1,075 matches
-
În anii 1880-1900, când I.I. Mecinikov a prezentat lumii științifice teoria fagocitară (1883-1886), Robert Koch și alți oameni de știință germani ai epocii nu au înțeles cât de necesară e debarasarea organismului de detritusurile celulare și au numit în derâdere macrofagele „gunoierii lui Mecinikov“. Unele aspecte ale proceselor imunitare implicate în oncogeneza virală citokine mitogene, metaloproteinaze protumorigene, anumite citokine imunosupresoare inclusiv blocante ale mecanismelor apoptotice etc. (fig. 7-11). Celulele fagocitare care au înglobat antigenul îl digeră, fărâmițându-l în fragmente polipeptidice
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
limfocitelor T helper (Th) și T citotoxice (Tc), ca urmare a integrării mesajului chimic al antigenului, oferit de celulele prezentatoare de Ag. (APC). Inițial, limfocitele din ganglionii limfatici care „cumpără“ mesajul chimic al antigenului (Ag) oferit de celulele prezentatoare Ag (macrofage și celule dendritice) sunt considerate a fi imature. Și pe drept cuvânt, deoarece ele nu sunt încă „instructate“ de către antigen. Școlarizarea și implicit maturarea lor imunologică începe exact din clipa în care primesc mesajul antigenic. În acel moment limfocitele 7
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dendritice, care apoi migrează către ganglionii limfatici drenori. Se petrece astfel recrutarea de mai multe celule imune, procesul fiind mediat de către chemokinele produse în cursul procesului inflamator. C. ETAPA III-A A ELIMINĂRII se caracterizează prin apogeul transactivității reciproce dintre macrofage și celulele NK. Se produc cantități mari de IFNg și IL12. Are loc o distrugere masivă a celulelor tumorale (purtătoare de antigene virale oncogene, în cazul nostru). Această dezmembrare a elementelor celulare ale tumorii se face atât prin apoptoză cât
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de marfa compromițătoare, aruncând-o. În cazul nostru este vorba de capacitatea neoplaziei de a masca sau de a „arunca peste bord“ antigenele tumorale (ori pe cele asociate tumorii) de îndată ce intră în joc factorii apărării imune, în special cei celulari (macrofagele, celulele dendritice, limfocitele NK, Th și Tc). S-a spus, pe drept cuvânt, că celulele cancerizante sunt „maestre“ în modularea antigenică (în deghizare și ascundere). Ele sunt capabile să-și altereze rapid anumite caracteristici antigenice, cu scopul de a evita
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dezvoltare, pericolul major îl reprezintă atacul limfocitelor efectoare. Acestea sunt: a) limfocitele NK, b) limfocitele T helper CD4+ CD25 și c) limfocitele citotoxice CD8+CD25. Așa cum s-a arătat, limfocitele T helper preiau mesajul antigenic de la celulele prezentatoare de antigen (macrofage, celule dendritice ș.a.) și informează de prezența intrusului limfocitele T citotoxice - apărătorii înzestrați cu proprietatea de a ucide orice celulă infectată cu respectivele fracțiuni antigenice. În competiția continuă dintre celulele cancerizate și sistemul imun al organismului, fiecare dintre combatanți „inventează
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1975, Nancy H. Rudle de la Universitatea Yale a confirmat această realitate, izolând și purificând aceeași citokină. În același an 1975, Lloyd J. Old, cercetător la Memorial SloanKettering Cancer Center din New York, a comunicat izolarea unui „factor citotoxic“ asemănător, component al macrofagelor, pe care l-a numit Tumor Necrosis Factor (TNF). L.J. Old a semnalat cu această ocazie potența TNF de a distruge celulele fibrosarcomului L-929 de la șoarece. În fine, în 1984, când LT și TNF au fost clonate, s-a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
