtie de ziar. Apoi le-am pus sus, deasupra mașinii, să le bată vântul, pentru că era cam cald, să fi fost vreo 32 de grade. Ne-a venit rândul să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pus tabla pe cărbunii care dogoreau puternic și pe tablă am presărat sare din aceea mașcată. Am așezat pe sare bibanii și mirosul de pește prăjit se întinsese până la nasul lui Tarzan. - Hm, am apă în gură și-mi ghiorăie mațele și asta nu-i decât de la afurisitul aista de miros de pește fript! spuse el. Și avea dreptate băiatul! Trebuie să știți că mirosul de pește fript pe cărbuni de lemne, amestecat cu fum, este ceva așa de parfumat că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câte un intrând de stuf și am dat cu câte două lansete. Prindeam bibani cât palma, erau buni și aceștia la saramură, dacă am fi izbutit să aprindem focul. Dar ploaia rară, rece și vântul, care ne cam tăia la mațe nu ne permitea acest lux. Oricum, îi curățam și le dădeam un strop de sare, pentru niște zile mai bune. Un pește mai mare n-a prins nimeni dintre noi. Au mai venit și vreo două moace de somn, de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai cu seamă că trebuia să ne informăm din timp despre starea vremii din deltă. Acasă, la Iași, m-au însoțit toți trei în apartament, voiau să știe dacă peștele meu e crăpoaică. Au asistat la curățirea de solzi, scoaterea mațelor și a urechilor și când l243 am despicat, am văzut că era crăpoaică, avea cam un kilogram și ceva de icre. Au cerut să le dau și lor și le-am dat câte două linguri de icre la fiecare. Au
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]