49,948 matches
-
edificarea noului gen născut pe teritoriul iberic ? Cum se explică faptul că, la mai bine de 500 de ani de la dispariția ultimului bastion musulman din Peninsula Iberică - Califatul Granadei - muzica creată de această civilizație supraviețuiește încă pe malul sudic al Mării Mediterane ? Care este secretul acestei continuități culturale nemaiîntâlnite în condițiile unei strămutări brutale și masive de populații ? Analizând influențele creștino-gregoriene și evreiești existente până în ziua de azi în muzica arabo-andaluză, o întrebare se impune în mod firesc : cât de extra-europeană
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
era alta decât cea de astăzi. De aceea și valoarea acestor texte trebuie judecată prin raportare la timpul acela. Nu întâmplător marii noștri clasici sunt scriitorii din secolul al XlX-lea, însă judecând contextual vedem că Eminescu a fost un mare izolat, preocupat mai mult de filozofie decât de literatură. Mihai Zamfir, într-o carte recentă spune foarte clar că toată scriitorii din secolul al XlX-lea, cu micii excepții, erau izolați sau nu erau la curent cu ceea ce se întâmpla
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
L. Cerfaux, Théologie du Nouveau Testament, Paris, 1963, p. 34. footnote>. Când vorbește despre pătimirile lui Hristos pe cruce, Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă: Dacă mă întreabă cineva: ce lucru mare a făcut Hristos? Eu voi lăsa cerul, pământul, marea, învierea multor morți și alte minuni și voi arăta doar crucea, care este mai slăvită decât toate. Crucea este vrerea Tatălui, slava (Fiului) Unuia Născut, desfătarea Sfântului Duh, podoaba îngerilor, siguranța Bisericii, mândria lui Pavel<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
înălțându-Se la ceruri a dăruit harul negrăit al Duhului Sfânt, și pe cei ce aveau să slujească pentru aceasta i-a trimis apostoli. Și văzându-i pe acești vestitori ai vieții pătimind mii de rele, biciuiți, ocărâți, aruncați în mare, chinuiți de foame și de sete, cuprinși în fiecare zi de spaimă, trăind zilnic în primejdii de moarte, a suferit acest lucru pentru tine și de grija ta. Pentru tine, omule, a pregătit și Împărăția, pentru tine a pregătit bunătățile
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
L. Cerfaux, Théologie du Nouveau Testament, Paris, 1963, p. 34. footnote>. Când vorbește despre pătimirile lui Hristos pe cruce, Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă: Dacă mă întreabă cineva: ce lucru mare a făcut Hristos? Eu voi lăsa cerul, pământul, marea, învierea multor morți și alte minuni și voi arăta doar crucea, care este mai slăvită decât toate. Crucea este vrerea Tatălui, slava (Fiului) Unuia Născut, desfătarea Sfântului Duh, podoaba îngerilor, siguranța Bisericii, mândria lui Pavel<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
înălțându-Se la ceruri a dăruit harul negrăit al Duhului Sfânt, și pe cei ce aveau să slujească pentru aceasta i-a trimis apostoli. Și văzându-i pe acești vestitori ai vieții pătimind mii de rele, biciuiți, ocărâți, aruncați în mare, chinuiți de foame și de sete, cuprinși în fiecare zi de spaimă, trăind zilnic în primejdii de moarte, a suferit acest lucru pentru tine și de grija ta. Pentru tine, omule, a pregătit și Împărăția, pentru tine a pregătit bunătățile
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
și ticălos, / M-a ars durerea pân’la os! / Firescul vieții mele-ngălbenite, / Mi-ndeplinise, vechea rugăminte. Nimic nou, ar spune un scriitor. Așa scriem toți. Bine, bine, le-aș răspunde cu mult respect. Perfect adevărat, însă cum viața este o mare plină de întrebări, aș avea o întrebare. De ce scriu și eu? Răspunsul este atât simplu. Aici fac paralelismul la întrebare - răspuns: De ce n-am născut eu? Întrebare pe care mi-am adresat-o încă din primii ani de viață. Răspunsul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
săpată în piatră: ,,Teme pentru meditații mai îndelungate ne-a dat scriitorul Mircea Lutic, cu invocarea sclipirilor de geniu și a nepătrunselor înțelesuri din opera eminesciană, care (...) ne răscolește întruna, ținându-ne la poarta enigmaticelor cugetări. Norul de aur din marea de amar”, ,,îngerul care a trecut prin infern” poate într-adevăr merită un loc mai mare în viața noastră decât discuțiile despre ce am făcut acum 10-15 ani și ce s-a ales din entuziasmul de odinioară.” - Ianuarie 2009. La
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
