939 matches
-
celule ale ficatului Într-un organism? „Voi afla eu până la urmă, nici un cuvânt nu e Întâmplător“, Își mai zise. Avea să-l Întâlnească a doua zi pe Căreală, În atelierul de făcut fărașe, la liceu, și Îi va spune, poate malițios: — V-am văzut ieri la Biblioteca Județeană, tovarășul maistru. Iar ăla va face ochii cât cepele și Îi va răspunde mah mur: — Unde, mă? — La Biblioteca Județeană. — Bă, puiule, mie nu-mi place cultura, dar oi fi fost, poate va
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fetele În Întunericul gangurilor, așa, fără nici un avertisment... Ea se trezea din visare și mă lua În brațe, să-i mai spun o poveste, Încă una, până când mă epuiza și mă lăsa În pace... Se ducea la altul, Îmi șoptea malițioasă... — Să nu te apuci să bei... Sigur că nu, ce ți-ai Închipuit, o să pun pe hârtie tot ce ți-am povestit și o să te bag și pe tine... Unde, dragă, o să mă bagi? Și pleca, iar eu mă puneam
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
scârbă oribila statuie, după care a luat-o Încetișor spre magazinul universal „Dacia“. — Nu-l aștepți pe Siboiu? a strigat Căreală În urma lui. — Nu. Cristian Siboiu nu există, pe cine să aștept? Un gând Însă Îi tot trecea prin minte, malițios, care Îl amuza ca un refren de cântec lăutăresc: — Și dacă voi deveni În felul acesta celebru? Apoi a Început să râdă de unul singur, repetându-și Întruna că el, Vasile Moare, nu există. 7 — Și dacă eu nu exist
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cap și mă ștergeau la gură cu mâinile lor dure - femeile acestea rigide, în toate rolurile lor, îmi aminteau de cei care mă îngrijiseră în copilărie, gardieni ce-mi păzeau orificiile. O infirmieră studentă dădu ocol patului meu, cu coapsele malițioase ascunse sub halat, neluându-și ochii de la figura fermecătoare a lui Catherine. Calcula ea oare câți amanți avusese Catherine de la accident încoace, excitată de postura ciudată a soțului ei în acest pat sau - mai banal - de prețul costumului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce fac artele plastice evoluate spre constructivism stării retrograde sub-dadaiste a literaturii”. Dincolo de simpatia colegială și de solidaritatea întru insurgență, atitudinea superior-paternalistă a Contimporanului apare evidentă: afirmîndu-și primatul absolut al inițiativei avangardiste în România, revista lui Vinea și Iancu înregistrează malițios caracterul recuperator (și, implicit, datat: criptodadaist) al noii publicații „juvenile”. În plus, observația privind „artele plastice evoluate spre constructivism” vs. „starea retrogradă, sub-dadaistă a literaturii” plasează din nou Contimporanul în pole-position-ul noutății artistice... Oricum: toate discuțiile despre Contimporanul ca publicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alte cuvinte și de faptul dacă el corespunde unui fond sufletesc sau nu”. Pe de altă parte, consideră (la Arghezi, de pildă) „purecii și păduchii” ca fiind „cuvinte inestetice prin ele însele”, făcîndu-l pînă și pe comprehensivul Perpessicius să aprecieze - malițios - că pe această bază ar trebui respinsă o mare parte a literaturii universale... În spirit clasic, Emilian îi ia apărarea lui Paul Valéry (apărător al „ordinii arhitectuale”) împotriva acuzelor de obscuritate, cu argumente vădind o înțelegere adecvată a poeticii moderniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să „construiască” o „operă” vastă. Prejudecată activă într-o Românie unde „totul rămîne de făcut”, unde „nimic nu durează”. Matei Călinescu vedea în Urmuz un „mare precursor”, dar nu și scriitor mare, opera lui fiind „foarte restrînsă”. Ion Negoițescu nota malițios (deși nu depreciativ) faptul că Urmuz a atins „maximum de notorietate cu minimum de operă”, o „operă” net inferioară cantitativ monografiei lui Nicolae Balotă. Contestările radicale au fost însă — după 1965 — destul de rare. Probabil cea mai radicală dintre ele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
