1,613 matches
-
poartă. Deodată, o mare mișcare se produce, strigăte, înjurături și ropote de oameni venind către ieșire. Eu eream lângă poartă. Ca fulgerul trec prin fața mea vreo 20 de macedoneni pietrari, toți oameni înalți, bine legați, voinici în toată puterea cuvântului. Macedonenii fugeau de mâncau pământul, iar după ei câteva mii de oameni din popor îi goneau de foc. Goana s-a sfârșit tocmai în șoseaua Kiseleff, unde lumea s-a risipit. Conflictul izbucnise de la o femeie. Unul din macedoneni „s-a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
puterea cuvântului. Macedonenii fugeau de mâncau pământul, iar după ei câteva mii de oameni din popor îi goneau de foc. Goana s-a sfârșit tocmai în șoseaua Kiseleff, unde lumea s-a risipit. Conflictul izbucnise de la o femeie. Unul din macedoneni „s-a legat“ de nevasta unui cizmar, și de aci iurușul. în anul 1882 apare ziarul umoristic Scaiul, proprietatea câtorva ziariști, anume: Nicolae Ghițescu, D. Roco etc. Spre a asigura succesul ziarului, direcțiunea este oferită unui advocat cocoșat, numit Ion
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
l-am recăpătat.* în sfârșit, am găsit un alt birt. Pe strada Lipscani, lângă casa unde este instalată Banca Agricolă, era o intrătură și peste drum tipografia P. Cucu. Acolo era instalat într-o odăiță birtul pentru studenți ținut de către macedoneanul Costache Belimace. Costache Belimace era un tip, înflăcărat patriot român, adversar al lui Apostol Mărgărit, om cu idei destul de înaintate pentru cultura lui, însă om foarte energic și foarte inteligent, după cum era și foarte afabil și simpatic. Anii de care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
simpatic. Anii de care îmi aduc aminte cu cea mai mare plăcere din toată tinerețea mea sunt acești ani în care, în birtul sărac, ca și noi toți, ne întruneam spre a discuta despre toate, dar mai ales despre românii macedoneni. Aci venea Ghejan, un foarte inteligent student în Drept, mai târziu advocat, mort foarte tânăr de tuberculoză. Încă o pierdere dureroasă. Apoi toți studenții macedoneni din generația cea mare a macedonenilor aduși în școliie din România. Era Andrei Bagav, un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și noi toți, ne întruneam spre a discuta despre toate, dar mai ales despre românii macedoneni. Aci venea Ghejan, un foarte inteligent student în Drept, mai târziu advocat, mort foarte tânăr de tuberculoză. Încă o pierdere dureroasă. Apoi toți studenții macedoneni din generația cea mare a macedonenilor aduși în școliie din România. Era Andrei Bagav, un Ercule, mort de tuberculoză și îngropat la Câmpulung. Costache Cairetti, cel mai vesel camarad ce am cunoscut, plin de viață, plin de inimă, plin de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a discuta despre toate, dar mai ales despre românii macedoneni. Aci venea Ghejan, un foarte inteligent student în Drept, mai târziu advocat, mort foarte tânăr de tuberculoză. Încă o pierdere dureroasă. Apoi toți studenții macedoneni din generația cea mare a macedonenilor aduși în școliie din România. Era Andrei Bagav, un Ercule, mort de tuberculoză și îngropat la Câmpulung. Costache Cairetti, cel mai vesel camarad ce am cunoscut, plin de viață, plin de inimă, plin de cinste, plin de focul nestins al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dintre brazii Pindului, n-au putut trăi în aerul mlăștinos al Bucureștilor. Unul după altul s-au culcat în mormânt, când erau încă tineri și plini de toate puterile vieții. Mai veneau și Gulioti, și Simota, și Niculescu, toti studenți macedoneni, mai venea și bătrânul octogenar, dar încă verde, bătrânul Zissu. Sărac lipit și el, trăia la masa săracului dar inimosului Costache Belimace. Aci, în birtul obscur și ascuns, era unul din colțurile cele mai vii ale Bucureștilor. Căci, pe lângă macedoneni
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
macedoneni, mai venea și bătrânul octogenar, dar încă verde, bătrânul Zissu. Sărac lipit și el, trăia la masa săracului dar inimosului Costache Belimace. Aci, în birtul obscur și ascuns, era unul din colțurile cele mai vii ale Bucureștilor. Căci, pe lângă macedoneni, mai mâncau și alți camarazi, studenți și ei: Nicolae Rainu de la Focșani, Iancu Stătescu de la Romanați și, din când în când, distinsa noastră artistă Marietta Ionașcu. O văd, încă tânără domnișoară, elevă a Conservatorului de declamație, venind modestă la masa