citokine. S-a putut demonstra, de asemenea, dihotomia funcțională netă dintre unii TNF care activează limfocitele, favorizând răspunsul imun (TNF-α ș.a.) și alți membri ai familiei care, dimpotrivă, favorizează dezvoltarea neoplaziilor (TNF-b ș.a.). l IL8 (CXCL8) induce extravazarea monocitelor, activarea macrofagelor, favorizând sinteza de integritate. Citokinele care depresează sistemul imunitar, și pe care celulele cancerizate le secretă reușind adesea să oprească atacul imunocitelor asupra lor, sunt: l TGF-b (sin. Cachexin) este unul dintre cei mai puternici imunosupresori naturali care favorizează dezvoltarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
colab. 1987; B. Pasche, 2001; T. Tado și colab. 2001 ș.a.), TGF-b inhibă proliferarea, activarea și diferențierea mai multor tipuri de celule implicate în răspunsul imun înnăscut ori câștigat, între care timocitele, limfocitele T și B, limfocitele NK, monocitele și macrofagele. În plus, aceeași citokină supresoare este capabilă să inducă moartea prin apoptoză a limfocitelor T și B. O acțiune particular nefastă o are TGF-b asupra limfocitelor T citotoxice (CTLs) care, cum se știe, sunt active împotriva celulelor neoplazice. Această citokină
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
O acțiune particular nefastă o are TGF-b asupra limfocitelor T citotoxice (CTLs) care, cum se știe, sunt active împotriva celulelor neoplazice. Această citokină induce inhibarea procesului de creștere și maturare (diferențiere) a limfocitelor T, face să scadă prezentarea antigenului de către macrofage către limfocite (prin inter mediul complexelor majore de histocompatibilitate I și II), dereglează echilibrul dintre limfocitele Th1 și Th2, menține la un nivel scăzut co-stimularea (încetinește producerea proteinei B7), se opune aderării limfocitelor la celulele endoteliale ale peretelui venulelor, oprind
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
văzut, contribuie prin activarea limfocitelor Th și Tc la atacul antitumoral). IL-10, citokină secretată de anumite tumori (inclusiv unele induse viral), are efecte similare, dar nu identice (a se vedea tabelul 7-1) cu TGF-b. IL-10 inhibă producția de citokine a macrofagelor și reduce sinteza IL2 în limfocite. Este, deci, o citokină care favorizează expansiunea celulelor canceroase. VEGF-citokină este produsă și de multe tipuri de tumori, la om și la alte mamifere. Printre acțiunile cu efect depresor asupra răspunsului imun induse de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mod normal, la indivizii clinic sănătoși, cu o imunitate satisfăcătoare, procesul de prezentare a antigenului (mijlocit de MHC cl. I-a) se desfășoară la nivel molecular, ca în fig. 7-18. Oligopeptidele provenite din descompunerea antigenului înglobat și digerat în citosolul macrofagelor (puncte roșii), sunt transportate în canaliculele reticulului endoplasmatic de către molecule transportator specializate, respectiv tAP (transportors Associated with Antigen Presen tation, în verde închis) și b-2-mi cro glo bulina din structura MHC cl. I-a (for ma țiu nile brune). tAP
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
față de limfocitele killer Tactica evaziunii prin supresia expresiei MHC clasa I-a, considerată de către imunooncologi drept „foarte ingenioasă“, nu reușește totuși să păcălească întru totul sistemul imunitar. Deși pierde mult prin anihilarea transmiterii mesajului antigenic de la celula prezentatoare de antigen (macrofag) la cele efectoare (limfocitele Th și Tc), organismul mobilizează, întru limitarea dezvoltării tumorii, limfocitele NK. Așa cum se știe, acestea nu au nevoie de „informații“ asupra structurii antigenului pentru a-l ataca și anihila. În războiul dintre limfocitele NK și celulele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
boală rapid fatală într-o infecție cronică cu o lungă perioadă de stabilizare. Virionii HIV se atașează prin glicoproteina gp120 la celulele care au receptori CD4, pp. limfocite T, monocite, celule foliculare dendritice (CFD), dar și alte celule, cum sunt macrofagele fixe (Kupffer, celule endoteliale, celule gliale etc). Internalizarea HIV se face prin fuziunea anvelopei cu membrana celulară, fenomen determinat de gp41. Patogenie Patogenia infecției HIV este complexă și multifactorială. Consecutiv infecției primare, virusul diseminează în ganglionii limfatici. În ciuda răspunsului imun
