6,872 matches
-
accesul la el: Zburam? / eram aproape de marginea Infinitului, fiindcă zburând ne zidim ca într-o cathedrală de aer. În felul acesta, eul creator își asumă statutul de posesor al unei mistici: mistica mea / slujește Iubirii, iar sentimentul, scris cu inițială majusculă, e esențializare, sublimare a tot ce e viața, chiar o nouă naștere, poate cea deplină. Și, totuși, mereu în așteptare, procesul de făurire e necontenit, tinzând spre o lume-ntreagă / ne-mai văzută-n forme și-armonii. Dacă E timpul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se face doar fragmentar, când Se iscă de-a valma ferestre / În cer. Este o poezie inițiatică, scrisă în vers liber, pusă sub semnul postmodernismului (prin intertextualitate, fragmentarism, amestecul de gravitate și ironie etc.) încă din titlul, unde absența inițialei majuscule oferă un incalculabil șir de conotații, cu toate că, de obicei, se consideră că poezia de inspirație religioasă e, cu precădere, apanajul literaturii tradiționaliste. Pisarul - ipostază a artistului creator - n-ar fi, din această perspectivă, decât alesul, prin care vocea divină se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iar punctuația este cvasiinexistentă, determinând o pluralitate de lecturi, nu totdeauna, firește, cele mai fericite / pertinente! Petrache Plopeanu: Bufonul cerșetorului Text unitar, conceput ca geneză a Sinelui, printr-un monolog adresat, a cărui marcă principală este vocativul stăpâne, scris fără majusculă, ca, de fapt, toate cuvintele din operă, între care, în spirit postmodernist, se instituie, astfel, o democrație, cartea lui Petrache Plopeanu, Bufonul cerșetorului - Editura Editgraph, Buzău, 2010 -, este o pendulare disperată între a fi sau a nu fi, verbul existenței
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nunghiți fără bucata de pâine; / fiecare înghițitură s-o plătești / cu imprevizibilul Edificiu de mâine, în care pare a-și pune (firesc) speranțele, pentru a l putea înghiți pe azi, încrederea în viitor fiind probabil și cauza ortografierii cu inițială majusculă a termenului-metaforă prin care îl ipostaziază. Iar eterna coabitare a binelui cu răul - simțită, teoretizată, clamată - prin timp de omul religios, filosof sau de omul pur și simplu este și aici amintită cu o notă elegiac-resemnată: Grandorile mărșăluiesc prin pâine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lapte țării și de bună calitate și în special orfanilor și familiilor dezorganizate.” “Onorat public. Nu mă ascund că sunt creștin democrat și român. Aș vrea să se rețină că acest Faur cu Aripi, și-i pronunț numele cu toate majusculele de rigoare, nu trebuie să devină zestrea electorală a puterii. Cu atât mai mult cu cât Dânsul... Calul cu Aripi, a vazut lumina zilei într-o zona necooperativizata, într-un grajd privat, la un taran neatins de filoxera tristului regim
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
întrebări? UU Da-s grele? EA Nu. U în scris? EA Nu. Oral.Răspundeți? UU Oral răspunde dânsu că e purtător de cuvinte grele. Eu răspund numai în scris. Sunt scriitor. EA Mare? UU Da, dar numai când scriu cu majuscule. EA Deci...sunteți chiriași. TOȚI Daaaaaa... EA Și, în această calitate, cum vă împăcați cu proprietarul? U Ecepțional. UUU E o bomboană. Coliva mai lipsește. EA îi dați mult? UU Nu, doamnă. Mai mult ne dă el chiar dacă și noi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în disco- uri unde se colportează tot felul de minciuni la adresa Neamului, repetând ca papagalii și cumetrele ieșite la porți sau în răspântia drumului amplificând ce-au mai aflat rău despre Români. Nu le convine să scriem ca Francezii, cu majusculă substantivul. Toate popoarele țin la cartea lor de vizită în care demnitatea ocupă prima rubrică, respectând specificul celorlalte. Practicarea legii iubirii n-are cum face loc șovinismului, dar nici cosmopolitismului(la sensul din circuit!). Există o axiologie a existenței: Dumnezeu-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
readus la realitate. La noua realitate. M-am recufundat în orașul dezordonat. Pe stânga, pe zidul lateral, orb, al unei case splendide, sub conturul ciudat de turtit al acoperișului, cu câteva coșuri din care ieșea fum, am văzut scris cu majuscule o reclamă, L’INDÉPENDANCE ROUMAINE. Pe literele U și M, care se aflau exact sub coș, erau niște urme negre. Au bătut clopotele, de undeva, din apropiere. Apoi am auzit, ca un ecou, un ceas cu clopoței, din cele care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vrut să nu mă uit, dar n-a fost cu putință, în felul lui învăluitor, omul m-a obligat să citesc, cu o sclipire de răutate în ochi. Era portretul meu desenat destul de frumos, și sub el un titlu cu majuscule UN STRĂIN MISTERIOS. Apoi unul ceva mai mic, De unde vine domnul Dan Kretzu? Și un articol nesemnat despre „străinul care pare a ști mai multe decât noi“ și o parte din lucrurile pe care i le-am povestit doctorului Margulis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