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la Castelul Peleș. Aici, în Sala Maurescă, s-a servit un dejun la ora 13. Marți, 24 ianuarie. La Mânăstirea Radu Vodă din București are loc sfințirea drapelului Despărțământului București al Uniunii Foștilor Voluntari Români ardeleni, bănățeni, bucovineni, basarabeni și macedoneni din Războiul pentru Întregirea Neamului. Marele Voievod Mihai a fost nașul drapelului, cu încuviințarea regelui Carol. Joi, 26 ianuarie. Carol al II-lea însoțit de Mihai revin de la Sinaia la București (ora 1450) la reședința de iarnă. Vineri, 27 ianuarie
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
se diminua vizibil, proporțional cu creșterea și agravarea disfuncționalităților interne. Așezați în imediata apropiere a corpului suferind al bătrânei, se uitau la noi cu interes, străduindu-se să înțeleagă ce spunem și ce facem, întrucât, trăind într-o comunitate preponderent macedoneană, ei foloseau în vorbirea curentă dialectul macedoromân, nestăpânind prea bine dialectul dacoromân. Văzându-ne pe noi în genunchi, cu ochii îndreptați spre mama, cu palmele împreunate în dreptul pieptului a rugăciune, nu le-a fost greu să înțeleagă ce facem. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-o într-o bucată de ziar. În restul de ziar a învelit una dintre pâini. Mircea, te rog, ajută-mă. Ia sticla asta. Vino. S-au îndreptat încet, acompaniați ritmic și sonor de țăcănitul roților, spre partea vagonului în care macedonenii își trăiau într-o profundă și dureroasă tăcere drama lor familială. Tabloul văzut de mama și de Mircea nu era tocmai idilic. Lena era sprijinită de umărul mamei sale și amândouă, jos, pe platforma de scândură, erau rezemate cu spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jumătate încărunțit, avea niște ochi căprui calzi și o privire inteligentă și pătrunzătoare. Purta o mustăcioară tușinată, asortată perfect cu tenul măsliniu bătut de vântul și ploile nesfârșitelor sezoane de transhumantă. Căci se trăgea din neam de oieri, asemenea multor macedoneni, pentru care oieritul constituia activitatea preponderentă. Mama și Mircea s-au oprit în fața lui: Ți iasti măi fimiaie, ți-ai vinit aoați? Moș Butu, ați văzut că au fost niște prieteni și că ne-au lăsat ceva de-ale gurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în genunchi și a depus-o în brațele tatălui său pe bunica bolnavă. Dintr-un salt, realizat cu rapiditatea și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mâncăm și a făcut ordine în bordei. Apoi a căutat o lumânare și ne-a zis: Copii, eu mă duc până la moș Butu, să fiți cuminți. Da, mama. Bordeiul lor nu era departe de al nostru. Afară erau câteva bătrâne macedonene îmbrăcate în negru, care priveau cu ochi lipsiți de expresie spre linia imaginară a orizontului îndepărtat, peste miriștea țepoasă și pustie, pe deasupra bordeielor care se ridicau asemenea mușuroaielor noi de cârtiță. Moș Butu ieșea din bordei. Dumnezeu s-o ierte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
răspuns Mircea. Vă voi ajuta eu, aveți încredere. Și a plecat. Într-adevăr, a doua zi, când ne aflam pe șantier, ne-am trezit cu o mulțime de bărbați care au venit cu hârlețe și lopeți. Erau din familiile de macedoneni: Ceafca, Bacu, Butu, Muși, Muca și Pifu. Printre cei doisprezece oameni veniți să ne ajute se aflau și prietenul lui Mircea, Țile, precum și Tiberius, băiatul domnului Muca, un flăcău bine legat, tăcut și deosebit de harnic, pe fața căruia se citeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
stânca din muntele Caucazului, drept pedeapsă că dăruise oamenilor focul. Adică, o biată femeie vădană, cu șase copii, se putea bucura în continuare de căldura neprețuită a focului, în plină iarnă din Câmpia Bărăganului, ca urmare a intervenției acestui Prometeu macedonean cu suflet minunat, care nu a ezitat niciun moment, sărindu-ne în sprijin și ajutându-ne să evităm o catastrofă. Noi, copiii, strânși unii într-alții, stăteam muți și înghețați de frig, uitându-ne plini de admirație la intervenția extraordinară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
