808 matches
-
situația. Acum se purta cu ea cum o văzuse, până nu demult, pe bunica lui că se poartă cu ea, îi vorbea încetișor și-o potolea. Cum poate dintr-o mamă atât de cumpătată și de fericit făcută, cum fusese mamaia lui, să iasă o fiică atât de bolnavă și de chinuită de draci cum e mama lui? Spera din toată inima ca el să semene cu mamaia, nu cu mama. Oare se poate ca însușirile cuiva să sară peste copii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate dintr-o mamă atât de cumpătată și de fericit făcută, cum fusese mamaia lui, să iasă o fiică atât de bolnavă și de chinuită de draci cum e mama lui? Spera din toată inima ca el să semene cu mamaia, nu cu mama. Oare se poate ca însușirile cuiva să sară peste copii și să treacă direct la nepoți, ca o moștenire lăsată prin testament, de la natură? Tare bună ar fi fost moștenirea asta, pentru viitorul lui. Bunica murise la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tată, nu știa decât că a fost soldat sau ordonanță. Spunea tuturor că a fost ofițer. Mai spunea că e mort, dar nu era deloc sigur de asta, și se temea să nu reapară să-i încurce viața, cum zicea mamaia că i-o încurcase și bietei lui mame. Inspectă cu mulțumire cămara: aveau ce mânca. Când copiii îl întrebau cu cine vrea să semene, cu greierele sau cu furnica, îl luau în râs fiindcă răspundea foarte serios: „Cu furnica!“ Aproape
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să semene, cu greierele sau cu furnica, îl luau în râs fiindcă răspundea foarte serios: „Cu furnica!“ Aproape toți băieții țineau cu greierele. Cămara o avea destul de bine garnisită, păstrase exact ordinea cutiilor și borcanelor pe care o gândise ea, mamaia. E drept că prieteni din diverse case îi dădeau cadou mâncare și chiar haine pentru el sau pentru mamă-sa. El mulțumea și le lua pe toate, chiar pe cele care nu-i erau de folos. Cam de fiecare dată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe toate, chiar pe cele care nu-i erau de folos. Cam de fiecare dată când mergea în vizită la Jacques, era trimis acasă, în mahalaua Olari, cu trăsura și cu o cutie de bunătăți pe care, de când rămăsese fără mamaia, le gospodărea cum putea mai bine. Mulțumirea lui cea mai mare era să desfacă pachetele și să aranjeze pe rafturi, în cămară, comorile de acolo, zahăr pisat, sare, untură, mălai, dulceață, brânză. Proviziile pe multă vreme, făina sau orezul, le
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întâlnirea cu Dumnezeu, oprindu-se-n drum, ca să dea o mână de ajutor unui țăran căruia i se împotmolise carul. Așa că a ajuns la Dumnezeu și târziu, și plin de noroi pe ghete. Dar Dumnezeu nu s-a supărat, zicea mamaia. Nicu îl ținuse minte și pe Sfântul Spiridon, care era „pentru dovedirea hoților“. Nu știa ce înseamnă să-i dovedești pe hoți, dar negreșit că ei trebuiau dovediți. Și, firește, icoana de argint de la biserica Icoanei, care tot pentru boală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
boală era, dar mai ales sufletească. Cât despre Fecioara Maria de la Sărindar, biserica pe care Nicu Filipescu a hotărât s-o dărâme când era primar, ea era cea mai frumoasă, cea mai faimoasă, avea luceferi de diamant pe umeri, spunea mamaia, dar Nicu n-o văzuse și nu știa unde se mai află acum și nici la ce e bună, fiindcă el folosea icoanele ca pe leacuri sau ca pe medicamente. În schimb, se gândi că, dacă domnul cu care împărțea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Căsătoria domnului Tho-mas Leo de de Șong cu donșoara Șeperd fusese aranjată încă de pe timpul când fata avea opt ani.“ — Ca mine, se bucură Nicu, foarte sensibil la știrile despre amor. Crezi că trebuie să-mi caut o logodnică? Și mamaia mea îmi tot zicea de însurătoare. — Stai să-ți zic: „Logodiții rămăseseră mai mulți ani despărțiți, fără să se vadă, și când domnul De Șong a sosit la Șicago pentru ca să se însoare, donșoara Șeperd, găsind, fără îndoială că logodnicul său
