870 matches
-
să tremure cortul înalt de mătase, iar Bunicul și nepoții lui au fost învăluiți într-un fel de curcubeu. Era o priveliște care-ți tăia răsuflarea. Și exact în acel moment, după ce se ținuse la distanță, Rebeca a rupt tăcerea maiestuoasă în care stătuse până atunci. - Probabil ești flămând și însetat, Isaac, a zis ea, invitându-l cu o voce glacială. Copiii tăi sunt arși de soarele de pe drum. Las-o pe Debora ta să te aducă înăuntru. Și să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plăcut să dau mâna cu ea. Henry simți o undă de regret că nu o invitase la dineu, uitat curând În veselia petrecerii. Doamna Smith se Întrecuse pe sine cu o salată de homar, iar Smith servi vinul cu aplomb maiestuos, În ciuda faptului că, după cum bănuia Henry, băuse o mare parte din el În timp ce Îi aștepta, pe el și pe invitații săi, să sosească. William ținu un discurs, care se Încheie cu un toast “În cinstea lui Henry și a strălucitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe trei sferturi înfrunzit încărcat, cu frunzele verzi, și un vișin mai mic. Între cei doi copaci și după ei, se vede pământul, cu iarba sa foarte puțin umedă, și alți puiuți de copaci foarte mici ca înălțime. Tabloul e maiestuos. Sufăr pentru că nu sunt pictor. Iar înainte de zori cântă cocoșul. Dimineața, între zori și acea parte a ei mai binevoitoare și mai plină de viață, bat clopotele iar și iar, de la mai multe biserici din zonă. Apoi se aude plăcutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ornamentale. Nu părui să mă opresc asupra vreunuia. Deodată pusei paharul jos, luai sabia aceea în mână. Din acel moment până când îl atinsei, îl zgâriai pe el pe piept, simții ceva deosebit. Sabia aceea nu era ca toate celelalte. Era maiestuos făcută. Era nobilă, fină. Era unică. Și acele clipe erau unice. Îmi revenii printr-un efort de voință. Ce se întâmplă? Vreau să știu. Vorbește până nu-mi pierd de tot răbdarea. Ochii îi sclipiră. Și se decise să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
conversații atât de profunde? Cocondy avu o ultimă tresărire: - De fiecare dată când un subiect de conversație ne va impune acest lucru. Nici prin gând nu ne va trece să ne înfrînăm... Zâmbiră. Din nou, dulci furnicături de reverență. Porniră maiestuoși către salon. Cocondy lăsîndu-se sprijinită, Pinky purtând, sub braț, mapa cu propriile discuri. Fu apăsat atenționat: "Să nu uitați, vă rog, toate câte mi le-ați promis!" 236 DANIEL BĂNULESCU - Ce vârstă avea? - Putea împlini 39 de ani, în luna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
praf, străbătea orașul nopții dintr-un capăt în celălalt, proclamându-și întâietatea ca un roman printre barbari. Un bărbat prăpădit ca și hainele sale, pătat ca și casele, prăfuit ca și străzile, se târa în patru labe de-a lungul maiestuoasei ulițe de târg - un pelerin pe drumul către Roma, prins, după câte se părea, într-un act de venerație. Acesta era Piatră. Nu răspundea la alt nume și adesea, nici măcar la porecla ce-i fusese aleasă. Tăcerea era destinul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dandylogi Împătimiți. Despre von Kaunitz, Barbey d’Aurevilly nu se poate stăpâni să nu comenteze, Într-un apendice la o notă din opul dedicat lui Brummell, egoismul feroce, modul nonșalant cu care prințul Wenzel Anton von Kaunitz-Rietberg Își compune zilnic „maiestuoasa frivolitate” a unei toalete. Nimic nu-l poate smulge de la complicatul și prelungul ritual al Îmbrăcatului, parfumatului, pudratului. Nici măcar agonia și moartea protectoarei sale, Însăși Împărăteasa Austriei. Cu totul unică rămâne În analele elegantologiei trecerea cancelarului Mariei-Theresa printr-un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în blugi și cu o bluza cu glugă, cu pantofii ei greoi și cu părul strâns neglijent la spate, ar fi trebuit să nu se simtă în largul ei, jenată de lipsa ei de strălucire