2,594 matches
-
urî. O uram pentru prefăcătoria ei, pentru șiretenia și rolul pur gratuit pe care îl interpretase. Pentru o clipă ochii mi s-au umezit, o garanție amară a sincerității mele inutile. Erau mai des lacrimi de furie pentru această femeie malefică care mă torturase, din motive de neînțeles, obligându- mă la o nemiloasă vivisecție a creierului meu. M-am întins în pat, punându-mi mâinile sub cap. În fața ochilor mi se perindau ca pe un ecran noi și noi imagini ale
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Da... din cauza nenorocirii în sine... și a tăcerii mele... sunt de condamnat. Așa încât, într-un fel, George are dreptate și își poate repeta acest lucru. Dar modul în care a prefăcut totul într-o armă împotriva mea - o armă silențioasă, malefică - e înfricoșător, e o caricatură a unei condamnări, este exact opusul reacției pe care ar fi presupus-o dragostea și mila. Deci, privind obiectiv lucrurile, tu ești vinovată și George are dreptate; numai felul în care reacționează el este absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o adevărată tortură. E stare de război, e un iad, starea asta conflictuală e iadul curat. — Ai vorbit despre „adânca și ferma hotărâre“ a lui George. Dar ce părere ai despre a ta? Pe el îl vezi acționând silențios și malefic. Asta-i imaginea pe care ai făurit-o tu. Fără îndoială că George acționează instinctiv, așa cum facem cu toții, pentru a se salva. Drept care transformă întreaga poveste în ceva. Dar tu procedezi la fel. El nu-ți poate dărui dragoste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
comune forme de suferință omenească. Lumea lui devenise bizară, plină de crime crâncene, de calvaruri, de pedepse. Se simțea speriat și vinovat, anticipa o catastrofă care urma să se întâmple exclusiv din vina lui, dar la care contribuiseră și vrăjmași malefici, pe care îi detesta. Nu-i folosea să facă apel la rațiune și la bunul-simț, să-și spună că nu era decât un episod nebunesc pe care putea să-l înlăture și de care, în curând, avea să se amuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o iau pe Harriet înapoi în America. A fost o greșeală blestemată să o aduc aici. Și vina, desigur, este a dumitale, fiu al unui tată destrăbălat și al unei mame fugite de la părinți, frate al unui individ corupt și malefic. Și când mă gândesc că ți-am încredințat... ceva atât de prețios... — Nu, nu mă expediați, vă rog lăsați-mă să rămân aici, lăsați-mă să mai încerc o dată, să știți că sunt așa cum ați gândit dumneavoastră despre mine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un tip realmente periculos; Doctorul Zmeu un sceptic. Șeful Secției de psihiatrie a Spitalului Municipal. Lucică un decedat tomnatic; O babă descântătoare. Neidentificată; Horus un papagal indiscret; Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă niște motani ranchiunoși; Pizdeluș un cățeluș grozav; Sephiroții malefici Nahema, Lilith, Adramalech, Baal, Belphegor, Asmodeus, Astaroth, Sathariel, Beelzebub, Thamiel; Antichristul, Moartea, îngeri și demoni, spirite, morți și vii. PROLOG Îți spun, pentru ultima oară, cu mâna pe suflet, ești cel mai mare dobitoc posibil! Cel mai cel! Un bou
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul. Îngerul se îmbunează și-i zâmbește blând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dobitoc. Obtuzule! Vei rata totul. Chiar. Dezgustător! Coco, ca să o numesc și eu la fel ca voi, a fost rea, îi continuă Arhanghelul, Poetului, șirul reflexiei. Rea, cât cuprinde și puternică. Aidoma ei, mai sunt și alte creaturi, alte făpturi malefice, copii turbați ai Iadului, pasageri clandestini, jivine aciuate și adăpostite sub aparențe și în corpuri muritoare. Păsări stimfalide. Ascultați-mă: Peste oraș și peste restul lumii va veni, vertiginos, Năpasta, Hecatomba, pe drept și pe de-a-ntregul cuvenită, cu vârf
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Planului Abisului, pe Arborele Sephirotic, mai există o sferă, o sephiră latentă, fără număr, denumită Daath' , a Cunoștinței, care străbate simetric în necunoscut, în Umbră, în Qliphot, care este opusul Arborelui Vieții! În Regatul demonilor, al spaimelor și al Sephiroților malefici... Precum Nahema, Lilith, Adramalech și Baal, se aude vocea Bursucului. Fiecărei forțe din natură, i se asociază o particulă elementară. Un corp omenesc conține două sute șase oase. Iar în piciorul fiecărui om, sunt douăzeci și șase de oscioare. Tu, Arhanghele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
