1,797 matches
-
a auctorialității din cultura occidentală. E vorba de ficțiunile boemei, care se impun în literatura franceză către 1820, doar cu câțiva ani înainte de figura sarsailismului. Un vodevil al lui Scribe și Perlet, L'Artiste, datează din 1821, un altul, La Mansarde des artistes, de Scribe, Dupin și Varner e din 1825, iar micul roman al lui Balzac, Capodopera necunoscută, apare în 183118. Nu e locul pentru o detaliere a acestui fenomen extrem de important în definirea culturilor literare în modernitate. Aș reține
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
priponar, gabor, sticlete, curcan, caraulă, urît Impresii, impresar = deținut care nu se teme de cei periculoși Jurubiță = haz. Similar: caterincă, hai, mișto Loazbă = palmă. Similar: lopată, carabă, macaoază, scatoalcă Mameluc = bleg. Similar: molîu, baligă, mănăstire, muhaia, nătîntoc, popleacă, pulifrici, zdreanță Mansardă = gură. Similar: aftă, bușon, ciocomengă, fermoar, mijă, ocarină, zotcă, malaxor, muștiuc Marafeți = bani. Similar: lovele, biștari, mălai, pitaci, arginți, boabe, mardei, țechini, firfirici, copeici Marcă = deținutul cel mai temut în celulă Mascat = membru al forțelor de intervenție, care poartă masca
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și armonie -, atrage tocmai prin simplitate, autorul având capacitatea de a face o fină diferențiere între banalul cotidian și universal. Cu Pietrele acestei case (1975) R. inaugurează un ciclu ce se încadrează în categoria „cronicilor de familie”, care cuprinde și Mansarda colibei (1976), Fratele norocos (1980) și Rușinea familiei (1983). Pe fundalul geografic al Bucovinei, se încearcă o prezentare monumentală a realității. Evenimentele istorice reale sunt îmbinate cu cele ficționale, viața cotidiană a personajelor având o importanță la fel de mare în desfășurarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
reportajul-eseu Un arbore pentru eterna primăvară), R., un „creator de atmosferă și de personaje consistente” (Laurențiu Ulici), e totuși un prozator notabil. SCRIERI: Exilul pisicilor, București, 1969; Ultimul monac, Iași, 1973; Focul rece, București, 1973; Pietrele acestei case, București, 1975; Mansarda colibei, Iași, 1976; Datoria umbrei, București, 1977; Fratele norocos, București, 1980; Blana ursului din pădure, București, 1981; Rușinea familiei, București, 1983; Capcana albă, București, 1984; Corabia de piatră, București, 1988; Rapidul 24 spre iubire, București, 1988. Repere bibliografice: Lucian Raicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
Alexei Rudeanu, CL, 1973, 11; Radu Mareș, Scriitori din Suceava, TR, 1974, 7; Val Condurache, „Focul rece”, CL, 1974, 3; Eugen Uricaru, „Focul rece”, ST, 1974, 3; Mirela Roznoveanu, „Pietrele acestei case”, RL, 1976, 12; Titel, Pasiunea, 157-159; Constantin Blănaru, „Mansarda colibei”, CRC, 1976, 36; Iorgulescu, Scriitori, 236-238; Vasile Avram, Exorcizarea epicului, T, 1978, 1; Vasile Avram, „Fratele norocos”, T, 1980, 5; Ioan Holban, Secrete de familie, CRC, 1982, 15; Titel, Cehov, 180-185; Valentin F. Mihăescu, „Capcana albă”, LCF, 1986, 12
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
din urmă nu auzise înainte de 1891, când a fost admis la Wesleyan University. În 1897 s-a decis să plece la Universitatea Columbia. Acolo s-a împrietenit cu James McKeenCattell, care l-a „convertit” la psihologia experimentală. Au improvizat în mansarda locuinței acestuia un laborator. Acolo a întreprins primele experimente și și-a conceput teza de doctorat, „Animal Intelligence”, cu care a obținut titlul de doctor în filosofie în 1898. Și-a început cariera didactică în același an, la Colegiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care se afla, observă că nu poate vorbi, nu poate deschide gura, să-și miște mandibula și buzele. Patul începu să se miște ridicat de o entitate malefică până în tavan, planând și apoi coborând ușor la locul de pe dușumea. De la mansardă se auzeau zgomote bizare, certuri, urlete, voci, pahare sparte, trântituri de mobilă. Pendula de pe hol bătuse de miezul nopții. Mihail observă că poate să se miște. Deschise ochii. Deasupra patului se zbenguia levitând, o luminiță galben strălucitoare, care se îndrepta
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
este un mod de a escamota problemele și nu numai problemele, ci și rădăcina lor, care nu-s altceva decât o panică a simțurilor"2, dar este și nevoie imperioasa, așa cum îi mărturisește lui Sábato, când s-au întâlnit în mansarda lui Cioran de la Paris: Totul în om poate fi sufocat, în afară de nevoia să de absolut, care va supraviețui distrugerii templelor și dispariției religiei pe pamant"3. Pentru Sábato, "absolutul este în noi", în oamenii pe care ii iubim, în muzică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu a iubit mai mult ca mine această lume, dacă, totuși, mi-ar fi oferită pe tavă, chiar și copil, aș fi strigat: "prea târziu, prea târziu!""63 CREȘTINISMUL, BOALA SAU MÂNTUIRE? "În Dumnezeu ești mai singur decât într-o mansarda pariziana." (Emil Cioran) "Dios es un pobre diablo, con un problemă demasiado complicado pară sus fuerzas. Lucha con la materia como un artista con șu obra. Algunas veces, en algún momento, logra ser Goya, pero generalmente es un desastre." (Ernesto
