1,643 matches
-
cu Maria de Medici, una dintre cele mai bogate femei din Europa, după ce căsătoria cu Margareta de Valois a fost anulată de papa Clement al VIII-lea; motivul despărțirii a fost lipsa urmașilor și o serie de escapade amoroase ale Margaretei. Copiii rezultați din căsătoria cu Maria de Medici au fost: După datele istoricilor din acea perioadă, 80% din populația de la țară a avut o viață mai ușoară și, în general, nivelul de trai a crescut. În anul 1610, la vârsta
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
Anda Călugăreanu sau Pompilia Stoian. În noiembrie se difuzează pentru prima dată la TV videoclipul „Lasă-mi toamnă pomii verzi”. Albumul „Retro”, dedicat părinților săi, a fost lansat printr-un spectacol special, la 10 ani de la debutul artistului. În prezența Margaretei Pâslaru și a doi dintre componenții trupei Mondial, Claudiu a cîntat „noile” sale piese alături de trupa sa, The Retro Band, lansarea fiind urmată de un turneu de promovare a albumului (iunie - septembrie 2008). Campania « Retro » se încheie, în 2010, cu
Claudiu Mirică () [Corola-website/Science/311673_a_313002]
-
și clarinet sugerând „desfătările dureroase” ale eroului. Ultima temă este pentatonică și are un caracter hotărât, toate aceste reprezentări tematice creionând un portret grandiose, În care unii critici Îl recunosc pe Liszt Însuși. Cea de-a doua parte redă portretul Margaretei (Gretchen), fiind mult mai lentă și mai liniștită, În concordanță cu candoarea virginală a fetei. Progresiv, teme din prima secțiune sunt introduse, sugerând apariția lui Faust, până ce tema acestuia și cea a Margaretei se Împletesc Într-un duet pasional al
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
Cea de-a doua parte redă portretul Margaretei (Gretchen), fiind mult mai lentă și mai liniștită, În concordanță cu candoarea virginală a fetei. Progresiv, teme din prima secțiune sunt introduse, sugerând apariția lui Faust, până ce tema acestuia și cea a Margaretei se Împletesc Într-un duet pasional al iubirii. Apariția lui Mefistofel În ultima secțiune poate fi interpretată ca o Înfățișare a unei laturi caracterologice a lui Faust, o altă fațetă a personalității eroului sau poate fi Înțeleasă ca o portretizare
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
schimb, sunt preluate temele lui Faust Într-o viziune nouă, distorsionată, mutilată În reprezentări diabolice și pline de ironie. Muzica ajunge la limita atonalismului, două teme din secțiunea lui Faust creând o fugă infernală. Mefistofel apare Însă dezarmat În fața inocenței Margaretei, a cărei temă rămâne intactă și care reușește să-l alunge spre sfârșitul părții. Simfonia se Încheie cu un „Chorus misticus” ce are un caracter senin și optimist. Corul de voci masculine cântă versurile lui Goethe din Faust: Vocea tenorului
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
ca regină a Scoției din 1286 până la moartea sa. Aceasta avea să moară în timp ce călătorea spre Scoția, declanșând succesiunea disputată care a dus la războaiele de independență scoțiene. A fost fiica regelui Eric al II-lea al Norvegiei și a Margaretei, mama sa fiind fiica regelui Alexandru al III-lea al Scoției și murind la nașterea fiicei sale. Margareta a Scoției a fost născută în Tønsberg. Atunci când tratatul de aranjare a căsătoriei dintre Margareta și Eric a fost semnat la Roxburgh
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
semnat la Roxburgh, la 25 iulie 1281, fiul mai mic a lui Alexandru al III-lea, David, a murit în iunie 1281, lăsând Scoția doar cu un fiu legitim, Alexandru. În consecință, tratatul a inclus o prevedere prin care copii Margaretei și a lui Eric să fie moștenitorii tronului Scoției. Alexandru al III-lea a făcut dispoziții similare atunci când a aranjat căsătoria fiului său, Alexandru, cu Margareta, fiica lui Guy de Dampierre, conte de Flandra, în 1281. Tratatul de aranjarea a