litera h dar pe ei băieții i-a amuzat, mai ales că a potrivit rimele într-un mod iscusit. Părea o poezie scrisă iubitei. A împăcat-o repede, justificându-se că nu a creat-o cu intenția de a fi malițios și au mers la o florentină împreună cu Nae, colega ei de bancă erau cei mai înfocați consumatori ai acestei prăjituri cu frișca și crema mereu proaspete. Era un țâr ambițios, nu la carte fiți fără grijă, ci în discuții contradictorii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să vă refaceți viața în condiții mai bune decât aici... Nu-i așa, Lia?... Pentru tine ce mai contează un compromis în plus, mai ales că nu tu trebuie să-ți faci locuința cadou statului român! îi replică sora sa malițios. Academicianul schiță un zâmbet strepezit, apoi se prefăcu interesat să consulte un exemplar din Talmud, aflat la îndemână pe o masă, și nu mai zise nimic. ...Și ar mai fi ceva, dragii mei, glăsui Zalman Aron cu același surâs îngăduitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Grigore ca zestre, unul la un capăt și altul la celălalt, ca să-și miroasă picioarele și să doarmă mai bine peste noapte. ...A doua zi, după plecarea lui Grigore, Virgil răsuflă ușurat și îi spuse neveste-sii, cu un zâmbet malițios, aruncându-și pe umeri un raglan verzuliu, antic și de demult, ca să plece și el la serviciu: Țara arde și baba se piaptănă!... Auzi ce gărgăuni i-au intrat în cap lui taică-tu! Cică să mai cumpere șase pogoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fel de hotărâre, regretând moartea cumnatului Șanticleru, unul dintre puținii oameni cu care ar fi putut sta de vorbă deschis, frățește despre orișice lucru și care, cu siguranță, i-ar fi putut da un sfat folositor, izvodit de mintea lui malițioasă, dar pătrunzătoare și clarvăzătoare. Atât de clarvăzătoare, că-și putuse proroci cu precizie lui însuși jalnicul sfârșit de care avusese parte: alungat de comuniști din propria casă, așteptând la modul parodic un parașutist rătăcit din Divizia 101 aeropurtată, agonizând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de obicei și poate mai puțin întins decât se știe el, lacul privește drept în ochi rotundul aprins al soarelui. Îl întreabă dacă are de gând să fie la fel de capricios toată vara ce urmează. Soarele îi răspunde printr-un zâmbet malițios, împrăștiind pe suprafața lacului raze usturătoare. Acesta este doar începutul celei mai călduroase perioade a anului. Dintr-un prieten bun al naturii, care aducea până mai ieri veselie și bucurie, acum soarele se transformă într-un veritabil dușman al acesteia
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o susținuse, asta nu Însemna că În sinea lui digera mai ușor ca alții trimiterea trupului lui Gildas la IML din Brest. Milic era un om credincios. Mai mult din superstiție decît din adevărată credință, recunoștea el cu un zîmbet malițios. Or, tradiția spunea că un om care răposase nu trebuia să părăsească niciodată Lands’en, cu riscul ca sufletul lui să fie condamnat să rătăcească Între cer și pămînt fără să-și afle liniștea. Milic o iubea pe fiică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încercarea amorezilor de a transfera acel farmec într-o cameră de hotel eșuează. Stricătoarea iubirii, își spune povestitorul, nu poate fi decât Aspida, piaza rea, ce nu are voie să se îndrăgostească, ci numai puterea, pe care și-o exercită malițios, de a nenoroci îndrăgostiții. Sensul filigranat nu doar în filele acestei povestiri, ci în cuprinsul întregii proze a autoarei, precum și în expresia caricaturală al celor două scenete, este că mediul propice autenticei iubiri, și implicit al împlinirii umane, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o coroană jackard, negru cu auriu, ce imită pielea de boa și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a pus deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