care uneori nu are nicio legătură cu valoarea reală a volumelor citite de aceștia. Este vorba de un curent de moment care nu are legătură cu valoarea.”, a spus traducătoarea Doina Fagadaru. Despre cum a ajuns să traducă proză din marele Eminescu, traducătoarea de la Madrid a recunoscut că: „Este o mare provocare să traduci Eminescu. Am tradus piese de teatru, am tradus cartea doamnei Voudouri in spaniolă, acum traduc Eminescu și este o mare responsabilitate. Traducerea influențează părerea publicului străin asupra
`„O traducere proastă este un deserviciu adus literaturii române” [Corola-blog/BlogPost/93792_a_95084]
-
pe care il tălmăcește pentru cei din propria să comunitate de vorbire și de cultură. Traducătorul de filosofie este tot atât de important, pentru o cultură, precum acela care traduce proza sau poezie. Întâlnirea lui Eminescu cu filosofia lui Kant și receptarea mării filosofii a gânditorului german în cultura noastră, grație aceastei traduceri, ne prilejuiește, firește, reflecții care pot fi articulate pe diferite planuri de interpretare; fiecare plan corespunzând unor semnificații care se degajă fie din motivația pentru care Eminescu face aceasta traducere
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
asupra construirii unui vocabular filosofic autohton și asupra dezvoltării și creării unei limbi filosofice românești. În cele ce urmează, mă voi margini la un comentariu asupra unui singur termen - e drept, esențial pentru traducerea și regândirea în limba română a mării opere filosofice a lui Kant - termenul este „Urteil” (judecată), hotărâtor nu numai in kantianism, ci și în întreaga filsofie de data mai veche sau mai recentă. Așadar, cum ar trebui să primim și să interpretăm semnificația traducerii lui Eminescu? Dacă
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
societatea noastră manifestă din ce în ce mai multă libertate, sentimentul național, care poate vădi câteodată slăbiri, dar nu pauze, este realitatea sufletească, necondiționată, a oricărei culturi.’’ De reținut că afirmațiile de mai sus aparțin unei personalități ce a ucenicit, încă din studenție, pe lângă marele critic și istoric literar E. Lovinescu, în al cărui cenaclu a activat intens (de la un moment dat fiind redactor al revistei Sburătorul) și pentru care pasiunea față de poezie a fost una cu totul deosebită. De altfel, un studiu minuțios pe
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
este sigur că am fi fost lipsiți de ea’’. Viața tainică și creația genială a lui Eminescu au avut și au, peste timp, forța irepresibilă a unei torțe pe care nimeni, niciodată, niciunde nu o va putea stinge. Întrutorul întemeiat, marele istoric al tradițiilor și istoriei religiilor Mircea Eliade lansa o altă judecată de valoare de o justețe copleșitoare: ,,Neamul românesc simte că și-a asigurat dreptul la nemurire, mai ales prin creația lui Mihai Eminescu. Petrolul sau aurul nostru pot
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
Laurențiu 28 octombrie 2013 - Urziceni - Miercuri 30 octombrie a.c., la locul tragicei întâmplări de la Coșereni, a avut loc ceremonia comemorării celor doi mari artiști martiri ai neamului românesc, oficiată de preotul Parohiei locale, în prezența unor personalități, oameni apropiați ai marilor dispăruți, între care domnii Constantin Bebe Ivanovici, Victor Crăciun, general Mircea Chelaru, Dan Laurențiu, primarul comunei Radu Ion, profesori, intelectuali ai comunei, un numeros public. Ultima oră
IN MEMORIAM – DOINA şi ION ALDEA TEODOROVICI [Corola-blog/BlogPost/93833_a_95125]
-
de transformări globale extraordinare. Puterile în ascensiune și cele revizioniste testează capacitatea de rezistență a ordinii occidentale. Forme hibride de autoritarism sunt în creștere. Tacticile beligerante ale lui Vladimir Putin în Crimeea sunt reflectate de agresiunea maritimă a Chinei în Marea Chinei de Sud. Niciodată n-a mai fost astfel contestată puterea Americii, și nici rivalii atât de numeroși. Bazele lumii de după Războiul Rece se cutremură/se zdruncină în jurul nostru. Acum, o mulțime de români ar putea asculta toate acestea și
Conferinţa Wess Mitchell – România după Războiul din Ucraina: amenințări și oportunități [Corola-blog/BlogPost/93800_a_95092]
-
din teiu (1878- 1879). Ce-i cere fiul mamei? - două lucruri: fie moartea împreună, fie sădirea unui teiu la căpătîiul lui, cu ritualul cunoscut. Ce rezultă? un Făt-Frumos din... teiu! După Mai am un singur dor (cu refuzul obstinat al mării, cu oceanul furios, dar neputincios a smulge trupul din pămînt), urmează Epigonii, deschis tocmai prin cufundarea „într-o mare de visări dulci și senine”. Mai am un singur dor e de pe la 1882 (publicat prima dată în 1883), dar Epigonii apare
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
