2,207 matches
-
văd poze cu oameni care au ieșit în oraș și se distrează. Dar când dau pagina, îmi stă inima-n loc. Mă simt amețită. Iată-l. Adam. O poză imensă domină pagina. E în New York. Îmbrăcat mortal. Și cu un manechin de braț. Simt că-mi vine să vomit. Arată perfect împreună. Ea e tot ce nu sunt eu: înaltă, bogată, slabă și bronzată. Nu m-aș putea compara vreodată cu ea. Nici măcar nu aș încerca. Mâhnită, dau iar pagina. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
acceptat scenariul. Asta m-ar face fericită sau aș vrea și mai mult? Ce vreau de fapt de la Adam? Vreau să mă iubească doar pe mine, să ne căsătorim și să mă iubească veșnic? Sau vor fi întotdeauna actrițe și manechine atârnând de brațul lui, fără să mai vorbim de fane și obsedate? Cum aș putea face față la așa ceva? Dau înapoi la pagina pe care e poza lui Adam. Conform textului, a fost făcută ieri. După ce a trimis florile. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și Naomi Campbell la un loc, că nu mi-ar păsa. Fata din fotografie e clar că nu a însemnat nimic. Probabil a fost plătită de compania de televiziune să apară o oră și să zâmbească alături de cei din distribuție. Manechinele fac asta tot timpul. Și pentru că Adam arată atât de bine, era o ocazie bună de făcut poze. Se leagă totul acum, mă gândesc fericită în timp ce intru în Jervis Street Centre ca să cumpăr niște cosmetice drăguțe de la Boots. Ce multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așa că nu contează dacă împrumut și eu ceva diseară, nu? Doamne, nu am pierdut niciodată atâta timp făcându-mi griji pentru o întâlnire ca acum. Vedeți voi, deși știu că s-ar putea să sune stupid, mă tot gândesc la manechinul lângă care a pozat Adam. Și știu că nu ar trebui să mă compar cu ea, dar nu pot să mă abțin. După ce că avea un corp care putea să rivalizeze cu al lui Elle McPherson, mai avea și o coamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
O să fie atât de cool. Poate o să apar într‑o reclamă la Barcadi, în care un grup de oameni frumoși sunt pe un vas, râd, fac schi nautic și se distrează la maximum. Știu că de obicei în reclame joacă manechinele profesioniste, dar, ce, nu pot să fiu și eu undeva, mai în spate? Sau eu o să fiu tipa care conduce vasul. Doamne, o să fie fantastic. O să ne ducem în Barbados sau undeva așa, și o să fie cald și soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într‑un film cu Fred Astaire. Și uită‑te la ăsta! Mă opresc pe trotuar și mă holbez cu gura căscată la un manechin care nu are pe el decât o cămașă transparentă de plastic, cu un peștișor de aur care înoată printr‑un buzunar. Cred că e cel mai nemaipomenit articol vestimentar pe care l‑am văzut în viața mea. Dintotdeauna mi‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
carnaval burlesc, aniversarea uciderii Califului Omar. Cu acest prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin cu efigia califului, purtând În mână un șirag de baligi, manechin care este plimbat prin anumite mahalale, În timp ce se cântă: „De pe când numele tău era Omar, ai locul tău În iad, tu, căpetenie a nelegiuiților, tu, uzurpator mârșav”. Cizmarii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin cu efigia califului, purtând În mână un șirag de baligi, manechin care este plimbat prin anumite mahalale, În timp ce se cântă: „De pe când numele tău era Omar, ai locul tău În iad, tu, căpetenie a nelegiuiților, tu, uzurpator mârșav”. Cizmarii din Kom și din Kashan au luat obiceiul să scrie „Omar” pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era de preferat să schimbe subiectul, Unde ai găsit ceea ce ai pe tine, Întrebă, În spatele acelei uși sunt multe din care se poate alege, e ca un depozit, ca o enormă garderobă de teatru, sunt sute de dulapuri, sute de manechine, mii de umerașe, Mă duci și pe mine acolo, o rugă coasa, Ar fi inutil, nu Înțelegi nimic din mode, nici din stiluri, La prima vedere nu mi se pare că tu ai Înțelege mult mai mult, nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la el Papi cel urâcios - este (sau așa mi se părea mie atunci) un instrument căpresc și vulvar, are o voce, cum să vă spun, de femeie-manechin care s-a apucat de băut și de făcut trotuarul...”. „Și cum fac manechinele care bat trotuarul? Ce știi tu despre ele?” „Mă rog, Cecilia nu știa nici măcar că eu exist. Bineînțeles, În timp ce mă duceam la trap seara să iau laptele de la o lăptărie de pe culme, inventam povești nemaipomenite, ea era răpită de Brigăzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