creștea lent în toate direcțiile, ca o peliculă revelatoare ce impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și plină de negi, bunica tânără, suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mare" doar ca să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Tanti Eugenia era o veritabilă mireasă a lui Hristos. Taina spovedaniei corespundea cu desăvârșire spiritualității ei de duminică, atunci când apărea în fața părintelui invizibil din muntele confesionalului. Și reîncepea acel dialog expiator cu dumnezeirea, în care vocea lui de bariton pronunța malițios și deloc împăciuitor câte o sentință cu fiecare nouă mărturisire a ei. Preotul se pricepea să-i dea fiecărui enoriaș ce aștepta de la el. Cunoscând deja istoriile și profilul psihologic al fervenților săi, chiar dacă nu-i știa după nume, izbutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Distins, capabil fără Îndoială de gesturi galante, eroice chiar, la nevoie, dar mizând parcă excesiv pe efectul gesturilor sale. Calcul, exercițiu, premeditare. Sau bună creștere de care face atâta caz. Alida Übelhart: Va dispare odată cu noi, draga mea. Vorbea afectat, malițioasă. Ea Îi replica nepăsătoare: Și fără se poate trăi! Tocmai lucrul ăsta mă Îngrozește. Dar câte n-o Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
invitație care ar putea să o Îndepărteze prea mult de ceea ce ei i se părea a fi de puțină vreme aventura umilă a cunoașterii de sine. Chiar și omisiunile vorbeau. Mai mult poate decât propriile sale comentarii, unele naive, altele malițioase, iar altele de-a dreptul injuste. Reacții firești În fața indolenței de moluscă a lui Petru, a cărui singură grijă, banalizată și ea, era să-i promită orgasm după orgasm, cu o generozitate de contabil: meticuloasă, exactă, Îndârjită, mută, fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ternă, fără stridențe, În afară, poate, de cea jovială a domnului cu melon, și de cea incredibil de grațioasă a Eleonorei. Așa trebuie să fi arătat doamna Ster În tinerețe. Să nu-l uităm totuși pe negustorul de antene, adăugă malițios Petru. El ar fi trebuit să distribuie Învățăturile lui Luther În vremea Reformei, și nu să vândă antene parabolice În zilele noastre, zise Iolanda. Adevărate rețetare ale cretinizării, completă Petru, jenat parcă de elanul său retoric pe care Iolanda nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
patru. Aplaudară, semn că doreau toți același lucru. Eu trebuie să mă grăbesc, zise Eleonora. La cinci am un autobuz spre Feldiu. Poți rămâne, aici, dacă vrei, până mai târziu. Sus, oricum va fi liber... Vei dormi la hotel? Întrebă malițioasă Iolanda. Sau.... Nu Îndrăznea să creadă că Petru se invita În garsoniera ei. Voi dormi la mine acasă. Apăsă pe ultimul cuvânt, lucru observat de toată lumea, dar Înțeles doar de Iolanda. Eu voi sfârși la un prieten vechi, zise Flavius-Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și a caietului de Însemnări al lui Fenimore, pe alocuri chiar mai tulburătoare, căci referirile la el erau mult mai explicite. Fusese uimit și relativ stânjenit să constate că micile conversații banale cu care Își Întreținuse sora bolnavă - unele ușor malițioase la adresa cunoștințelor sale, altele dezvăluind propriile sale probleme - fuseseră atent Înregistrate În paginile lui. Stilul viu al prozei surorii lui Îl impresionase, dar se arătase Îngrozit de propunerea lui Katherine Loring de a publica jurnalul așa cum era. Venise cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
țip. Pe fundalul negru cu fulgere, pe melodia cerului străfulgerat, el spune: Și cine crezi că te va ajuta? La care au mă liniștesc, căci de m-ar fi vrut moartă nu ar fi ezitat atât. Și zâmbetul său deloc malițios mă lămurește. Și vrei și tu deci să punem punct? întreabă. · Cu ceva timp în urmă, în frig și ploaie, citeam în casă o carte și-mi era somn și teamă. Lumina, deși era aprinsă, nu era suficientă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine cu tine că știi să-ți scoți în evidență picioarele îmbrăcând această fustiță minusculă. Veselia se accentua cu fiecare nouă replică. Era încă nehotărât când Karina nu mai auzi nimic. Era el, nu se mai îndoia. Dar glumele lui malițioase și frivole cu acele domnișoare care îl încurajau cu râsetele lor aveau efectul cuțitelor înfipte în inimă. Străinul... acolo, în lumea lui în care roiau femeile frumoase. Acum înțelegea de ce plecase. Ea nu se încadra nici pe departe în standardele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]