taină, în secret, de către Conducătorul cel adevărat, al Ordinului meu! A-ha-ha! Ai fost... clonat? Gata, gata, gata! Hinreichend! Prea multe explicații pe această temă, strică! se înfoaie Bursucul, ofensat. Ați văzut și voi, cum am respins unul sau două atacuri malefice, dar ceea ce este mai greu, să fiți convinși că de-abia acum va-ncepe! Rămânând uniți, putem înfrânge Răul, cu îngăduința Dumnezeirii și cu ajutorul acestui Pocal, al unui Cuvânt suprafiresc, pe care nici eu nu-l cunosc, încă, dar am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
șansă! Povestea se încheie aici. Nu și pentru mine! De ce nu cântă...? De ce nu cântă cocoșii, pentru numele Atot-Milostivului? șoptește el. Mor! Nu mai rezist! Nu...! Îndurare! Îndurare, Doamne! Doamne Iisuse Hristoase! Doamne-Dumnezeule! Dumnezeul meu...! Te rog! Alungă acest vis malefic și rânduiește-ne nouă, tuturor, ca să ne deșteptăm la masă, la nea Petre, unde... A-hh... În sfârșit! Cu pumnalele colților necruțători ai Poetului, mușcându-l de ceafă, Fratele aude trâmbița victorioasă a cocoșilor răsăritului, captivi prin curțile dosnice ale oamenilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așa mai merge! Iar povestirea va veni în completare, în anexe. Ca un foetus in foetu! Poate și ca o ilustrare a conceptului de terapie complementară, prin efect cathartic, asupra perturbărilor psihotice sine materia: conștientizarea, asimilarea și transgresia noțiunii destinului malefic, asociat bolii, prin chiar faptul redării lui. Mimesis! Da! E bătut în cuie! Mă voi reîntoarce la jurnal, abia după aceea. Cum suna deviza aia, din rezidențiat? Întâi treaba, doamnelor și domnilor colegi și-apoi relaxarea! Iar la capătul viitoarelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tradiția spune că, dacă își pun sub pernă busuioc sfințit, sau un pieptene ,sau manâncă o turtă, sărată tinerele vor afla cu cine se vor căsători. Tot în această noapte strigoii bântuie liberi. Pentru a fi feriți de acțiunea lor malefică oamenii pun usturoi la ferestre și uși. (Bianca Caldaraș/ Bogdan Vătavu) Salonul International de Carte Românească, ediția a XVI-a, În cadrul colocviului profesional „Proiectul cultural de succes în biblioteca publică”, au fost prezentate imaginile înregistrate la cele 6 ediții ale
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
podarii lăsau de izbeliște prin ogrăzi. Cei care nu aveau chef de bătaie, luau la „verificat” casele; când găseau una neunsă cu usturoi, treceau direct la supt sângele sau la zdrobit oasele celor din casă! Însă, rar găseau aceste creaturi malefice vreo casă sau vreun grajd neunse cu usturoi; mai mult, oamenii obișnuiau să mănânce usturoi cu nemiluita, ungându-și, pentru protecție totală, și trupul. O posibilă explicație pentru rolul jucat acum de usturoi, o putem afla chiar din denumirea sa
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
războiul de exterminare până la ultima consecință. Gosseyn își vedea astfel speranțele concentrându-se în cele din urmă pe o singură persoană care lupta, cu ajutorul altor câțiva zăpăciți cum era el, împotriva puterii colosale a unei civlizații galactice atotcuprinzătoare și visceral malefică. ― Nu, nu-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu această constatare, încolți prima idee a unei acțiuni disperate. 32 Două zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un lucru ciudat, atât de ciudat și de neașteptat, Încât nu știu ce să răspundă. a douăsprezecea oră În parcarea sălii de dans era un autocar de șaizeci de locuri, cadavrul unei motorete și mașinile de escortă. Tabla se Încingea sub ochiul malefic al soarelui. Așezat la bord, șoferul ronțăia un sandviș cu salam. Nici un afiș, nici o pancartă nu lăsa să se Întrevadă că acela era autocarul suporterilor lui Elio Fioravanti: un grup haotic de șomeri care, de când avocatul Își Începuse etapa „din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pocnesc, nu fac altceva decît să sporească tensiunea și absurdul. Culoarul e pustiu, realmente pustiu. Singura prezență e muzica populară. Șerpuiește pe sub uși, zbîrnîie În stîlpii și În pereții albi, se scurge din tavan. E pretutindeni, e ca un duh malefic care parcă vine din chiar structura