2,098 matches
-
greu, Selenar, umbrind pe clape de mister Om și petala, pașii pierduți, tu și eu, Jumătăți disparate dintr-un întreg efemer. M- am risipit cu uimire de floare În șoaptele tale, grădină a lumii, Primăvara, zeița stăpâna, din soare Din mantia cerului, din menestreli, străbunii, Am încropit, din crâmpeie de vis, O minune cu petale de carte, Balsam zilelor mele, ale tale, promis De pe- atunci, când viața- mi ținea parte... Referință Bibliografica: ÎN TRUPUL PRIMĂVERII / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN
IN TRUPUL PRIMAVERII de DANIA BADEA în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380845_a_382174]
-
doar la abator Viața le-ar fi... mai ușoară. Deși trece-n pas mărunt Timpul n-ajunge la capăt. Pentru noi e foarte scurt, Îl percepem doar prin dangăt. Toamna se scurge pe poale, Vine din urmă grăbită Iarna cu mantia-i moale Și de Domnul înălbită. Vremea-i tot mai deocheată, Câte rele s-or fi strâns, Luând o hotărâre dreaptă Le-om petrece în... derâs. Suntem stăpâni mai departe Pe anotimpul rebel Injectând friguri de moarte Prin țânțarul anofel
ANOTIMP REBEL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380858_a_382187]
-
Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Iedera... Broboane de iedera curată, arămie, Acoperă al casei chip îmbujorat, timid Și urcă tandru, străbătând, de la chindie Până în zori, pereții groși că pe un zid, Escaladând cu mantia de- un verde -roșu ireal, Decor plăcut în actul doi al unui vodevil, În care prințul, călare pe un aprig, mândru cal Se va fi- ntors răpit de un surâs fragil Al fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin
IEDERA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380868_a_382197]
-
de secol XXI, reverberațiile actuale din lumea sa, impregnată cu har poetic, luminată din interior, căutând iertarea prin armonizarea între muzică, suflet și iubire, ca în poemul ”Ai scris” (pag.67): poartă imensă a catedralei, a catedralei/ sufletului, într-o mantie lungă cu/ glugă, trupul bate în poartă cu disperare,/ e înfometat și însetat... dar sufletul nu deschide, el nu/ cunoaște mila și îndurarea, ”umblă”,/ îi strigă trupului... „dar ce-am făcut de nu merit iertarea/ ta?”, „ai preaslăvit femeia!” îmi
ELISABETA IOSIF ”MUZICA ÎNAINTE DE TOATE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380913_a_382242]
-
de altfel acesta, un obicei oriental al celor foarte bogați, pe care veteranii romani din orient îl cunoșteau însă prea bine. Legionarii aflați în atrium îi ignorarară deci pe oamenii veniți cu tetrarhul Galileei și Pereei. Irod venise îmbrăcat în mantia sa de purpură având pe cap toca peste care era pusă coroana de aur a tetrarhiei sale, bătută în pietre prețioase și diamante de India. Procuratorul îi zâmbi larg și îl invită pe oaspete să ia loc pe una din
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
având torțe aprinse în mâini măsurau cu ochi pătrunzători pe toți cei din cale. Uneori ridicau pe câte unul de pe pământ, apoi îl eliberau după ce îi puneau câteva întrebări. Astfel cei câțiva soldați ajunseră în fața magistrului Ruthavan privind atent către mantia sa neobișnuită pentru locurile acelea. -Cine ești omule? întrebă unul dintre legionari. -Nu e treaba ta legionarule, spuse Genarius Muso, ridicându-se și venind de undeva din spate. -Omul acesta este cu noi! spuse Muso acoperindu-l pe Ruthavan cu
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
Procuratorul Ponțiu Pilat fusese anunțat de către sclavul nubian că un trimis care a arătat gărzilor un inel cu vulturul Romei, dorește să-i vorbească. -Să intre, porunci procuratorul Ponțiu Pilat. În încăpere își făcu apariția un bărbat solid, cu o mantie lungă până în pământ dincolo de care se întrezăreau veșminte persane scumpe. Cel venit își scoase toca sa albă și făcu o plecăciune adâncă. -Numele meu este Ruthavan, mărite procurator. Sunt prinț al Persiei din spița guvernatorului de Dacha și fiu al
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
plecare! Eu sunt cel ce va veni! Iupiter, ocrotitorul meu veghează asupra mea! Cei doi intrară în vilă unde Probus îi aștepta cu capul plecat în fața intrării. -Zeii să vă ocrotească iluștrilor! îi primi acesta cu plecăciuni. Caligula își scoase mantia și o aruncă în brațele lui. -Cum îți mai merg afacerile Probus? -Zeii să vă ocrotească ilustre! Merg, afacerile merg dar totul este foarte scump! Însă la Probus Aemilianus totul este gratuit pentru viitorul împărat! Cuvântul vostru ilustre are valoare