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
arătă și ei desenul din Universul ilustrat, iar ea râse de spinarea lor cu zimți de fierestrău și de coada lor lungă cât o zi de post. Râsul îi aminti bine de tot de alt râs, al mamei ei, de parcă mamaia ar fi rămas toată în gura mamei, așa cum oamenii de departe pot să stea în întregime în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput să râdă, au repetat operația la fiecare cireașă, și când apărea un viermișor, ea spunea Pfui! și râdeau amândoi de-i durea burta. Cireșele fără viermi n aveau nici un haz
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o femeie destul de țeapănă, umbla anevoie până și prin casă. Era foarte greu s-o recunoască, toate vrăbiile seamănă între ele, și nici una n-a părut încă să se bucure în mod deosebit la întâlnirea cu el. Era sigur că mamaia i-ar fi atras atenția cu un semn din aripi. Pe drumul spre strada Fântânei, în capul lui Nicu se făcu auzită o voce care-i zicea: o să fie bine! o să fie bine! o să fie bine! Nu știa a cui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pînă aici n-a fost rău, concluzionez optimist. Nu după mult timp văd un container și acolo o băbuță scociorăște. Scoate tot și aruncă pe jos, ceea ce în timp a acumulat în zonă un strat gros de pungi și gunoaie. Mamaie, nu arunca pe jos. Pune totul înapoi, spun eu, luînd aspectul unui ecologist. Asta grijă să mai am eu, replică îndrăcit. Băbuța, foarte vioaie, avea și ea un băț socotit, care, în plus, avea și un cui în vîrf. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cum să spun, n-am misiunea asta. Dacă te doare sufletul... Mă cam doare. Eu ce să mănînc? Culeg de prin gunoaie. Lasă, că ești o mare gospodină. Ai 6 capre. Dacă am, sînt ale mele! Bine. O să primești amendă, mamaie. Baba întoarce spatele, mă înjură și aruncă mai abitir gunoiul din container. 0 1 pentru babă, concluzionez, văzîndu-mi de drum. Din urmă aud ceva de mamă și sînt trimis spre origini. Este nebună, mă consolează un localnic. Văd și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dat amenzi mari. — Iete, sula, păi ce să facem, dacă-i Întunerec, să ne băgăm deștele-n ochi? Da, cetește mai bine ce scrie pă cutia asta să-mi spui și mie cum să fac laptele pentru Dănuțu nostru, mînca-l-ar mamaia să-l mănînce, că uite mi l-a adus cumătru de la nepoată-mea și-acu l-am trimis pîn-la farmacie cu el să-mi ia și mie alifie d-aia, na, că iar am uitat cum Îi zice, revol... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vâlvoi. Într-adevăr, la cincizeci de metri după intersecție, șoferul oprește și deschide ușile. Bătrâna e trasă sus. O tânără îi face vânt cu batista. Un cetățean, transpirat ca un gardian public, dă din cap revoltat: dacă nu stai locului, mamaie, uite ce pățești! Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de nebuni. În timp ce vorbește, omul dă din mâini și o lovește pe tanti Cucu peste ochelari. Ochelarii se strâmbă. Victima își aranjează repede instrumentul optic de marcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și, nevăzând pe nimeni la postul de control, am traversat curtea și am purces să urcăm scările. Portarul ne-a ajuns din urmă fugind: halo, unde-ați luat-o așa? Și, adresându-i-se bunicii, ridică tonul cu două octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-ați luat-o așa? Și, adresându-i-se bunicii, ridică tonul cu două octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