avizat, profesionist. Am devenit un mare cenaclu literar, fără granițe, transfrontalier, în care cititorii se contrazic, se completează, se mai iau și la harță. Apoi, m-am trezit că unele poeme îmi sunt traduse în alte limbi: engleză, franceză, sârbă, macedoneană, maghiară, albaneză, bulgară. Așadar, Poemul de Joi a început să vorbească în mai multe limbi, iar numărul cititorilor a crescut, se înțelege, în mod simțitor. Am realizat că ne aflăm într-o inedită lecție de poezie cu unele virtuți lirice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dedicat în parte unei țări, iar de la numărul 10 (suntem acum în pregătire cu nr. 13) am prezentat și eșantioane de cultură a minorităților din România. La Festival am prezentat, cum ți-am spus, numărul 12, dedicat minorității italiene, celei macedonene și celei maghiare. Revista cuprinde însă și alte studii, poeme și recenzii din alte spații ale sud-estului european. O particularitate a ei: publicarea oricărui material (studiu, eseu, poezie, recenzie de carte, interviu) în limba maternă a autorului respectiv, precum și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ierarhi ai ortodoxismului românesc au făcut știință, cultură și politică; frații Constantin, Aurel și Leca Morariu, Artemie Beraiu, Dionise Bejan, Dimitrie Dan ș.a. Andrei Șaguna (1 I. 1809, Miskolc - 28.VI. 1873, Sibiu) cărturar, îndrumător cultural. Era fiul unui negustor macedonean. Termină gimnaziul la Pesta și tot acolo a făcut studii de filozofie și drept .La Vârșeț urmează secția română a Seminarului teologic .În 1833 se călugărește, primind numele de Andrei. A fost profesor de teologie la Karlowitz și Vârșeț . În
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cal și l-a obținut, pentru a se plimba în pădurile din împrejurimi, în plină iarnă. Pentru multă vreme a avut un exemplar care purta numele unui cuceritor, Attila. Domeniul lui de studii aproape îl concura pe cel al cuceritorului macedonean, de la Mediterană până în India. Explorase civilizațiile Iranului și ale țărilor învecinate, fiind, ca și maestrul său Nyberg, deopotrivă iranolog și semitist” - cf. Jacques Duchesne-Guillemin, „Geo Widengren (1907-1996)”, StIr 25 (1996), pp. 263-272. Necrologul restituie cu reverență profilul aristocratic al savantului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1950 va fi trimis la mină, la Valea Nistrului, scăpînd de calvarul reeducării. Povestește o întîmplare cumva senzațională: "În decembrie 1952, a venit în mină, în completare (că efectivele se răreau mereu), un nou lot de deținuți. Între ei, un macedonean, profesor de istorie, Puiu Aristide. Fusese parașutat, venind din Franța. Scopul parașutării, potrivit declarației lui, era cam ciudat: să intre în închisoare ca să ridice moralul deținuților! Am lucrat cu el în echipă. Ei bine, Aristide ne spunea: Toate comunicatele astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
frică, și ce jignit de soartă mă socotesc în dimineața aceasta și ce chinuit sînt. Și ce pericol îl paște și pe el". În celula numărul 9, de la secția întîi Jilava, în 1961, va fi mult timp cu un legionar, macedoneanul Anatolie Hagi-Beca. Între ei se naște o prietenie instantanee; cauza: amîndoi sînt îndrăgostiți de fenomenul românesc: "altfel spus de poporul român, de peisajul, de cerul, obiceiurile, interioarele, cîmpurile, munții, ceapa, țuica, ospitalitatea, echilibrul din spațiul nostru. Socotim că sîntem deosebit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mi-am făcut colibă și am trăit acolo pînă în toamnă". "Bănățenii au întemeiat, în cîmpul gol, sub cerul liber, douăzeci de așezări devenite, prin sacrificii, un adevărat grînar al țării. S-au întîlnit aici, sub povara necazului, bucovineni, bănățeni, macedoneni, nemți, aromâni, turci, sîrbi, cugulani, basarabeni. Au stat în deportare minim cinci ani, dar unele familii au ajuns la zece și cincisprezece ani. Cînd s-au întors acasă, urmau alte prigoane: copiii nu erau primiți în școli, tinerii în facultăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și comod” la Brest este o binecuvântare, ne bucurăm sincer, de parcă ne-am fi revăzut casa părintească, iar nemțoaica blondă de la vagonul-restaurant ne zâmbește de bun sosit, ca o mamă duioasă. Entuziasmul îmbarcării este totuși știrbit de un incident cu macedoneanul Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk. Cu câteva ore mai devreme, o pățise, la fel, și Lasha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, din care cauză, plecarea de la hotel a fost destul de frisonantă. Or, situația lui Anchevski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
negociată. Acum ești solitar, căzut în afara programului, în faptul serii, într-o țară ce nu respectă regulile, când măștile bunăvoinței se scutură ca niște straie de arlechin și rânjetele sardonice ies la lumină. Aflăm, mai târziu, de la amicii iugoslavi că macedoneanului i s-a permis, în ultima clipă, să traverseze frontiera cu noi, în baza unei fotocopii a pașaportului, dar a trebuit să coboare în prima localitate poloneză pentru o verificare mai minuțioasă. Avea să ni se alăture la Varșovia. VASILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]