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
mărgăritare ori rubine, iar acestea nu erau dintre cele mici, care le puteai găsi la orice bijutier, ci aveau mărimi considerabile întărind faptul că cei prezenți aveau în fața lor un om cu un rang foarte înalt în Persia. Pe spatele mantiei sale din purpură violacee se putea zări o fumoasă broderie care închipuia cerul, unde soarele, luna și planetele erau reprezentate printre stele. Acolo undeva printre stelele brodate cu grijă se afla una deosebită de celelalte, având opt raze și care
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
din 22 mai 2016. De dor... Te- am visat și mi- e dor, Cu ochii tăi verzi și frumoși De aici, dintre umeri de nor, Dintre brazi și munții stâncoși. Dorul e viu, mătăsos și curat Și mă- mbracă- n mantii discrete Cu țesături de tafta și brocart Foșnind unduios în trupu- mi și-n plete. Te simt, te port, te duc cu mine oriunde Ești în genele mele și- n suflet... Aici e un colț de răi că la tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
din tainic sipet... Citește mai mult De dor... Te- am visat și mi- e dor,Cu ochii tăi verzi și frumoșiDe aici, dintre umeri de nor,Dintre brazi și munții stâncoși.Dorul e viu, mătăsos și curatși mă- mbracă- n mantii discreteCu țesături de tafta și brocartFoșnind unduios în trupu- mi și-n plete.Te simt, te port, te duc cu mine oriundeEști în genele mele și- n suflet...Aici e un colț de răi că la tine, de unde,În vis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
covorul ierbii, ud. Și liliacul irizând avid și blând candoare, Cu stupefacții candide și speculații solitare Ale poetului prea- plin de versul ireal, fecund, Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsând Și farmec și iubire la un loc Din mantia cerească, din scântei și foc Al cerului, sublim și tainic, unduiosul joc Cu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de ... Citește mai mult Risipă de sublim...Magnolii izbucnind plenar în soare,Parfum și umbră pomilor în floare,Bunici plimbând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud.Si liliacul irizând avid și blând candoare,Cu stupefacții candide și speculații solitareAle poetului prea- plin de versul ireal, fecund,Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsândSi farmec și iubire la un locDin mantia cerească, din scântei și focAl cerului, sublim și tainic, unduiosuljocCu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de ... XXVI. MINCIUNELE DE CASĂ, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1941 din 24 aprilie 2016. MINCIUNELE DE CASĂ Ca oricărui copil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016. Iedera... Broboane de iedera curată, arămie, Acoperă al casei chip îmbujorat, timid Și urcă tandru, străbătând, de la chindie Până în zori, pereții groși că pe un zid, Escaladând cu mantia de- un verde -roșu ireal, Decor plăcut în actul doi al unui vodevil, În care prințul, călare pe un aprig, mândru cal Se va fi- ntors răpit de un surâs fragil Al fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
peste cadru înflorește Și simte dorul mut, dezamăgirea, astăzi, desuete. Citește mai mult Iedera...Broboane de iedera curată, arămie,Acoperă al casei chip îmbujorat, timidși urca tandru, străbătând, de la chindiePână în zori, pereții groși că pe un zid,Escaladând cu mantia de- un verde -roșu ireal, Decor plăcut în actul doi al unui vodevil,În care prințul, călare pe un aprig, mândru calSe va fi- ntors răpit de un surâs fragilAl fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin.S- ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Și slujitorii noștri ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se uită scârbită la el, privindu-l de sus: - Nemernicule, te-ai urcat în cel mai înalt turn al palatului, cu nespălații tăi, v-ați oploșit prin cotloanele turnului și trageți la
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
namilele împrăștiate prin împărăție alergară într-un suflet la palat, măturând totul în calea lor, așa cum le era felul. Capitolul IV Urgia Împărătesei Iarna I n sala tronului, frumoasa Iarnă, îmbrăcată într-o rochie de briliante, având pe umeri o mantie de hermină pudrată cu cristale de zăpadă, cu fața palidă și mânioasă, cu privirea de gheață, ședea într-un jilț de argint suflat în pulbere de cuarț și dantelării cu flori de gheață și ciucuri de cristal. În fața tronului - o