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ecuatoriale, sudul Japoniei și anumite zone din America de Sud. Virusul HTLV 2 poate determina o afecțiune similară. Virusul se găsește în limfocitele T din sânge și în LCR. La nivelul rahisului există infiltrate cu limfocite T CD4+, limfocite citotoxice CD8+ și macrofage, precum și astrocitoză. Inflamația substanței cenușii și albe medulare progresează lent, în câțiva ani după debutul simptomelor neurologice determinând cu precădere degenerarea cordoanelor laterale și posterioare. Există și degradări ale mielinei și axonilor din cordoanele anterioare. La nivelul ambelor picioare se
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
să crească mult atât nivelul (cantitatea) de Vegf (Vascular endothelial growth factor) și numărul receptorilor kinazici ai acestui factor de creștere endotelială. orfK2/v-il-6 este omologul viral al interleukinei 6 umane (c-Il-6) care în mod normal este prezentă în limfocite, macrofage și celulele endoteliilor vasculare. C-Il-6 joacă un rol fiziologic important: intervine în procesul de maturare al limfocitelor B în plasmocite. Folosind aceiași receptori, v-Il-6 (virală) induce o rapidă creștere a mugurilor vasculari care, dezvoltându-se în vase de neoformație, hrănesc
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Aceste gene sunt implicate în operația de clivaj ce permite ulterior rearanjarea secvențelor de nucleotide ce duc la formarea moleculelor de anticorp și la apariția de receptori pe suprafața celulelor T (receptori care recunosc antigenul pe care li-l prezintă macrofagele și celulele dendritice). În urma acestui proces, limfocitele T devin „profesioniste“, în sensul că atacă și distrug orice celulă în care ele detectează prezența antigenului a cărui structură au fost învățate să-l recunoască. Inactivarea genelor RAG (naturală sau indusă voit
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
IL-6, IL-8, IFNa ș.a.), leucotriene, fosfolipaza 2 (PLA2), factori eliberați de neutrofile, mastocite și alte celule, polipeptide rezultate din proteoliză. Infiltrarea interstițiului Încetează În momentul anulării gradientului vas culoextravascular de factori chemotactici sau la intervenția limfokinei de inhibare a migrării macrofagelor (MIF). În paralel cu infiltrarea celulară are loc activarea cascadei complementului seric, pe cele două căi. Faza a 3-a, efectoare, se caracterizează prin intervenția enzimelor pro-teolitice, lipolitice și glicolitice asupra agentului agresiv, a anticorpilor citotoxici activatori ai unității de
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
Alterarea agentului străin conduce la neutralizarea sa și a produșilor secretați de acesta. Procesul efector acționează Însă și asupra structurilor endotelialoconjunctive proprii, rezultând detritusuri afuncționale, grupuri de celule moarte, radicali toxici. „Curățirea" ariei inflamate de aceste „resturi" este asigurată de macrofage și superoxiddismutază (SODM), facilitându-se astfel instalarea fazei a 4-a, de reparație. În această fază finală se declanșează sinteza crescută de matrice și fibre conjunctive, repopularea arealului cu celule multifuncționale ale sistemului reticuloendotelial, specializarea funcțională a acestora și mobilizarea
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
enzimatici, fie componente normale nerecunoscute ca atare („self) de către sistemul de supraveghere imună. Recunoașterea antigenelor se face de către limfocitele T pe două căi: 1) În context cu moleculele sistemului major de histocompatibilitate („seif CMH) sau 2) fragmente antigenice prelucrate de macrofage, legate de moleculele CMH și recunoscute de receptorul limfocitar cuprinzând peptide complexate cu molecule CMH. Aceste cooperări celulare necesită prezența normală a moleculelor de adezivitate celulară (P2-integrine, ICAM-1 ș.a.). Reacția sistemului imunocompetent la antigenele menționate scapă uneori de sub controlul mecanismelor
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