metalice ale mașinilor de deszăpezire; în farurile lor orbitoare, albastre, zăpada cădea și cădea, părând că vrea să acopere odată lumea. Mănușile mi se udaseră și cruste moi, înghețate, îmi pătrunseseră și în ghete. Pe când treceam prin fața vitrinelor luminate, cu manechine încremenite pe schiuri, purtând pulovere și canadiene la modă, în lumina roșie și verde, fluorescentă, am văzut de departe înaintînd înspre mine o pereche îmbrățișată. Erau elevi de liceu, căci purtau în mâini serviete. Când s-au mai apropiat, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
an a stat la croitorie și-a pughilit la cârpe, ș-acu parcă simte mirosu de mangal de la fieru de călcat, ce-l mai legăna să s-aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii, ce mantouri era ! Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă la față și cu păru negru și creț în cap, ca mă-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apoi toate aceste detalii care ar trebui să aibă o aparență pașnică, banală, dar care au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid de o minge de baschet, o mercerie În a cărei vitrină un manechin de plastic e drapat Într-o pînză ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată ca dracu’, parcă a pățit ceva Îngrozitor. Unde naiba e toată lumea? Ceva nu e În regulă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui Jean Cocteau, Copiii teribili (2005). De asemenea, publică în mod curent proză și versuri în reviste literare, îndeosebi în Vatra, Familia, Convorbiri literare și Euphorion. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1998, pe care o părăsește în 2005. Paul Tumanian, Manechine (c) 2014, Institutul European Iași INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, et. 9, 707027, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României TUMANIAN, PAUL Manechine / Paul Tumanian. Iași : Institutul European
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
părăsește în 2005. Paul Tumanian, Manechine (c) 2014, Institutul European Iași INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, et. 9, 707027, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României TUMANIAN, PAUL Manechine / Paul Tumanian. Iași : Institutul European, 2014 ISBN 97860624-0077-4 821.135.1-1 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA PAUL TUMANIAN MANECHINE Cuvânt-înainte de Livia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
României TUMANIAN, PAUL Manechine / Paul Tumanian. Iași : Institutul European, 2014 ISBN 97860624-0077-4 821.135.1-1 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA PAUL TUMANIAN MANECHINE Cuvânt-înainte de Livia IACOB INSTITUTUL EUROPEAN 2014 CUPRINS Cuvânt-înainte (Livia Iacob) / 7 Manechine / 15 Infanteristul umanist / 31 Mătușa Zumi / 37 Afaceri de familie / 47 Basarabencele rusoaice / 61 Alexandra / 71 Rujul de buze / 75 Asfalt al copilăriei / 87 Aeroplane de hârtie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
135.1-1 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA PAUL TUMANIAN MANECHINE Cuvânt-înainte de Livia IACOB INSTITUTUL EUROPEAN 2014 CUPRINS Cuvânt-înainte (Livia Iacob) / 7 Manechine / 15 Infanteristul umanist / 31 Mătușa Zumi / 37 Afaceri de familie / 47 Basarabencele rusoaice / 61 Alexandra / 71 Rujul de buze / 75 Asfalt al copilăriei / 87 Aeroplane de hârtie / 91 Pe vremea locomotivelor cu aburi / 95 Stofe / 97 Gheme de lână / 105
