967 matches
-
cărți în anii 1950, înainte să devină proprietar al unui ziar. A devenit cunoscut ca magnat în urma preluării conducerii ziarului Daily Mirror, singurul ziar popular care sprijinea Partidul Laburist. Fost laburist, membru al parlamentului, Maxwell era excep ia între ceilalți magnați, care erau toți conservatorti.
Magnații mass-mediei () [Corola-website/Science/325041_a_326370]
-
că a fost o dată în Schutzstaffel. Manierele, caracterul și înfățișarea lui Burns au la bază mai multe persoane. Creatorul show-ului Matt Groening l-a creat în principiu pe Burns după profesorul său din liceu Mr. Bailey. Inspirându-se de la magnatul petrolului John D. Rockefeller, David Rockefeller și personajul de ficțiune Henry Potter din "It's a Wonderful Life", Groening l-a făcut pe Burns întruchiparea lăcomiei corporatiste. Animatorul David Silverman a parodiat înfățișarea lui Burns după fondatorul Fox, Barry Diller
Montgomery Burns () [Corola-website/Science/325069_a_326398]
-
a citi numele angajaților de pe cartoane în "There's No Disgrace Like Home" a venit dintr-un articol despre Ronald Reagan pe care scriitorul Al Jean l-a citit. În unele episoade, paralele au fost trasate între Mr. Burns și magnați ca Howard Huges și, mai frecvent, caracterul ficțional Charles Foster Kane din "Citizen Kane". Scriitorul George Meyer a preluat gestul „Excellent!” cu mâinile de la fostul său coleg de la Saturday Night Live, Jim Downey. Deși poate neintenționat, manierismele și caracteristicile fizice
Montgomery Burns () [Corola-website/Science/325069_a_326398]
-
apoi eliberat din custodia lui Aripert și i s-a permis să se alăture tatălui său, în Bavaria. Chiar în ziua în care tatăl său, Ansprand, duce de Asti și pentru scurtă vreme rege al longobarzilor, se stingea din viață, magnații din Regatul longobard i-au solicitat acestuia, pe patul de moarte, să consimtă la numirea lui Liutprand ca asociat la domnie. Era momentul în care domnia lui Liutprand începea, domnie care a durat 31 de ani. La începutul domniei sale, aliatul
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
s-a stabilit ulterior, era rezultatul influenței împărătesei, Ermengarda, care dorea ca Bernard să fie înlăturat în favoarea propriilor ei fii. Luând ca pe o ofensă acțiunile lui Ludovic în acest sens, Bernard a început să comploteze împreună cu un grup de magnați: Eggideo, Reginhard și Reginhar, dintre care ultimul era nepotul unui fost răsculat din Thuringia împotriva lui Carol cel Mare, Hardrad. Episcopii Anselm de Milano și Theodulf de Orléans au fost și eu acuzați că ar fi fost implicați în acest
Bernard de Italia () [Corola-website/Science/325094_a_326423]
-
deplin procesul, el reușește să-și facă publică descoperirea, lucru care îi creează o serie de probleme cu gangsterii care vor să-i fure formula și cu politicienii care vor să-l exploateze. Sills speră să poată vinde invenția unui magnat din industria oțelului, dar în ultimul moment își dă seama că mirosul pestilențial generat în procesul placării o va face neviabilă din punct de vedere comercial. Povestirea are la bază un studiu condus de Asimov referitor la rezistența asocială în fața
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
de la Lechfeld din 10 august 955. În 965, el a condus cea de a treia campanie din Italia, împotriva regelui Berengar al II-lea al Italiei. Într-o confruntare de pe valea Padului din 25 iunie, Burchard a fost victorios asupra magnaților locali longobarzi și a readus Italia sub controlul Ottonian, astfel încât chiar și principatele din sudul Italiei (Ducatul de Spoleto și Ducatul de Benevento) s-au supus până în 972. În 973, Burchard s-a stins din viață și a fost înmormântat
Burchard al III-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325288_a_326617]
-
Pe cavoul de piatră expus în aer liber, stau inscripționate:"Wilhelm Dörpfeld, * 26.XII.1853, + 25.IV.1940".Acesta se gaseste la câteva sute de metri de Biserică din Geni, de unde se poate vedea o altă insula celebra, cea a magnatului Onassis.
