118,221 matches
-
moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea cu picioarele pe tot spatele. Mama și bunica se distrau văzându-l pe Samson cu câtă sârguință își îndeplinea misiunea. Cum începea să ne doară spatele de greutatea lui, sau din cauza ghiarelor care pătrundeau prin cămășile noastre subțiri, încercam să fugim, însăcând ne ridicam să scăpăm
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
amiază, din cauza rigorilor de la internat, unde pedagogul era mai mare decât directorul. Mă mulțumeam, desigur, cu liberul de duminică pentru a merge pe canal la pescuit. Scule de pescuit nu aveam și nici la internat nu puteam să le țin. Mama îmi povestise că are un fel de văr la Medgidia, spunându-mi și cum îl cheamă. Nu ținuse legătura cu el până la sosirea mea la Medgidia. Am început prin a întreba în stânga și în dreapta și așa am aflat că există
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
persoana respectivă este milițian în oraș. Dând fuga la miliție să întreb de cetățeanul respectiv, în scurt timp am avut legătura cu el, omul recunoscându-mă de rubedenie, după ce i-am expus un amănunțit istoric al originii înrudirii noastre dinspre mamă. De la el făceam rost de niște bețe din trestie și de restul necesar pentru a merge la pescuit. De fiecare dată, după partida de pescuit, nu uitam să înapoiez uneltele și peștele prins, ca să nu mi le confiște pedagogul și
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
meu s-au amplasat vreo trei-patru vlăjgani tineri și mușchiuloși. - De unde ești, bă? mă întrebă unul, care părea șeful găștii. - Din Constanța - zic eu, ca să nu-l derutez cu numele unei localități care, poate, lipsea din cunoștințele sale geografice. - Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
dar nici timp să o caut nu am avut, prima mea grijă fiind să mă îndepărtez cât mai curând de malul canalului. Eram totuși fericit că scăpasem destul de ușor și nenorociții ăia nu-mi luaseră singurii mei bani dați de mama, o sută de lei albastră, care erau bani de urgență, sau forță majoră. Acest caz de forță majoră tocmai sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
nu mă mai putea reține în acest oraș și odată ajuns acasă la țară, nu am mai vrut să plec înapoi, nici dacă mă omora tata în bătaie cu biciul. Cu nu știu ce alte aranjamente, tot printr-o rudă de-a mamei, actele mi-au fost transferate la liceul “Ana Ipătescu” din Constanța și așa am devenit elev al acestui liceu, amplasat în partea veche a orașului, doar la câteva sute de metri de malul mării. A fost o altă viață aici
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
în partea veche a orașului, doar la câteva sute de metri de malul mării. A fost o altă viață aici, atât cea de elev, cât și cea de viitor pescar, mai ales că acum locuiam în centrul orașului, la sora mamei, căsătorită în Constanța cu un bucătar de pe nava-pasager de croazieră internațională “Transilvania”. Aici puteam să merg în voie la pescuit, mai ales că aveam un verișor de vârsta mea, și el elev la școala profesională de la I.M.U Medgidia, de unde
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
prietenii de ce era atât de tulburat: descoperise numele și fotografia tatălui său, deținut timp de mulți ani pentru „crima" de a fi fost sionist. O mare parte din copilărie și adolescență Robi și le-a petrecut fără tată, singur cu mama lui, nevoită să lucreze din greu, după ce întreprinderea familiei a fost naționalizată. Dar și eu am fost mișcată, când am văzut numele lui Ernest Auscher, al lui Ezra Fleischer, marele poet și filosof, sau al lui Dov Por, renumitul zoolog
MEMORIALUL VICTIMELOR COMUNISMULUI ŞI AL REZISTENŢEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/getta_neumann_1479344599.html [Corola-blog/BlogPost/372714_a_374043]
-
cu postmodernism ceea ce dă o notă de eleganță, de tradiție și nu numai. „Mă fascinau litografiile cu oceanul de furtună cenușii imagini ce scăpărau sub frunte lumini copil fiind, trimiteam scrisori la lună sperând c-o să crească o casă pentru mama din crengi așezate de mine și rădăcini.” Al. Florin Țene este un adevărat prestidigitator liric, oferindu-ne un adevărat spectacol al cuvintelor îmbinate cu imaginile create de acestea: „Omul a început să fluiere a pagubă, Spunându-și în sine că
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Glasul_marii_inteles_doar_d_al_florin_tene_1365581907.html [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
specific), aflat deja în curs, îndrăznesc doar să fiu “executorul” testamentului lăsat mie de apropiații mei înaintași, în fond, războiul în câteva “amintiri moștenite”. * Despre calvarul din prizonierat al fraților Manole și Nică Pintilii am aflat încă de copil de la mama, sora celor doi. Nică a murit la bătrânețe, iar fratele mai mic, Manole, aflat acum la vârsta de 87 de ani, e încă în plină putere, gata oricând să parcurgă pe jos drumul Miroslăvești-Pașcani, dus-întors. Puțini din cei tineri pot
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
în propria-i gospodărie, iar duminica și-n zilele de sărbatoare este nelipsit de la Sfintele Liturghii. Într-una din zile l-am rugat pe moș Manole să-mi împrospăteze memoria cu privire la caznele sale din prizonierat, despre care îmi povestise cândva mama. A fost ca și cum aș fi pus un casetofon în priză. Cu o emoție specială, născută din îngemanarea sechelelor suferinței sale din război și efectul prețuirii mele exprese față de tenacitatea prizonierului care a fost, interlocutorul meu a intrat într-un fel