inserat într-unul din albumele Pif hors-série. Dincolo de acest prag îndepărtat, reîntâlnirea cu Corto Maltese este una recentă, iar lectura dedicată lui nu este cu nimic mai puțin aplicată decât cea pe care aș fi rezervat-o literaturii ortografiate cu majusculă. Căci marinarul cu cercel în ureche este una dintre acele siluete fără de care îmi este dificil să îmi închipui propriile mele reverii. Visele lui Hugo Pratt au devenit, peste decenii, visele mele, după cum au colonizat visele a milioane. Cartea de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prihană, nu este doar brav, inteligent și altruist, dar este încercat, din când în când, de tentații canine prin excelență. Și acestea sunt clipele în care geniul lui Milou (geniu care îl exclude din galeria plicticoasă a eroilor ortografiați cu majusculă) este umbrit de pornirea către urmărirea dezordonată de pisici sau de incursiunile, temerare, în băcănii sau muzee de științe naturale, în căutarea propriului Graal, osul uriaș și zemos la care nu încetează să viseze. De aici, o dimensiune specială ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în profesorul Mortimer, energia ziditoare și generatoare de solidarități care oferă, prin Cyrus Smith, insulei misterioase ordinea civilizației. Acolo unde Jacobs nu inovează, rămânând fidel unui decupaj clasic al genului, este în punctul în care imaginează un Inamic ortografiat cu majusculă, inamic ce posedă redutabila ubicuitate a lui Moriarty : Olrik este, în previzibila sa carieră infernală, motorul narațiunii, demonul ce aspiră, neîncetat, la puterea supremă pe care i-o poate conferi stăpânirea științei. Aflat, invariabil, de partea întunericului, Olrik mobilizează, în contra
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Malraux, cel din La condition humaine, gustul pentru suspans și vocația înfruntării răului. Din cinismul său se alimentează curajul care are în centrul său solidaritatea. Întotdeauna singuratic, Corto sfârșește prin a lupta în războaiele altora. Neîncrezător în Idealul ortografiat cu majusculă, Corto seamănă, oricât ar fi de paradoxal, cu inocentul Tintin : fără a fi un boy-scout el însuși, piratul Corto Maltese este avatarul postmodern al cavalerului rătăcitor ce visează la taina luminii și a dreptății. Ostilitatea lui față de rapacitatea umană, tentația
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
apoi sever limitate la ceea ce se numea cazuri urgente, ca moartea, nașterea și căsătoria. Telegramele au rămas atunci singura noastră soluție. Ființe pe care le lega gândirea, inima și trupul au fost silite să caute semnele acestei vechi comuniuni în majusculele unei telegrame de zece cuvinte. Și cum de fapt, formulele care pot fi folosite într-o telegramă sunt repede epuizate, vieți îndelung împărtășite sau pasiuni dureroase s-au rezumat curând la un schimb periodic de formule gata pregătite, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
botez, iar autorul, care a oficiat liturghia În plin deșert Gobi, a fost și un savant care a căutat amprentele digitale ale lui Dumnezeu pe scheletele unor australopiteci. La fiecare pagină, Își Încîntă cititorul prin cuvinte care Încep toate cu majuscule, Sensul Cosmic, Ultra-Umanul, Omega, Noosfera. De la Începutul perioadei de reculegere, citeam cu pasiune, sărind peste numeroasele pagini din care nu pricepeam nimic, lucrarea acelui iezuit căruia autoritățile religioase Îi interziseseră să-și publice cărțile În timpul vieții. I se mai interzisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
comerț, cu cîțiva ani Înainte de a renunța la el În beneficiul științelor umane. Articolul meu e foarte prost - tocmai l-am recitit - și-mi permite să-mi dau seama că eram Încă profund Înregimentat, foarte preocupat de Revelația vieții veșnice (majuscula e de la mine), neîndoindu-mă de faptul că se cuvenea, Înainte de orice, să caut Împărăția cerurilor, restul fiindu-ne dăruit pe deasupra. Sfîrșitul anilor cincizeci, care a marcat declinul colecțiilor catolice la editorii de literatură generală, a asistat și la dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ăsta În nici una din cărțile lui? În loc să scrie că se machia alături de fiul lui În baie Înainte de a-l interpreta pe Torti și de a-mi spune: „C-o...let“, iar eu veneam atunci să-i lipesc pe spate o majusculă (letrină) de hîrtie, el prefera să le mărturisească cititorilor lui: „Ne-am văzut, Încet, copiii luînd cunoștință de realitățile religioase. Rugăciunea era reuniunea celor apropiați. Tatăl care conduce această rugăciune este cel care-L reprezintă, În pofida tuturor imperfecțiunilor lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Franz, ai publicat un roman la Gallimard?