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
Statul Elen este numit câteodată „Guvernorat”). După ce s-a reîntors în țară în ianuarie 1828, Capodistrias a încercat să creeze un stat funcțional și să redreseze țara devastată de război, dar s-a văzut implicat foarte rapid în conflicte cu magnații și liderii militari locali. Capodistrias a fost asasinat de rivalii politici în 1831, iar Grecia s-a afundat într-un război civil. Funcția de guvernator a fost preluată de fratele omului politic, Augustinos, care a fost silit să demisioneze după
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
la Florența și Roma. S-a logodit cu vărul ei primar, viitorul Napoleon al III-lea, însă logodna a fost ruptă mai târziu în urma arestării lui la Ham. Mathilde s-a căsătorit la 1 noiembrie 1840, la Roma, cu bogatul magnat rus Anatole Demidov. Anatole a fost ridicat la statutul de Prinț de Marele Duce Leopold al II-lea de Toscana cu puțină vreme înainte de nuntă împlinind dorința tatălui Mathildei ca fiica lui să-și păstreze statutul de Prințesă. Titlul princiar
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
, sau castelul Nesvij (în ; în , în ) este un castel rezidențial din orașul Niasviž din Belarus, aparținând familiei Radziwiłł și înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Moșia a fost proprietatea familiei de magnați belaruși Radziwiłł din 1533, când a fost dăruită lui Mikołaj Radziwiłł și fratelui său Jan Radziwiłł după stingerea liniei familiei Kiszka. Întrucât Radziwiłłii erau unul dintre cele mai importante și mai bogate familii nobiliare din Marele Ducat al Lituaniei, acolo
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
putere după o viitoare alegere regală. Acest plan nu a fost susținut de Seim. Apoi a încercat să creeze un ordin de cavalerism, similar cu Ordinul Lânii de Aur, dar acest plan a fost abandonat repede, după ce nobilii polonezi și magnații vedeau acest lucru ca pe o încercare de a crea o elită regală, monarhistă, care se opunea în mod tradițional la orice ar fi putut duce la reducerea puterii lor externe. Votul popular și opoziția, de asemenea, au dus la
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
a început să recruteze trupe printre cazaci în 1646. Opoziția din Seim îi cerea ca el să repingă trupele, susținând înrăutățirea sănătații lui Vladislav. Vladislav încă nu se dăduse bătut, și a încercat să reînvie planul în 1647, cu sprijinul magnatului Jeremi Wiśniowiecki (care organizase expediții militare în apropierea frontierei otomane), încercând fără succes să-i provoace pe turci să atace. La data de 9 august 1647, fiul său cel tânăr, în vârstă de 7 ani, s-a îmbolnăvit și a
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
a asuma tronul bulgar și pentru a termina opresiunea făcută de bizantini. În toamna anului 1072, Mihail I trimite cu plăcere pe fiul său Bodin cu 300 trupe, care ajunge la Prizren și se reunește cu George Voitec și alți magnați. La Prizren ei l-au încoronat ca "Împărat al Bulgariei" și I-au dat numele 'Petăr III', renumindu-se după numele Împăratului-Sfânt Petru I (decedat în 970) și al lui Petăr II Delian (care a condus prima revoltă mare contra
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
secoluli al XVI-lea, Regatul Ungariei Răsăritene era format din comitatele Máramaros, Szabolcs, Szatmár, Közép-Szolnok, Bihar, Külső-Szolnok, Békés, Csongrád, Arad, Csanád și Temesköz. Orașele mari precum Várad ori Lippa erau și centre ale puterii de stat, care garantau puterea asupra magnaților locali. Unul dintre cei mai bogați nobili ai timpului a fost Péter Petrovics. El a fost conducătorul de necontestat al Temesköz și un loial susținător al familiei Zápolya. Totoodată, el a colaborat cu Gheorghe Martinuzzi, tutorele regelui minor Ioan Sigismund
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
patra instituție de învățământ superior de pe teritoriul Uniunii polono-lituaniane, după Universitatrea din Cracovia (1364), Academia din Poznan (1519) și Universitatea iezuită din Vilnius (1578) și prima dintre cele care au apărut ca urmare a unei inițiative private. Averea considerabilă a magnatului polon Jan Zamoyski a stat la baza fundării și finanțării Academiei, fiind prima inițiativă de acest gen. S-a aflat totuși la jumătatea distanței între o școală secundară și o instituție de învățământ superior dar va ajunge să elibereze diplome
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