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
căci olteanul e egal îngerului când cântă. Potirul din care soarbe îngerul nu e mai scump decât ulciorul din care bea olteanul însetat, nici cântările psaltice n-au mai mult duh decât doinele oltenești! La ce-ar folosi olteanului o mantie groasă contra gerului, dacă mantia inimii nu i-ar fi cântecul ce se-nsoțește cu viața, de la prima până la cea din urmă bătaie. Fără cântec, lui chiar de i-ar fi cald sub mantie, i-ar fi frig în inimă. Pentru
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
când cântă. Potirul din care soarbe îngerul nu e mai scump decât ulciorul din care bea olteanul însetat, nici cântările psaltice n-au mai mult duh decât doinele oltenești! La ce-ar folosi olteanului o mantie groasă contra gerului, dacă mantia inimii nu i-ar fi cântecul ce se-nsoțește cu viața, de la prima până la cea din urmă bătaie. Fără cântec, lui chiar de i-ar fi cald sub mantie, i-ar fi frig în inimă. Pentru tot olteanul însetat de cântec
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
oltenești! La ce-ar folosi olteanului o mantie groasă contra gerului, dacă mantia inimii nu i-ar fi cântecul ce se-nsoțește cu viața, de la prima până la cea din urmă bătaie. Fără cântec, lui chiar de i-ar fi cald sub mantie, i-ar fi frig în inimă. Pentru tot olteanul însetat de cântec, precum un pământ crăpat de uscăciune, s-a născut cântăreața fermecătoare Maria Ciobanu, care cântă cu ciocârliile ca dintr-o singură inimă! Cele mai bune și cele mai
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
coduri și imagini ale căror asamblări în întregul prefigurat de poem lasă cititorului impresia că are, la rându-i, de întregit un puzzle (“Să deschidem Cartea 7”, “Sincope temporale”, “Exodul cuvintelor”, “Cine ești Tu, cine este Ea?”, “Ekphrasis, miniatură în mantia unui înger”). După unii opinenți în materie, poezia care merită citită, e cea care te motivează emoțional, astfel încât să ajungi a citi pasionat până la ultimul vers. După alții, poezia, cea de azi mai ales, nu trebuie să-ți atingă în
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
celor o mie de vieți și o nouă viață”); “Stăpânește, Omule/ fiara din tine, vei regăsi culoarea armoniei” (“Șarpele din sufletul tău”); Nu s-a pierdut, s-a rătăcit,/ dar această rătăcire e mai tristă ca pierderea” (Ekphrasis, miniaturi în mantia unui înger”); În casa gândului, fiecare unitate ne cere o nouă trinitate” (“Lacrima din abisul durerii”). Eșantionul de particularități relevat aici de cititorul Irinei Lucia Mihalca e ca o biată picătură în raport cu marea cea care prefigurează imensitatea spațiului imaginativ al
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
înfloresc. Mă pierd cu totul într-atâta lăcrimare, Dintr-un văzduh curat cu pleoapă grea, Ce scutură din el ardent, candoare, Pe chipul tău sublim, iubita mea. Și-mi pare că te-ascunzi de mine-n frunze, Ce-ți fac mantie, când te urmăresc, Aș pune vântul de la nord să sufle, Și trupul tău misterios, să-l dezvelesc. Rup mersul timpului grăbit o clipă, Și brusc, ca după vis, să mă trezesc, Cum te privesc etern, fără risipă, Și-n ochi
ALBASTRU de DANIEL DAC în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374562_a_375891]
-
statului și amâna astfel dialogul cu Romă, refacererea unității de credință și credibilitate est-vest. Dictatură se baza pe sclavi, fără drept de mișcare și cuvânt. Mafia continuă tradiția Hoardei de Aur, Bizanțului, Despotului, dar fură de la buget mai subtil, sub mantia aparent liberal-occidentală. În parlament, guvern, justiție sunt aleșii baronilor ortodocși care refuză din moși-strămoși, prin crez, cultura occidentală și sunt dependenți de crimă organizată, evaziune fiscală, corupție. Dacă cred în acela de aceiași credință, e firesc că occidentalii nu-i
STATUL MAFIOT de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374560_a_375889]
-
sau câteun văl diafan acoperit de tufe de candelabre violet-albăstrii de levănțică cu parfumul lor enigmatic ce predispune la o liniște nobilă și blândă. Florile se deschideau și creșteau mai mari și mai frumoase. Apoi, se unduiau cu gingășie sub mantia violetă a vântului sălbatic, care le mângâia delicat petalele, se înclinau de bucurie și îi mulțumeau norulețului, murmurând îndatorate. Fluturi de toate culorile, parcă desprinși din minunatul brâu al curcubeului, dansau zglobii în jurul lor și le aduceau vești din locurile
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]