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se întâmplă în cazul unor nume consacrate, dar criticabile prin prisma manierismului înnăscut al scrierilor lor, din generația sa. Deschizându-și volumul în chip dialogal, prin invocarea absurdului tipic lui Bruno Schultz, Paul Tumanian, în postura de reinventator al faimoaselor Manechine, ne introduce în și ne oferă cheile de înțelegere ale unei lumi cvasi-închise, în orice caz condamnate la semiobscuritate, dar o semiobscuritate a memoriei care, selectivă cum o știm, face în genere puțină lumină în intimitatea ființei noastre lăuntrice. Importantă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vor nici mai mult, nici mai puțin decât să-i ia viața bietului Nestor. Senzația de stranie teamă, amestecată cu neobișnuita seducție pe care el o resimte din plin atunci când palma i se plimbă neîngrădită spre partea interioară a coapsei manechinului va fi retrăită, peste ani, în fața unei vitrine în care o altă femeie manechin, asemenea madeleinei proustiene cu succes experimentate în cazul de față, e condamnată la un zâmbet trist, resemnificând, implicit, acele dezamăgiri ale copilăriei cărora maturitatea nu le
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Senzația de stranie teamă, amestecată cu neobișnuita seducție pe care el o resimte din plin atunci când palma i se plimbă neîngrădită spre partea interioară a coapsei manechinului va fi retrăită, peste ani, în fața unei vitrine în care o altă femeie manechin, asemenea madeleinei proustiene cu succes experimentate în cazul de față, e condamnată la un zâmbet trist, resemnificând, implicit, acele dezamăgiri ale copilăriei cărora maturitatea nu le adaugă, de fapt, decât un strop de falsă pudoare în plus. Căci vârsta de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
destramă și se destramă pe măsură ce se alcătuiește. Asemenea propriei memorii care, străpunsă de gheara melancoliei, le aduce la lumină din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care i-au creionat și decis identitatea auctorială. Livia IACOB MANECHINE Dacă vor fi oameni, le vom da numai un obraz, o mână, un picior, numai pe acelea care le vor fi necesare în rolurile lor. Bruno Schulz I Mama sa avea o mulțime de prietene de pe vremea deloc îndepărtată când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lumina de afară, ci de la cea dinăuntru, din magazin. Ehei, dar era cale lungă de la magazin până jos în prag. Înainte de a ajunge jos, lumina făcea un popas pe palierul dintre etaje, unde se zbenguia misterios printre faldurile rochiei unui manechin, confundând culorile galben, stacojiu, alb-strălucitor și mai ales negru difuz și discret, și negru adevărat, negru-negru, înspăimântător, în colțul dintre pereți, unde cădea umbra manechinului. O femeie-manechin, parcă ușor înclinată înainte, făcea un gest de bun-sosit, cu o mână ridicată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
făcea un popas pe palierul dintre etaje, unde se zbenguia misterios printre faldurile rochiei unui manechin, confundând culorile galben, stacojiu, alb-strălucitor și mai ales negru difuz și discret, și negru adevărat, negru-negru, înspăimântător, în colțul dintre pereți, unde cădea umbra manechinului. O femeie-manechin, parcă ușor înclinată înainte, făcea un gest de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai prea bine dacă are intenția să-ți dea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai prea bine dacă are intenția să-ți dea ceva sau să-ți ia ceva, poate chiar viața. Perfid și pervers. Manechinul feminin afișa un zâmbet ademenitor cu privirea ațintită în josul scării. Nu-i decât un manechin, a spus mama amuzată, pe un ton liniștitor. Dar Nestor, deși tras de mână, nu mai putea fi clintit din loc. E un manechin, a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chip perfid încât nu știai prea bine dacă are intenția să-ți dea ceva sau să-ți ia ceva, poate chiar viața. Perfid și pervers. Manechinul feminin afișa un zâmbet ademenitor cu privirea ațintită în josul scării. Nu-i decât un manechin, a spus mama amuzată, pe un ton liniștitor. Dar Nestor, deși tras de mână, nu mai putea fi clintit din loc. E un manechin, a repetat mama un pic contrariată. N-are viață. Nu-ți poate face niciun rău. Ficusul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]