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
Tratatul de aranjarea a căsătoriei, semnat în decembrie 1281, a inclus un document lung și complex care stabilea obiceiurile și uzanțele care au determinat succesiunea. Precum și declarația generală a principiilor, anexa includea exemple specifice ale drepturilor lui Alexandru și a Margaretei și a copiilor acestora. Documentul, fiind confuz pe alocuri, părea să favorizeze cel dintâi născut de sex masculin dintre mai mulți frați cât și descendenții acestora, cât și proximitatea de sânge pentru moștenitorii de sex feminin și descendenților acestora. Tânărul
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
au semnat acordul prin care o recunoșteau pe Margareta ca moștenitor de drept, în cazul în care Alexandru nu lăsa niciun moștenitor de sex masculin la moartea sa. Cu toate acestea, era puțin probabil ca acest lucru să îi permită Margaretei să conducă singură, ci mai degrabă împreună cu viitorul ei soț, indiferent de cine ar fi fost acela. În ciuda circumstanțelor, Alexandru al III-lea a decis să se recăsătorească cu Yolande de Dreux, însă a murit în urma unui accident la scurt
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
a revenit mai târziu în Anglia și Eric, excluzând scoțienii până când Eduard s-a întâlnit cu Robert Bruce și cu câțiva dintre Gardieni la Salisbury, în octombrie 1289. Scoțienii se aflau într-o poziție slabă deoarece Eric putea aranja căsătoria Margaretei cu fiul lui Eduard I sau cu oricine altcineva fără să facă referire la Gardieni. În consecință, Gardienii au semnat Tratatul de la Salisbury, prin care au fost deacord ca Margareta să fie adusă în Scoția înainte de 1 noiembrie 1290 și
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
Eduard și Gardienii au conținuat negocierile, bazându-se pe presupunerea colectivă că Margareta va fi regină și că tânărul Eduard va fi rege, însă toate aceste planuri, incluzându-le pe cele ale regelui Alexandru, aveau să fie ruinate odată cu moartea Margaretei, pe 26 septembrie 1290, pe Insulele Orkney, cauzate de efectele răului de mare, în timp ce aceasta naviga către Scoția. Rămășițele sale au fost duse la Bergen și a fost înmormântată alături de mama sa. La moartea sa nu a lăsat niciun moștenitor
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
cucului de munte ("Primula elatior"), roiniță ("Melissa officinalis"), sisinel de munte ("Pulsatilla alba"), vulturică ("Hieracium alpinum"), brândușă de munte ("Crocus heuffelianus"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"), mierea ursului ("Pulmonaria rubra"), ochiul găinii ("Primula minima"), garofiță ("Dianthus carthusianorum"), păștiță ("Anemone nemorosa"), margaretă ("Leucanthemum vulgare"), degetăruț ("Soldanella montana"), păiuș roșu ("Festuca rubra") sau firuță ("Poa pratensis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, muzee, rezervații naturale, situri Natura 2000); astfel: Reportaj
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
sa, Yolande de Dreux, era însărcinată, însă în noiembrie 1286 orice speranță de a avea un fiu era imposibilă. În consecință, în Tratatul de la Salisbury, Gardienii Scoției au recunoscut-o pe nepoata în vârstă de trei ani a lui Alexandru, Margareta I a Scoției, ca regină a Scoției. Margareta a rămas în regatul tatălui ei din Norvegia până în toamna anului 1290, când a fost trimisă în Scoția. Cu toate acestea, Margareta a murit pe drum, în Orkney, neavând să pună niciodată
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