în comparație cu delicioasele zânișoare și cu maiestuoasa Helen. Deși nu erau machiați sau complet costumați, magia rolurilor îi învăluia pe actori ca o aură. Dar MM era atât de sigură pe ea încât nu părea deloc venită din altă lume. Tabitha, cu care vorbea acum, stătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dai mai multă crezare ipotezei cu sinuciderea. Vina pentru moartea lui Shirley Lowell și arestarea iminentă i-au întins nervii la maxim. Dar arestarea lui nu era iminentă. Și n-a lăsat nici un bilet. —Detalii, detalii. Hugo își flutură mâna maiestuos. — Cred c-ar trebui să-ți retușezi oja, observai eu. Ți-a sărit pe ici-colo. Oricum, presupunând, pentru un moment, că n-a fost sinucidere, tu crezi că Philip Cantley adormise când Primul Ucigaș a intrat cu seringa? Dar, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
1 neagră și care stătea în spatele unei tejghele înalte de lemn, curbate și libere, ne-a luat hainele și ne-a condus la masă, după nț, nț-ul de rigoare pe care i-l adresă lui Hugo pentru că nu făcuse rezervare. Maiestuos, Hugo nu-i băgă în seamă reproșurile. Vin aici atât de des, că parcă sunt la mine în bucătărie, Kenji, zise el pe un ton ferm. Și ar fi o prostie să-mi fac rezervare pentru bucătăria mea, nu? Kenji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vitrina casei de amanet, simțindu-mă puțina cam singură, acum că plecaseră toți, și încercând să nu mă gândesc la Hugo. Nu amanetasem nimic în viața mea, dar, nu știu cum, mă simțeam bine la gândul că era acolo de când lumea, dominând, maiestuos colțul de peste drum de stația de metrou, pentru orice eventualitate. Acum, în schimb, aveam să câștig destul de mulți bani, după toate aparențele, și n-aș mai fi avut nevoie de soluția de rezervă cu casa de amanet. Gândul acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pusesem niciodată piciorul într-un oraș, nu mai văzusem nicicând forfota grăbită a străzilor, nu mai simțisem vreodată pe obraz suflul acela puternic precum vântul dinspre larg, împovărat însă de strigăte și de mirosuri. Firește, m-am născut la Granada, maiestuoasa capitală a regatului Andaluziei, numai că veacul ajunsese de acum departe, iar eu am cunoscut-o când ea era pe moarte, golită de oamenii și de sufletul ei, umilită, stinsă; când ne-am părăsit cartierul Albaicin, el nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Fès? A zâmbit amabil. Nu caut învățătură, căci îngreunează mâinile mai sigur decât un lanț. Ai văzut vreodată un doctor al Legii comandând o armată sau întemeind un regat? În timp ce vorbea, a intrat profesorul, cu mers încet, cu înfățișare maiestuoasă. Din respect, întreaga clasă s-a sculat în picioare. Cum vrei tu ca un om să se poată bate când ține pe cap chestia aia mișcătoare? Deja regretam că Ahmed venise lângă mine. M-am uitat la el, îngrozit. — Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru a le reproșa că-l lăsaseră să făptuiască atâtea crime fără să-l fi dojenit. Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-am grăbit să adaug: — Oricum, Ibn-Battuta precizează că astea sunt doar presupuneri și că nimeni nu știe cu adevărat la ce erau sortite aceste ciudate construcții. — Pentru mine, piramidele n-au fost înălțate decât pentru a fi frumoase și maiestuoase, pentru a fi cea dintâi dintre minunile lumii. Cu siguranță le-a fost încredințată și vreo funcție, dar ăsta nu era decât un pretext oferit de prințul din vremea aceea. Ajunseserăm în creștetul unei coline și piramidele se detașau limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cetate biencuvântată în clipa cea mai grea din întreaga sa istorie. Roma este amenințată de distrugere. Mâine, când veți străbate acest oraș, îl veți simți cum crește și se face tot mai frumos, ca și cum, pe creanga unui copac bătrân și maiestuos, dar uscat, ar renaște câțiva muguri, câteva frunze verzi, câteva flori strălucind