“. Trebuia să mă duc cumva să cumpăr toate exemplarele de Paris-Match din sucursalele Casei Presei din Basses-Alpes și din Vaucluse? În coșmarele mele, Paris-Match publicase nu o obscură notiță, ci ditamai titlul cu majuscule anunțat pe copertă: „Franz Weyergraf publică Un tip oarecare“, iar dedesubt: „Scriitorul catolic ne destăinuie fantasmele sale“. Am explicat atașatei de presă că aveam să fiu confundat cu tatăl meu, sau că mai degrabă nu voiam ca tatăl meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
colțul din dreapta, se distingea o linie scurtă, doar două cuvinte, scrise cu negru, pe care ochii miopi ai lui Cipriano Algor nu reușeau să le descifreze de la distanță, și totuși ele nu merită mai puțină considerație ca mesajul scris cu majuscule, dacă vrem, le putem numi complementare, dar niciodată un simplu adaos, CEREȚI INFORMAȚII, asta sfătuiau. Afișul apare aici din când în când, repetând aceleași cuvinte, schimbându-și numai culoarea, uneori arată imagini de familii fericite, soțul de treizeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
drumuri lăturalnice, făcându-l să piardă firul cuvintelor și al evenimentelor, așa cum tocmai i s-a întâmplat lui Găsit, care a prins fraza următoare a lui Cipriano Algor când ajunsese la jumătate, din acest motiv, se va observa, îi lipsește majuscula, n-o s-o mai caut, încheie olarul, bineînțeles că nu se referă la pomenita majusculă, de vreme ce nu le folosește în vorbire ci la femeia numită Isaura Estudiosa, cu care, din acest moment, renunță să mai aibă orice fel de legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a întâmplat lui Găsit, care a prins fraza următoare a lui Cipriano Algor când ajunsese la jumătate, din acest motiv, se va observa, îi lipsește majuscula, n-o s-o mai caut, încheie olarul, bineînțeles că nu se referă la pomenita majusculă, de vreme ce nu le folosește în vorbire ci la femeia numită Isaura Estudiosa, cu care, din acest moment, renunță să mai aibă orice fel de legătură, Mă purtam ca un copil nerod, de acum înainte n-o s-o mai caut, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
serios“, Maggie. Doar pentru că sînt un cuplu În viața adevărată... argumentul lui Wakefield se pierde În ceață. A renunțat de mult să mai caute sensuri În artă. Relația artei cu realitatea este complexă și delicată, depinde cum e scrisă, cu majusculă, sau dacă o folosești ca substantiv sau ca adjectiv și de miliarde de alți factori la care s-a gîndit Îndelung dar care nu sînt ușor de explicat pe loc. Subiectul prelegerii de mîine pare dintr-o dată mai puțin evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
făcut tatăl ei. Chiar și acum abțibildul de pe geamul din spate al vechiului său Volvo nu îndemna privitorul să se înscrie în clubul Rotary, să îl găsească pe Iisus sau să voteze cu Partidul Conservator. Pe el stătea scris, cu majuscule roșii, care săreau în ochi, PUNE LA ÎNDOIALĂ AUTORITATEA. Mama ei detesta semnul și întotdeauna parca mașina cât mai aproape de perete în parcarea de la Sainsbury. Uneori, faptul că părinții ei rămăseseră împreună mai mult de treizeci și cinci de ani o impresiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
suspinelor, care va da titlul - mult mai liric - al scrierii și al volumului) delimitează cu corp de literă mic, între paranteze, comentariile auctoriale pe marginea jurnalului lui Darie (toate comentariile sînt semnate I.V.). Finalul capitolului conține un comentariu subliniat cu majuscule și atribuit aceluiași Darie: „UN MINUT DE ÎNTRERUPERE PENTRU A PREGĂTI CAPITOLUL DE ÎNCHEIERE. PLECAREA: CÎT MAI LITERARĂ. TITLU: PUTANA LA PERSOANA I” în care convenția literară e demascată teatral și insolent. Altfel spus: „Jos Arta, căci s-a prostituat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de minunate sunt basoreliefurile găsite, ce capodopere de o valoare inestimabilă, purtătoare ale unor mesaje istorice străvechi, pe o jumătate de pagină se întindea fotografia acelui uriaș culcat la pământ, iar peste fotografie, în diagonală, scris cu creion chimic, cu majuscule, se putea citi „De-ajuns!“, am și mototolit-o ca s-o arunc pe jos, lângă celelalte, numai că apoi m-am răzgândit și mi-am băgat-o în buzunar. După ce am aruncat pe ușă și ultima scândură de la prici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]