estice ale teritoriului franc. Regatul a fost divizat în 864-865 între fiii lui Ludovic Germanul, în mare în baza liniilor care demarcaseră triburile. Puterea regală s-a dezintegrat cu rapiditate după 899 sub domnia lui Ludovic Copilul, care a permit magnaților locali să reînvie ducatele ca entități autonome și să își guverneze triburile sub autoritatea supremă a regelui. După ce ramura răsăriteană a Carolingienilor s-a stins (911), ducii s-au luptat între ei pentru coroană, mai întâi impunându-se Conradinii din
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
(n. 1542 - d. 1605) a fost un magnat polonez, primul duce de Zamość, secretar (din 1566) și apoi cancelar al Coroanei (după 1576), mare cancelar (din 1578) și hatman (din 1581), staroste al Cracoviei (din 1580 până în 1585), staroste de Belz, Międzyrzecze, Krzeszów, Knyszyn și Derpsk. A fost
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
nobilimii.” În timpul alegerilor din 1573 va sprijini alegerea lui Henri de Valois, viitorul rege Henric al III-lea al Franței, dintr-o dinastie care era ostilă Habsburgilor. Candidatul acestora (arhiducele Maximilian avea câțiva suporteri în Polonia, mai ales în rândul magnaților. În timpul alegerilor din 1575 a acordat sprijin unui alt candidat ostil Habsburgilor (dar și Otomanilor), principele Transilvaniei Ștefan Báthory, pe care l-a ajutat să își întărească autoritatea. A participat alături de Ștefan Báthory la potolirea rebeliunii Danzig-ului din anii 1576-1577
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
a Lituaniei în schimbul sprijinului acestora pentru dobândirea tonului Suediei. Zamoyski a eșuat atunci în încercarea de a îl detrona pe regele Sigismund al III-lea Vasa, dar a primit mână liberă pentru a rezolva problema Moldovei. El a declanșat Războaiele magnaților polonezi în Moldova (1593-1621), plănuind să transforme Moldova într-un stat-tampon, la intersecția intereselor Uniunii polono-lituaniene cu cele ale Imperiului Otoman. În 1594 a eșuat în încercarea de a opri o incursiune a tătarilor la hotarele de sud ale statului
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
al XIV-lea, dobândind ulterior titlul de nobili. În anii săi de tinerețe, Morsztyn a studiat la Universitatea din Lejda (Leiden). A călătorit prin Italia și Franța, împreună cu fratele său. După întoarcerea sa, stabilește relații mai strânse cu familia de magnați Lubomirski, iar, datorită acestora, are acces la diverse cercuri sociale, ce includ curtea regală. Începând cu anul 1649, devine curtean, în anul 1656 secretar al regelui. Începând cu anul 1658 îndeplinește funcția de stolnic. În 1660, devine staroste de Małogoszcz
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
deși legitimitatea tatălui său, Ștefan, era pusă la îndoială. Andrei al III-lea este primul monarh care a jurat solemn mai înainte de încoronare să respecte libertățile bisericii și ale noblimiimii. Al i-a convocat în mod regulat pe reprezentanții clericilor, magnaților și nobililor în așa-numita Dietă, care s-a transformat treptat dintr-un corp consultativ într-unul legislativ în timpul domniei sale. El a fost primul care a ilustrat încoronarea sa în actele oficiale cu simbolul Sfântului Ștefan . Andrei al III-lea
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
domniei sale. El a fost primul care a ilustrat încoronarea sa în actele oficiale cu simbolul Sfântului Ștefan . Andrei al III-lea, ultimul membru al Dinastiei Arpadiene a murit pe 14 ianuarie 1301. Moartea lui a făcut ca o serie de magnați care câștigaseră de-a lungul timpului un statut de autonomie față de monarh să-și consolideze pozițiile. Ei au ocupat castelele regale dintr-o serie de comitate și au început să formeze „provincii independente”, unde puteau rămâne doar cei care acceptau
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
câștigaseră de-a lungul timpului un statut de autonomie față de monarh să-și consolideze pozițiile. Ei au ocupat castelele regale dintr-o serie de comitate și au început să formeze „provincii independente”, unde puteau rămâne doar cei care acceptau supremația magnaților. De exemplu, Máté Csák și-a impus dominația asupra a 14 comitate care azi formează Slovacia, Ladislaus Kán a devenit stăpânul de necontestat al Transilvaniei, iar Ugrin Csák și-a asigurat controlul asupra teritoriilor dinte râurile Száva (Sava) și Dráva
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
a reușit să îi convingă pe marii nobili să accepte domnia lui Carol Rober de Anjou, noul rege nu a putut să-și exercite în mod real autoritatea asupra teritoriilor Regatului Ungariei după încoronarea sa cu Sfânta Coroană din 1310, magnații păstrând controlul de facto asupra celei mai mari părți a țării. Carol Robert, bazându-se pe sprijinul nobilimii mărunte și a clerului, a lansat în anii care au urmat o serie de expediții împotriva magnaților care se opuneau autorității sale
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]