de lumină. Pretutindeni, cei mai buni pictori, cei mai buni sculptori, scriitori, muzicieni, meșteri produc cele mai minunate capodopere, sub ocrotirea Noastră. Primăvara abia a început, dar deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pline de viață; azi i se spune Câmpul Vacilor! Iar în fața noastră, vezi muntele Palatin, și colo, spre răsărit, muntele Esquilin, în spatele Colosseumului? Stau goale de veacuri! Roma nu mai e decât un târg mare instalat pe locul unui oraș maiestuos. Știi ce populație are astăzi? Opt mii de focuri, cel mult nouă mii. Era mult mai puțin decât la Fès, la Tunis sau la Tlemcen. Întorcându-ne spre castel, am băgat de seamă că soarele era încă sus pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ntâmplă azi cu tine acolo jos... (De sus se aude un zgomot puternic ca și cum două trape grele s-ar fi dat la o parte. Lumină celestă inundă pe verticală toate etajele universului. Un început de muzică de catedrală care crește maiestuos.) BĂRBATUL CU BASTON (Luat prin surprindere, agitat.): Dumnezeule, văd că-ncepem azi mai devreme! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum începem mai devreme? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Văd că începem mai devreme. Hai sus! Hai sus repede! VOCEA BĂRBATULUI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
loc o execuție? ARTUR: Da, domnule, aici! CĂLĂUL (Fericit.): Mulțumesc, am să vă fiu recunoscător toată viața. ARTUR: Adică nu... Nu se știe încă... GARDIANUL (Propulsat dintr-o dată; reia dansul.): Nu se știe! Nu se știe! Vom salva orașul! ARTUR (Maiestuos.): Aici are loc o plângere... (CĂLĂUL se întoarce brusc pe călciie și dă să se facă nevăzut.) Stai! (CĂLĂUL Încremenește.) Spune, dom’le, cine ești! GARDIANUL (Țopăind.): Cine ești! Cine ești! CĂLĂUL (Timid, rușinat.): Eu... știți... eu sunt călăul... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
polușubok-ului cu căptușeală groasă, lung până la genunchi și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin cu nasturi de alamă cu ancore. În landoul deschis, sunt legat prin adâncitura unui pled de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune cu un glas aspru să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
niște linii oblice aurii și tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui poet. Terenul de tenis era o regiune a marilor lacuri. Dincolo de parc, deasupra câmpiilor aburinde, se ivea curcubeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să ne transferăm patima consumată pe furiș În altă parte - la Muzeul Pedagogic, la Muzeul Caleștilor Curții Regale sau la un mic muzeu cu hărți vechi, nemenționat În ghiduri - și apoi, din nou, În frig, pe o stradă cu porți maiestuoase și lei verzi cu belciuge În fălci, În peisajul de iarnă stilizat din „Lumea artei“, Mir Iskustva - Dobujinski, Alexandre Benois - atât de drag mie pe vremea aceea. La sfârșitul după-amiezelor ne așezam pe ultimul rând de scaune În unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Întâi a fost un vehicul gri ca un șoarece, fabricat În Belgia, cu cauciucuri grase ca de automobil și arcuri bogate, și atât de mare că nu Încăpea În minusculul nostru ascensor. Se balansa pe trotuare cu o mișcare lentă, maiestuoasă, misterioasă, ținând În el captiv bebelușul culcat pe spate, bine Înfofolit În puf, mătase și blană; doar ochii i se mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau privirea cu o fluturare rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mă duc la slujba de la mănăstirea Antim. Ca un făcut, mă poticneam în Expresul de pe Apolodor, mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens fluture pornit în maiestuoase rotocoale spre înalt, spre un mereu îndepărtat și chemător senin, robit plutirii, încât aproape că a și uitat că zboară, că-i doar fluture și că nu-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]