7,652 matches
-
răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăța în chioșcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei plantele curgătoare, mușcatele sau tufănelele pitice. Vara trecută scosese toți bulbii de lalele, narcise și zambile și le depozitase în magazie la loc ferit de curenți de aer, să se usuce în timp, iar astă toamnă i-a replantat pe alte poziții. Prin acest procedeu revigora plantele și le putea feri de dăunători, mai ales de melci. Așa a reușit să
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
culorilor și dezmierdau cu parfumul lor întregul spațiu. Coborai scările casei lui Ion, fiul lui Cordea strămoșul, căsătorit cu Paraschiva Popa Moisă, fiică de preot, scări curate totdeauna, la parter unde, de obicei, era o cameră pentru cei vârstnici o magazie - cămară, unde pe rafturile din lemn nu lipseau bulionul, chiar de zarzăre, magiunurile din „tuleu” sau „agen”, putina cu varză, merele în rafturi, pe un singur rând, mere mari domnești, pere de toamnă dar și cele de iarnă din care
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
la mine cu prăjina - de altfel campioană la această probă. Prin 1972 - cu bani împrumutați din bancă și cu ce mai strânseseră părinții, hanul Hiru a fost demolat - mai ales că partea din față fusese confiscată de cooperativă, transformată în magazii, loc propice pentru dezvoltarea șobolanilor. Ne uitam pe fereastră noaptea cum dansau șobolanii pe tejghele. Într-o noapte au ros o pereche de bocanci uitați la ușă. Era groaznic. Tata, Costică Hiru, fusese chiabur pentru averea moștenită: casă, mașină, pământ
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
decât imaginea statuii năruite a unui personaj venerat de întreg orașul. Lămpi ședea că pe ace, ar fi vrut să ne scoată de acolo și nu știa cum. Înainte de mobilizare el își demontase VW-ul și îl ascunsese într-o magazie, îl bătea gândul să-l reasambleze și să forțeze cu el ieșirea din oraș. Dar asta ar fi cerut timp, plus că riscurile unei plecări printre inamici erau imense. Nu-și mai punea problema întoarcerii lui la termen în unitate
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde . Apoi, a topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din armata sovietică, când au intrat în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
să le spun că plecăm și cred că nu le va conveni, că doar nu găsesc imediat agronomi cu experiență care să cunoască atât pământul de aici, cât și oamenii din ferme. - Bine mai vorbim acasă. Unde pleci acum? - La magazie să văd dacă au terminat de vânturat grâul înainte de a-l trimite la baza de recepție, să nu ne mai scadă cinsprezece la sută impurități ca rândul trecut. - Și eu merg acum la fermă. Cum plec de acolo, cum nu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
de fermă care era numai în închipuirea sa, nu și în a conducerii colectivei. Pierderea dragostei lui Viorel și a liniștei căsniciei lor fericite până în prezent putea fi generată tot de prezența lui Săndica în viața lor. Viorel pleca spre magaziile de cereale, bucuros că Săndica s-a întors la serviciu și că are posibilitatea de a o vedea cât mai curând. Îi era dor de ea. Cât a fost plecată la munte, a fost nervos mai tot timpul. Își imaginea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
i-a indicat destinația șoferului. La spital a dat imediat de Săndica. Era în salonul de reanimare, sub supravegherea directă a medicului de gardă de la Urgențe. Își revenise din comoția cerebrală suferită în urma căzăturii și loviturii la cap de pardoseala magaziei, însă tot în stare de amnezie, așa că prea multe nu a putut afla despre cum s-a întâmplat accidentul. Medicul de gardă l-a asigurat că nu există niciun pericol să aibă vreun hematom, însă nu-i putea garanta după cât
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