semne ale prezentului care nu trece, stau cu ochii pe lume și totodată practică indiferența la ea. Iar pe bănci risipiți în visare trei pensionari, două perechi de verde și de tobă, rromi în grupuri consumatoare de bomboane agricole, o mamaie, două tușe, un pudel negru, maidanezi, trei vânzătoare de la Mezeluri Mery SRL, un călugăr. Mai trec grăbiți, străpungând parcul pe diagonală, doi domni cu mape și celulare. Unul din ei poartă o cravată roșie cu picățele și își consultă ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani poate silabisi deja câteva mantre cum ar fi Bo-na sau O-mo și poartă hăinuță de la Stefanel și căciuliță împletită de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: ─ Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
această dimineață de iarnă, iar în picioare, plebea, de-a valma și la bătaie. Hopa sus! Dați-vă mai încolo puțin, vă rog. Haideți, că e loc pe interval. Ce naiba, omule, nu vezi unde calci? Sus de pe scară! Hai sus mamaie, nu știi că la astea dacă nu se-nchide ușa nu pornește? Vă rog, faceți puțin loc! Un’ să mă duc măi frate, un’ să mă mai duc? Haideți, avansați un pic, se poate. Se poate, loc e, numai bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Viena mi au răpit tinerețea, rupându-mi inima În două. Jumătate a rămas la Nicu, plecat pe front, și cealaltă jumătate - poate cea mai 6 5 zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii Îi mângâiau cu gingășie obrazul pe care aducerea aminte de acele vremuri i-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uliță: ― Costică, drace, acu să vii înăuntru, auzi?... Ce mi te zbenguiești pe drum? Ograda nu-ți ajunge?... N-auzi, măi băiete?... Ori înăuntru, ori pleacă acasă! Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc: ― Ce-ai cu mine, mamaie?... Lasă-ne să ne jucăm, că nu facem nimic! Bunica, dezarmată, bolborosi ceva, trânti portița și se întoarse la cratiță: ― Să te duci dracului acasă, să nu-mi scoți mie sufletul, că n-am vreme să mă țin de coada
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avansase deloc; era simpatică în felul ei, deși nu avea nici măcar o postuniversitară și era foarte bătrână (la vremea aceea cred că avea deja peste 35 de ani; fetele de la birou, mai toate de-o vârstă cu mine, îi spuneau „mamaie“). Vă întrebați probabil ce căutam împreună pe stradă din moment ce aveam atât de puține lucruri în comun. O luasem cu mine pentru că se ocupa de achiziții și avea un background solid în negocieri de produse food. Nu mai lungesc povestea: am
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
noaptea/ mama mea ziua" (dragoste). O altă temă frecventă în cărțile lui Marius Chelaru este imersiunea într-un trecut învestit cu atribute soteriologice. Eul liric nu își refuză niciodată voluptatea rememorării și a recompunerii unor figuri hieratice (mama, tatăl, bunicul, mamaia, Cavalerul Trac), înțelese ca noduri iconice ale unei pânze menite a păstra inefabilul, esența universului: "sufletul meu și cu mine am stat cale de-o noapte/ alături de timp/ privind prin ochii tatălui meu mort/ realitatea ce se ascunde dincolo. Acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cel menit s-a înecat în teica de apă pentru păsări." Un caz special este relatat în basmul [Bunica nu vrea să-și salveze nepoata de la moarte] [Oprișan, IV], când Dumnezeu și cu Sf. Petru participă la o nuntă, iar "mamaia, mă-sa lu tatăl fetii", refuză să dăruiască douăzeci și cinci de ani nepoatei ei, cea care a fost ursită să moară după cinci zile de la cununie. Dumnezeu, cel care a dorit astfel să-i prelungească viața fetei, conchide: "-Ai văzut, Petre
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]