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atat de egoist de fapt, și recunoaște că este un mare egoist că i-a vrut pe toți la fel de nefericiți că el? Optând superior pentru poziția de (auto)marginal, departe de bunuri materiale, "apanaj al vulgului", Cioran se refugiază în mansarda lui, la adăpost de ochii indiscreți, acolo, deasupra Parisului, aproape de cer, "rupt" de lume, în maniera romantică a "creatorului și lăcașului sau sărac", pentru care existența se reduce la "o mansarda și o bucată de pâine", cum spune Alfred de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bunuri materiale, "apanaj al vulgului", Cioran se refugiază în mansarda lui, la adăpost de ochii indiscreți, acolo, deasupra Parisului, aproape de cer, "rupt" de lume, în maniera romantică a "creatorului și lăcașului sau sărac", pentru care existența se reduce la "o mansarda și o bucată de pâine", cum spune Alfred de Vigny. Mansarda, ca "ultimul stadiu al existenței precare", este pentru Cioran tot o izolare, o ruptură; de fapt, toata biografia și opera lui evocă ruptură, care revine obsesiv, ca un leit-motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la adăpost de ochii indiscreți, acolo, deasupra Parisului, aproape de cer, "rupt" de lume, în maniera romantică a "creatorului și lăcașului sau sărac", pentru care existența se reduce la "o mansarda și o bucată de pâine", cum spune Alfred de Vigny. Mansarda, ca "ultimul stadiu al existenței precare", este pentru Cioran tot o izolare, o ruptură; de fapt, toata biografia și opera lui evocă ruptură, care revine obsesiv, ca un leit-motiv: ruptură de copilărie, ruptură de cei dragi, de țară și de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prieteni, de limbă, cea mai dramatică fiind cea de cordonul ombilical, "la plus grande rupture", cum apare în Caiete, ruperea cordonului ombilical "preschimbându-l, ab initio, într-un dezțărat, smuls, cum a fost, din patria lui intrauterina"99. Cioran, cu mansarda lui, are un mare precursor în Montaigne, cu "mă librairie", situată într-un turn, unde autorul Eseurilor se "ascundea de lume" și se putea consacră "lui însuși". Mansarda, necesară lui Cioran ca să trăiască "fără a exersă o profesiune", are sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dezțărat, smuls, cum a fost, din patria lui intrauterina"99. Cioran, cu mansarda lui, are un mare precursor în Montaigne, cu "mă librairie", situată într-un turn, unde autorul Eseurilor se "ascundea de lume" și se putea consacră "lui însuși". Mansarda, necesară lui Cioran ca să trăiască "fără a exersă o profesiune", are sensuri cu mult mai profunde, locatarul transformându-se "într-un observator detașat, situat, cu o inevitabilă trufie, deasupra oamenilor și lucrurilor", cum spune Vartic 100. Că și Hesse, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a Franței, în așteptarea masculinității germane, s-au săturat de rusofobia românească, decid să acționeze, fiecare în maniera să. De fapt, prietena lui Cioran de o viață, Simone Boué, mărturisește, după moartea lui, ca, făcând ordine în imensă dezordine din mansarda filosofului, printre nenumăratele hărți, cărți și reviste, a găsit o valiză veche imensă pe care Cioran o avea cu el când a sosit în Franța, la începutul lui 1941, părăsind pentru totdeauna România "atât de precipitat, după cum povestea adesea, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și onirice, depozitare ale destinului tragic al ființei umane, dar și ale bunătății sale, unde autorul este uneori narator, alteori personaj, întotdeauna protagonist al scenelor pe care "creatorii lor smintiți le țes pentru a ilustra absurdul existenței umane"47. În mansarda friguroasa în care îl găzduia portarul anarhist de la Sorbona, unde noaptea se învelea cu colecțiile vechi ale oficiosului comunist francez "L'Humanité", păstrate de gazdă lui cu mormăiala "știu, nu e prea anarhist, însă... faute de mieux...", fugarul ia viața
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
într-o discretă stare de poezie, astfel încât piesa poate fi citită și ca un poem închinat creației artistice. Ieșite rapid din circuitul repertorial sunt alte câteva lucrări dramatice ale lui K.: Lăcustele (1934), Intermezzo (1943), Răzbunarea Corinei (1943), Fata de la mansardă (1944), Dictatorul (1945), Tarsița și roșiorul, libret de comedie muzicală (1947), Ruxanda și Timotei, poem dramatic (1957), Moș Teacă (1960), precum și mai multe piese într-un act, destinate teatrului de amatori. Singur sau în colaborare a tradus, adaptat sau prelucrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