clădirii, din fibra acestei realități, care are aspectul unui experiment psihologic condus de un doctor dement. După ore bune de tortură muzicală ajung să-mi imaginez că acești rapsozi populari sînt un fel de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rușinos, murdar, de care te lipsești cu bucurie. Dar în vremea lui Marx banul devenise demult un semn al reușitei sociale. Dosarul cupidității fusese redeschis, banul reabilitat, evreul însă nu. I se contestau vechile competențe, văzute acum ca ilegitime, frauduloase, malefice chiar. Oricum, dacă ceva nu mergea, evreul trebuia, din nou, să dea socoteală. Rămânea un renegat și era condamnat chiar din acest motiv. Efectul devenea cauză. Tocmai pentru că nu era acceptat, evreului i se atribuiau porniri dușmănoase. Tuturor li se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lovesc malul de pământ din fața tranșeelor seamănă cu mușcăturile fatale ale șarpelui. Adecvarea discursului narativ la evenimentul concret lasă loc incursiunilor mitice. În mijlocul bătăliei, ca și în proximitatea șarpelui, orice erou simte învăluirile Tanatosului. Păstrând proporțiile, aureola mitică a reptilei malefice se insinuează și în alte romane având ca problematică esențială războiul și repercusiunile sale; ne gândim, bunăoară, la Balaurul Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și la Oamenii măriei sale, ultimul volum al trilogiei Frații Jderi de M. Sadoveanu. Oștirea otomană care invadează Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dramă", notează el într-un fragment de jurnal, cu referire la primele amintiri ale tribulațiilor copilăriei) duce la apariția precoce a Animei. Orice femeie care lasă o impresie deosebită în viața unui bărbat estompează imaginea maternă, fie ea ideală sau malefică. Complexul matern se va reflecta în afectivitatea persoanei sub forma Animei, provocând reacții controversate față de subiectul proiectat, de la fascinație până la misoginie: În experiența afectivă a bărbatului acțiunea acestui arhetip (Anima, n.n.) se manifestă ca fascinație, supraevaluare și orbire, sau sub
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în văzul tipografilor, după zile și nopți de nesomn și solitudine creatoare. Protagonistul D. are ceva din crochiurile pictorilor celebri. Finalul romanului Patul lui Procust e un veritabil "ospăț vampiric". Ladima și Fred sunt uciși în inconștient, Emilia e mama malefică suprimată de același inconștient personal al orfanului, în vreme ce însăși D-na T., Anima scriitorului, își recunoaște resorturile psihice rupte, internându-se pentru a treia oară într-un sanatoriu din străinătate. Asemeni lui Leonardo, dar, cu alte preocupări și parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Fostul rege obișnuia să se odihnească în grădina castelului din Elsinore, iar asasinatul săvârșit de fratele său, Claudius, întinează acest topos mirific. Arhetipul Grădinii paradisiace devastate e concludent, mai ales că varianta oficializată a cauzei morții o constituie mușcătura șarpelui malefic. Există o inadecvare între locul acțiunii și instrumentul morții în sensul că, într-o țară ca Danemarca, mereu bântuită de frig și hula mărilor, șarpele cu veninul letal nu găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sunt "dramul de rău" și "Danemarca-i o închisoare". Constatând cu dispreț că lui Claudius băutura nu-i displace, închinând prea des la ospețe, Hamlet consideră că făptura umană, oricâte virtuți ar avea, poate fi umbrită de o simplă pornire malefică: Chiar de-s virtuți curate precum harul/Și fără număr-câte-ncap în om/Printr-un cusur anume să destrame/ Întreaga cumpănire;-un dram de rău/Mănează toată nobila plămadă,/Spre-a ei rușine//."227 Ca întotdeauna, Hamlet dă glas adevărului într-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
premiului Nobel pentru Economie, ale cărui teorii privind teoria jocului, geometria diferențială și ecuațiile diferențiale, sunt considerate a fi uimitoare. începând din 1959, John a început să aibă semne severe de paranoia, căci credea că e urmărit de o organizație malefică. Apoi, el a fost diagnosticat de schizofrenie paranoidă. Timp de 9 ani a făcut terapie cu șoc, după care a început să-și revină încetul cu încetul. După viața sa a fost realizat un film nominalizat la Oscar, “A Beautiful
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]