Interne, unde trebuie să o vadă și un medic specialist neurolog. La radiografie nu a apărut nici un hematom sau eventuale leziuni ale creierului. Din discuția inginerului-șef cu Săndica, acesta nu a putut afla decât că tânăra a intrat în magazie și apoi nu mai știe nimic. I-a povestit subordonatei sale că a fost găsită de inginerul Axinte în stare de inconștiență și adusă urgent la dispensar cu șareta, apoi cu salvarea la spital. Cel care i-a asigurat primul
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
salvarea să o transporte de urgență la spital. Când a auzit numele lui Viorel, Săndica parcă a avut o tresărire și creierul său s-a acoperit cu o ceață densă. Își amintea vag că parcă l-ar fi văzut în magazie, dar nu era sigură, lucruri ce i le-a relatat și inginerului-șef, derutându-l și mai mult. Dacă ea l-a văzut, înseamnă desigur că și el a observat intrarea fetei în magazie. Atunci de ce neagă că ar fi
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
parcă l-ar fi văzut în magazie, dar nu era sigură, lucruri ce i le-a relatat și inginerului-șef, derutându-l și mai mult. Dacă ea l-a văzut, înseamnă desigur că și el a observat intrarea fetei în magazie. Atunci de ce neagă că ar fi știut că este în magazie? - Nu știu precis, însă parcă era și el în biroul lui nea Ion. Cu nea Ion m-am întâlnit pe drum și nu avea cum să lase magazia deschisă
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
lucruri ce i le-a relatat și inginerului-șef, derutându-l și mai mult. Dacă ea l-a văzut, înseamnă desigur că și el a observat intrarea fetei în magazie. Atunci de ce neagă că ar fi știut că este în magazie? - Nu știu precis, însă parcă era și el în biroul lui nea Ion. Cu nea Ion m-am întâlnit pe drum și nu avea cum să lase magazia deschisă dacă nu era cineva în ea. Șareta lui Viorel era la
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
în magazie. Atunci de ce neagă că ar fi știut că este în magazie? - Nu știu precis, însă parcă era și el în biroul lui nea Ion. Cu nea Ion m-am întâlnit pe drum și nu avea cum să lase magazia deschisă dacă nu era cineva în ea. Șareta lui Viorel era la ușa magaziei. Îmi amintesc precis. - El spune că era în birou, nu neagă acest lucru, însă specific cu vehemență că nu te-a văzut când ai intrat, ci
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
știu precis, însă parcă era și el în biroul lui nea Ion. Cu nea Ion m-am întâlnit pe drum și nu avea cum să lase magazia deschisă dacă nu era cineva în ea. Șareta lui Viorel era la ușa magaziei. Îmi amintesc precis. - El spune că era în birou, nu neagă acest lucru, însă specific cu vehemență că nu te-a văzut când ai intrat, ci că a auzit doar căzătura și țipătul tău și atunci a ieșit să vadă
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
birou, nu neagă acest lucru, însă specific cu vehemență că nu te-a văzut când ai intrat, ci că a auzit doar căzătura și țipătul tău și atunci a ieșit să vadă dacă nu cumva a intrat nea Ion în magazie sau altcineva și așa a dat de tine în stare de inconștiență. - Îmi pare rău, mai mult nu-mi amintesc. Și pentru mine este o enigmă cum s-a întâmplat să mă împiedic și să cad pe spate de m-
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
de la magazin, dându-i banii necesari și indicații asupra mărimii, culorii și calității. La fel de nedumerit era și inginerul-șef, care a promis că va aduce după-amiază toate actele necesare internării subordonatei sale. Cum să nu o vadă Axinte intrând în magazie, dar să audă căzătura? Aici era ceva neclar. Credea că ceva se întâmplase între cei doi. Ori fată nu vrea să povestească, ori nu-și mai aduce aminte într-adevăr de cele întâmplate. La plecare i-a lăsat niște bani
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
început să deslușească semnificația mai multor gesturi și comportări din partea lui față de Săndica, la care nu a dat importanță până acum. Nu dorea să fie considerată paranoică, așa că a preferat să nu le ia în considerare deocamdată. A plecat la magazia de uruială să-l întâlnească pe magazine care să-i explice ce știe și ce crede despre accident. Era un accident de muncă și, cum ea era șefa Săndicăi, în caz de alte cercetări pe linie de protecția muncii, nu