căpătîiul lui, cu ritualul cunoscut. Ce rezultă? un Făt-Frumos din... teiu! După Mai am un singur dor (cu refuzul obstinat al mării, cu oceanul furios, dar neputincios a smulge trupul din pămînt), urmează Epigonii, deschis tocmai prin cufundarea „într-o mare de visări dulci și senine”. Mai am un singur dor e de pe la 1882 (publicat prima dată în 1883), dar Epigonii apare în 1870. Ordinea din ediție nu e cronologică, ci simbolic-semnificativă. Sunt mai multe indicii că încă de prin anii
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
o primavară,/ E vară -acum și încă mai aștept! Aștept o liniște micuță, lină,/ O ușurare, să pot respira,/ Să fiu ușoară, să zburd prin lumină,/ Și-un înger să-ntâlnesc în calea mea.” Ligya n-a plecat, singura ei mare e cea Neagră. Lumea-i în schimbare, mare noastră s-a umplut cu alge albastre! Oceanul îl vezi de la fereastră, câteodată din avionul cu care mereu revii și revii...de acolo de unde n-ai plecat. “Cu valuri ce se sparg
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
aștept! Aștept o liniște micuță, lină,/ O ușurare, să pot respira,/ Să fiu ușoară, să zburd prin lumină,/ Și-un înger să-ntâlnesc în calea mea.” Ligya n-a plecat, singura ei mare e cea Neagră. Lumea-i în schimbare, mare noastră s-a umplut cu alge albastre! Oceanul îl vezi de la fereastră, câteodată din avionul cu care mereu revii și revii...de acolo de unde n-ai plecat. “Cu valuri ce se sparg pe chipul meu/ Și -un soare ce mă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
erau prost văzute în lumea satului, ele fiind considerate de o moralitate îndoielnică. Fetele erau întâmpinate de către calfa și ceilalți feciori, erau invitate în casă și erau servite cu băutură. La un moment dat, ele erau invitate la dânsul cel mare care se desfășura în fața casei, în văzul mulțimii. Fetele ieșeau în curte, în lanț, ținându-se de mână. „Berea” era unul dintre momentele în care se scoteau pentru prima dată fetele la joc, ele fiind consacrate și integrate, în acest
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
al epocii în care aceasta a fost scrisă. Oare Eminescu îi urăște pe toți străinii, fără excepție și îi preamărește pe toți românii, în chip nediferențiat? Cei dintâi „străini” invocați de Mihai Eminescu sunt rușii: „Din Hotin și pân’ la mare/ Vin muscalii de-a călare,/ De la mare la Hotin/ Mereu calea ne-o ațin”. Următorii „străini” sunt nenumiți, dar sunt aceia situați „Din Boian la Vatra Dornii”, adică în Bucovina. Nu este greu de ghicit că poetul se referea la
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
mai bine dotată din Neptun, asaltata de pete de culoare. De ce oare și-au lăsat oamenii aceștia îndeletnicirile lor, căminele lor și se înghesuie pe doi metri pătrați de nisip fierbinte, unii lângă alții, ca sardelele, între cerul liber, apa mării și țărmul înalt de 4-5 metri? Ce ne aduce și pe noi, ăn de an? Ridicăm privirea. Un pescăruș, ca un zmeu alb, transmite uimire, armonie, bucurie. Cerul senin, fără vreo umbră de nor, cu albastrul împrumutat din ochii noștri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
armonie, bucurie. Cerul senin, fără vreo umbră de nor, cu albastrul împrumutat din ochii noștri, se încheagă sus-sus, n-am putea să precizam cât de sus, însă va garantam că hat în față, de unde coboară protector și poate îndrăgostit peste marea neastâmpărata, fremătătoare că sânul de femeie tânără, foșnitoare, neobosita, si se lasă în jos s-o sărute, delimitând-o acolo, undeva, departe, cât pot cuprinde ochii noștri, ca o cupola sferica, de jur-împrejur cât vedem cu ochii, si ne întrebăm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
să-și încheie studiile, se grăbesc, și-și folosesc coatele să se cațere cât mai sus pe piramida socială, care este lipsită de șuvoiul energetic al unei piramide obișnuite, dimpotrivă, este înconjurată de un vifor care îngheață cele mai multe inimi. Apa mării este balsam catifelat, reconfortant. Soarele ne îmbrîtisează din înalt. Întoarcem spre el chipuri încă albe, livide. El va împrumuta pielii o părere din aurul sau, care se prelinge spre noi cu fiecare rază binecuvântata. Dacă la duș am urmat faleză
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
Circulă atea povești! Eu nu i-am auzit, dar îi știu, cum să nu, zice el. Să ridicăm o stela de granit, pe care să gravam numele scriitorilor care au creat literatura adevărată la casa scriitorilor din Neptun. Spre seară, marea renunța la culoarea jadului, de departe pare cuminte, prefăcuta într-un lac liniștit, aproape alb, în timp ce cupola cerului se întuneca, pentru că târziu în noapte apă să-și schimbe din nou culoarea, devine neagră că funinginea, tulburătoare, sub cerul brodat cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]