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
decât cel propriu-zis, căci victimele lui erau copiii. Durerea pierderii celor doi prunci gemeni, amândoi băieți, apoi a celui ce părea că a scăpat de bicisnicia vârstei infantile, căci avea vreo doisprezece ani, nu se stinsese încă în sufletul acestei mame nemângâiate. O întărea însă, în suferința ei, pilda lui Iov cel din Biblie și ceilalți copii care i-au rămas în viață, între ei Nică și Manole, nădejdea bătrâneții ce urma să-i vină. În pragul războiului, Nică era deja
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
iar Manole era tocmai la vârsta când țara îl cerea la oaste. Acum însă, țara avea nevoie de mai mulți ostași, așa că n-a scăpat de rechemare la datoria ostășească nici bădița Nică, cum îi zicea fratele mai mic. Biata mamă știa ce înseamnă războiul din cele ce văzuse în celălalt, din care bărbatul său a avut norocul să se întoarcă. Așa că își puse toată nădejdea în Dumnezeu, pe Care-L implora cu rugăciuni adânci să-i ajute pe băieții ei
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
devină după lăsarea la vatră. Se ruga întruna în casă, în ogradă, la câmp sau la poartă, cu ochii ațintiți în lungul drumului, în ambele sensuri ale acestuia: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă! Ani de zile, mama ostașilor din Miroslovești n-a primit nicio veste despre băieții plecați la război, nici măcar pe aceea că prima invocare din rugăciunea ei se împlinise deja. S-a întâmplat pe undeva, lângă Tiraspol, în Transnistria. Coloane de prizonieri români, aflate în
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
de lazaret. Nădejdea lui era acum în supraviețuirea fratelui mai mic, căci numai el le mai putea ține loc de tată credincios copilașilor lui de-acasă, în caz că el nu va găsi putere să reziste. Apoi, nu suporta gândul că inima mamei, care-i aștepta de ani de zile, ar putea rămâne nemângâiată până la moarte, în cazul că nu s-ar întoarce niciunul dintre ei. Într-o zi, inevitabilul se produse. Manole Pintilii deveni și el locatar al lazaretului din lagăr. Și
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
prin toate etapele bolii. Manole însă rezista bine. Rupea de la gura lui din cartoful fiert, primit o dată pe zi, ca să-l întremeze pe frate-său. Avea cu el și o carte de rugăciuni, o epistolie, pe care i-o puse mama-sa în sân la plecarea de-acasă. Se așeza în genunchi în mijlocul barăcii și citea cu voce tare, pentru toți bolnavii, rugăciunile întăritoare, de fapt, singurul tratament pe care aceștia și-l puteau administra - pentru suflet, căci pentru trupul bolnav
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
Manole, ca pe salvatorul lui deși, în această privință, loialitatea lor frățească se manifestase într-o ideală reciprocitate. * Într-o dimineață senină de aprilie, 1946, când prin crengile pomilor înmuguriți cîntau graurii, la o poartă de gospodari din Miroslovești, o mamă murmura pentru ultima oară, cu ochii ațintiți în lungul drumului, rugăciunea pe care o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții. Dumnezeu nu putea ignora puterea credinței acestei mame din Miroslăvești. Și așa a și fost. După ani mulți, când tocmai îl împlinea pe cel de-al optzeci și patrulea, Maranda Pintilii pleca împăcată acolo unde "...nu este durere și nici întristare", pentru că-i avea la căpătâi pe cei
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
Maranda Pintilii pleca împăcată acolo unde "...nu este durere și nici întristare", pentru că-i avea la căpătâi pe cei doi băieți ai săi, Manole și Nică, pentru care ea consacrase, la scara unei arii spirituale locale, măsura-etalon a dragostei de mamă. Referință Bibliografică: ÎNTÂLNEȘTE-I, DOAMNE, ȘI ADU-MI-I SĂNĂTOȘI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1580, Anul V, 29 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
spatele luni de zile. Acum nu mai am nimic”, râde Angela Tudorache. Întreaga familie s-a lăsat prinsă în pasiunea ei. Fiul său i-a adus, din mare, o piatră grea, roșiatică. „Zici că e din Marele Canion”, glumește ea. Mama ei, fostă educatoare, are grijă de mușcatele de pe marginea terasei. După o expoziție de artă care a avut loc la Bruxelles, sora ei a văzut nenumărate bucăți de ceramică frumos lucrată de culoarea mării, aruncate de colo până colo. Le-
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” by https://republica.ro/cum-s-a-nascut-zgradina-suspendata-de-la-marginea-bucurestiului-zcaram-singura-pamant-cu-trolerul-scartaia [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
văzut nenumărate bucăți de ceramică frumos lucrată de culoarea mării, aruncate de colo până colo. Le-a adunat și i le-a adus. „Era păcat, stăteau acolo pline de pământ și erau pur si simplu vandalizate. Le-a adunat împreună cu mama mea și cu fosta mea profesoară de biologie, le-au spălat în cada ei de un alb imaculat și mi le-au adus în cutii”, spune creatoarea grădinii suspendate, care le-a dat o viață nouă. „Am luat de milă
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” by https://republica.ro/cum-s-a-nascut-zgradina-suspendata-de-la-marginea-bucurestiului-zcaram-singura-pamant-cu-trolerul-scartaia [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]