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
tovarășei ingineră Nicolescu? - Nu știu, tovarășa Axinte. Eram plecat la moară. M-a trimis soțul dumneavoastră să văd dacă au terminat de măcinat ce le-am trimis pentru sectorul dumneavoastră. - Și soțul meu unde era? - Eu l-am lăsat în magazie, în biroul meu. - Pe tovarășa ingineră ai întâlnit-o? - Da, ea venea la magazie să vadă dacă mai avem făină de oase, chiar am vorbit cu dumneaei, apoi eu mi-am continuat drumul la moară și ea s-a dus
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
soțul dumneavoastră să văd dacă au terminat de măcinat ce le-am trimis pentru sectorul dumneavoastră. - Și soțul meu unde era? - Eu l-am lăsat în magazie, în biroul meu. - Pe tovarășa ingineră ai întâlnit-o? - Da, ea venea la magazie să vadă dacă mai avem făină de oase, chiar am vorbit cu dumneaei, apoi eu mi-am continuat drumul la moară și ea s-a dus la magazie să numere sacii. Nu m-a crezut că avem suficientă deocamdată. - Cât
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
biroul meu. - Pe tovarășa ingineră ai întâlnit-o? - Da, ea venea la magazie să vadă dacă mai avem făină de oase, chiar am vorbit cu dumneaei, apoi eu mi-am continuat drumul la moară și ea s-a dus la magazie să numere sacii. Nu m-a crezut că avem suficientă deocamdată. - Cât ai întârziat la moară? - Ceva mai bine de o oră. Când am revenit, magazia nu era încuiată și nimeni nu mai era în ea. Soțul dumneavoastră era plecat
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
apoi eu mi-am continuat drumul la moară și ea s-a dus la magazie să numere sacii. Nu m-a crezut că avem suficientă deocamdată. - Cât ai întârziat la moară? - Ceva mai bine de o oră. Când am revenit, magazia nu era încuiată și nimeni nu mai era în ea. Soțul dumneavoastră era plecat și nici tovarășa ingineră nu mai era. - Și nu ai observat nimic deosebit în magazie? - Atunci nu. Când am auzit de accident, m-am uitat prin
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
la moară? - Ceva mai bine de o oră. Când am revenit, magazia nu era încuiată și nimeni nu mai era în ea. Soțul dumneavoastră era plecat și nici tovarășa ingineră nu mai era. - Și nu ai observat nimic deosebit în magazie? - Atunci nu. Când am auzit de accident, m-am uitat prin magazie și am văzut o mică pată de sânge pe pardoseală și un sac de uruială căzut, plus ceilalți deranjați, nu mai erau cum i-am lăsat eu. - Și
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
nu era încuiată și nimeni nu mai era în ea. Soțul dumneavoastră era plecat și nici tovarășa ingineră nu mai era. - Și nu ai observat nimic deosebit în magazie? - Atunci nu. Când am auzit de accident, m-am uitat prin magazie și am văzut o mică pată de sânge pe pardoseală și un sac de uruială căzut, plus ceilalți deranjați, nu mai erau cum i-am lăsat eu. - Și cum ți-ai explicat aceasta? - Nu am găsit niciun răspuns la nedumerirea
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
niciun răspuns la nedumerirea mea. - Bine, nea Ioane. Dacă te mai întreabă cineva, sper să dai aceleași explicații. - Normal că așa voi spune. Ce altceva să mai spun? - Nu știu. Dumneata poate știi ce altceva poți spune. Ramona a părăsit magazia și avea de gând ca, atunci când va termina ziua de muncă, să-i facă o vizită particulară doctorului Țigănuș. Poate el o va lămuri, poate știe mai multe despre accident. Nea Ion nici gând să-i spună șefei de fermă
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
sănătate. Oricât s-a străduit Ramona să descâlcească firul accidentului său, nu a reușit, deoarece Săndica nu-și amintea nimic. Îi repeta doar că s-a întâlnit cu nea Ion magazionerul care mergea la moară și că a intrat în magazie să vadă dacă are suficientă făină de oase, așa cum au stabilit amândouă. - Bine, dar când ai intrat în magazie, era cineva acolo? Întrebă cu insistență Ramona. - Nu știu nimic. - Viorel era în magazie? - Nu-mi amintesc. De ce întrebi? - El spune
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]