este ridicat pentru a-l putea vedea. Pe o poiană dincolo de izvor, castelul de înalță ca o apariție fantastică cu turnurilor și crenelurile lor, cu pavilioanele, galeriile și verandele lui pierdute sub iederă și viță. Acoperișul castelului este înalt, cu mansarde și cu ferestre în forme elegante, ce dă reședinței regale un caracter de locuință intimă și familiară. Stilul este acela al Renașterii germane de secol XVI cu mare bogăție de decoruri. Castelul Peleș este decorat printre altele cu ferestre mari
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
chiar dacă oligopolurile din care fac parte prezintă situații mai echilibrate de putere. Între aceste firme se numără: • Lafarge Romcim pentru ciment; • Bramac (Sibiu), Siceram (Sighișoara) și Elpreco (Craiova) pentru produse de tip cărămidă, țiglă sau zidărie; • Velux pentru ferestre de mansardă; • Policolor și Farbe pentru vopsele. Deși aceste firme se regăsesc și printre furnizorii altor concurenți din zonă, ele își păstrează relația cu Metabras pentru că există „ingredientul” relațional anterior: încrederea. Clienții firmei prezintă o dispersie mult mai mare, atât ca putere
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Meșterul Manole de L. Blaga, Danton de Camil Petrescu, Luceafărul, Crăiasa din povești de M. Eminescu) repere spațiotemporale (Moara cu noroc de I. Slavici, Levantul de M. Cărtărescu, O sută de ani de zile la Porțile Orientului de I. Groșan, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte de M. Vișniec, Sara pe deal de M. Eminescu, Dimineață marină de N. Stănescu) stări afective (Nevroză, Regret de G. Bacovia, Dorul, Melancolie de L. Blaga) etc. Substantivele care numesc concepte din sfera teoriei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Grigore Ruscanu, părintele eroului principal (în urmă cu 20 de ani). Spațiul scenic este construit tot prin multiplicări simbolice: spațiul public (redacția ziarului socialist Dreptatea socială, cabinetul ministrului/carcera lui Boruga) alternează cu spațiul privat (casa luxoasă a familiei SaruSinești/mansarda sărăcăcioasă a pianis tului Lipovici), subliniind contrastele sociale. Totalizând 12 tablouri întrun ritm tot mai alert al dez voltării conflictului dramatic, piesa își structurează subiectul pe ilus trarea conceptelor de justiție și iubire privite în mod absolut. Acest subiect, dezvoltat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
apropierea Galeriei Tretiakov. Comuniștii străini care lucrează pentru Internaționala Comunistă* (IC) sunt cazați la Hotelul Lux, unde camerele sunt atribuite în funcție de ierarhie: capii beneficiază de două camere cu balcon, cu vedere spre strada Gorki, dar micii funcționari se odihnesc la mansardă. Pentru membrii guvernului, Stalin lansează în 1928 proiectul unui centru rezidențial situat vizavi de Kremlin, între cele două brațe ale Moscovei; construită de arhitectul Boris Iofan, „Casa de pe chei” cuprinde 505 apartamente, un teatru, un cinematograf, restaurante și magazine. Apartamentele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
București, 1972; ed. București, 1995; Duelul invizibil. München XX sau Puterea de anticipație a artei, București, 1977; ed. București, 1996; Scufița Roșie nu mai merge în pădure, București, 1994; Replici din burta lupului, București, 1997; Aruncând mănușa, București, 1999; Pivnițe, mansarde, nu puține trepte, București, 2002. Traduceri: Bruno Apitz, Gol între lupi, București, 1961; Heinrich Böll, Casa văduvelor, București, 1965; Bertolt Brecht, Povestiri din calendar, București, 1967. Repere bibliografice: Crohmălniceanu, Cronici, 342-352; Iosifescu, Drumuri, 269-276; Vlad, Convergențe, 131-138; Ciobanu, Panoramic, 290-293
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
În fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surîs ca o mănușă, uitat În pian, În fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, PÎnă-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii PÎnă-n părul conducînd În mansarda din flaut, PÎnă-n omida odihnită pe crepusculul mîinii, PÎnă-n versul acesta În care te cînt și te laud. Nici un vers nu este Însă un punct terminus al itinerariului imnic: poezia rămîne deschisă. Un asemenea discurs „infinit” ce-și caută pretextele
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
amabil și vag melancolic, o întreagă orchestrație a gesturilor de o aleasă distincție dar și puțin academică, drapând nu știu ce avânturi patetice, la un mod prevenitor și aulic. Parcă-l văd urcând pe scările clădirii din Ana Ipătescu, până ajungea la mansarda gălăgioasă a „Luceafărului” (ediția Eugen Barbuă, făcând, cuminte ca un școlar, corecturile tipografice la rubrica „Distinguo”, iar apoi, abandonându-se, cu o vădită satisfacție, conciliabulelor cu prietenii mai tineri. Și trebuie spus că era un vorbitor fermecător, refuzându-se unor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]