cu două subfamilii de polipeptide conținând patru molecule de cisteină: chemokinele a sau C-X-C și chemokinele P sau C-C (IL-S, NAP-2) și C-C (MCP-1, RANTES, MIP a, MIP p). Primele atrag și activează neutrofilele, iar C-C, macrofagele și limfocitele T; această acțiune este mediată de o proteină specifică (G) care cuplează receptorii membranali. Antigenele prelucrate pot fi stocate În organele limfoide secundare sau chiar În structurile cronic inflamate (virusuri „lente", chlamidii) de unde pot recircula În organism [179
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
următoarele procese: adezivitate crescută (factorii chemotactici cresc În mod egal adezivitatea la pereții vaselor și cea intercelulară; procesul este controlat de moleculele de adezivitate celulară); inhibarea migrării (celulele nu mai părăsesc locul acumulării prin intervenția limfoki-nelor de inhibare a migrării macrofagelor și polimorfonuclearelor), proliferarea limfocitar-macrofagică În focar, vasodilatație și vasopermeabilizare continuă. Traversarea activă a peretelui vascular permeabilizat se face prin creșterea ratei de celule marginalizate, acest proces de marginalizare datorându-se activării intravasculare a complementului cu eliberare de C5a (cum se
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
Faza celulară efectoare, de neutralizare a agentului declanșator și de „curățire" a ariei inflamate reprezintă rezultanta unor cooperări intercelulare care asigură eficiența procesului de apărare. Celulele acumulate În infiltratul inflamator din aria În care a fost concentrat agentul cauzator polimorfonucleare, macrofage, eozinofile, limfocite acționează interdependent, având numeroase posibilități de activare-inhibare[187,188]. Recunoscut ca „non self” de către limfocitele T, asupra agentului agresor acționează secvențial următoarele populații celulare: macrofagele (activate de limfocitele Th prin limfokine specifice și interferon γ); limfocitele B (secretante
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
În infiltratul inflamator din aria În care a fost concentrat agentul cauzator polimorfonucleare, macrofage, eozinofile, limfocite acționează interdependent, având numeroase posibilități de activare-inhibare[187,188]. Recunoscut ca „non self” de către limfocitele T, asupra agentului agresor acționează secvențial următoarele populații celulare: macrofagele (activate de limfocitele Th prin limfokine specifice și interferon γ); limfocitele B (secretante de anticorpi specifici); limfocitele T citotoxice; celulele NK. Studii recente au sesizat o selectivitate a activității factorilor secretați de celulele infiltratului În sensul că IL-2, IFN și
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
de tipul, dimensiunea și agresivitatea agentului cauzator al inflamației, distrugerea sa se realizează prin mecanisme adecvate. Astfel, majoritatea acestor agenți sunt opsonizanți cu molecule de IgG specifice, fibronectină (pentru particule acoperite cu colagen sau C3b), fagocitați sau pinocitați În citoplasmă macrofagelor ori polimorfonuclearelor și deseori prin deversarea de enzime proteo-, glicoși lipolitice În fagolizozomul astfel format. Alți agenți (paraziți, bacterii, virusuri) sunt distruși extrași intracelular prin secreția macrofagică de radicali toxici ai oxigenului (anion super-oxid, hidrogen peroxid, „singlet" oxigen, radicali hidroxi
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
gazdei cu formare de leziuni tisulare. O producție exagerată de NO a fost găsită În poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic și În leziunile tisulare produse de depozitarea de complexe imune[191,192]. Radicalii liberi de oxigen și NO eliberați de macrofage și neutrofile duc printro serie de reacții la formarea de perioxinitrit, compus cu puternică acțiune citotoxică. Formarea acestuia este inhibată de superoxiddismu tază, acțiune pe baza căreia aceasta a fost propusă În tratamentul unor boli inflamatorii reumatismale. Enzimele proteolitice atacă
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]