de către Gardienii Scoției, conducătorii de facto ai Scoției. Pe parcursul multor ani a minorității din istoria Scoției, au existat mai mulți gardieni ai Scoției și postul a fost o caracteristică constituțională importantă în curs de dezvoltare pentru politica din țară. Moartea Margaretei a Norvegiei a purtat Scoția într-un interval de doi ani de criză de succesiune. Odată cu moartea ei, descendentul lui William I a dispărut. S-au prezentat 13 candidați, printre cei mai proeminenți fiind John Balliol, strănepotul fratelui mai mic
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
rege al Navarrei și rege al Franței sub numele Henric al IV-lea al Franței, primul rege Bourbon. Prin căsătorie, ea a devenit Ducesă de Vendôme. Jeanne s-a născut la Castelul Pau, la 7 ianuarie 1528. A fost fiica Margaretei de Angoulême și a lui Henric al II-lea de Navara. Mama ei, fiica Louisei de Savoia și a lui Charles, Conte de Angoulême, a fost sora regelui Francisc I al Franței. De la vârsta de doi ani, conform dorinței unchiului
Ioana a III-a a Navarrei () [Corola-website/Science/325961_a_327290]
-
franciscan din Vicariatul Ruteniei. Lista din 1334 a fost actualizată pe la 1399 sau 1400 de Bartholomeo din Pisa (Pisanus); mănăstirile de la est de Carpați sunt următoarele: Horecea (Cernăuți), Siret, Suceava, Baia, Hotin etc. Unii autori susțin în mod eronat că Margareta Mușata ar fi clădit în 1377, la Baia, o mănăstire pentru călugării franciscani. Spre deosebire de celelalte mănăstiri catolice din Moldova, care erau populate cu călugări polonezi, mănăstirea franciscană din Baia avea călugări sași și unguri. Mănăstirea a fost grav avariată la
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
-lea. Episcopul Fenesi o va găsi arsă atunci când se întoarce de la Roma și își va muta reședința la Cetatea Albă. Biserica a fost reparată probabil în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1545), cu ajutorul domnitorului. Aici ar fi fost aduse osemintele Margaretei Mușata, după dărâmarea bisericii catolice din Siret în timpul lui Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517), pentru a fi reînhumate sub baptisteriul bisericii catolice din Baia. La sfârșitul secolului al XVI-lea, prelatul Bernardino Quirini a vizitat Moldova, trecând și
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
(Fiul Margaretei [Mușata]), numit și Petru Mușat de unii istorici, a fost domnul Moldovei între 1375 și decembrie 1391. a fost fiul lui Costea, fiu al lui Bogdan I, și al Margaretei (Mușata). Deoarece Lațcu nu a avut fii, ci doar o
Petru al II-lea () [Corola-website/Science/299096_a_300425]
-
(Fiul Margaretei [Mușata]), numit și Petru Mușat de unii istorici, a fost domnul Moldovei între 1375 și decembrie 1391. a fost fiul lui Costea, fiu al lui Bogdan I, și al Margaretei (Mușata). Deoarece Lațcu nu a avut fii, ci doar o fiică, Anastasia, Petru al II-lea succede la tron fiind nepotul de frate al acestuia. A fost în bune relații cu regele Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello. În 1387
Petru al II-lea () [Corola-website/Science/299096_a_300425]
-
Pierson Merril, pastor al bisericii "Brick Presbyterian Church", la care Margaret și mama sa erau membri și de reverendul Henry Sloane Coffin, pastor al bisericii "Madison Avenue Presbyterian Church", la care Andrew Carnegie era membru. Căsătoria cu Roswell Miller a Margaretei Carnegie a sfârșit în divorț. Margaret Miller a avut patru copii din căsătoria sa, Louise, Roswell III, Barbara și Margaret). Margaret a decedat la data de 11 aprilie 1990, la domiciliul său din Fairfield, statul Connecticut, la vârsta de 93
Margaret Carnegie Miller () [Corola-website/Science/331263_a_332592]
-
1467 până la moartea sa în 1470) și rege al Norvegiei (1449-1450). Karl Knutsson s-a născut în octombrie 1408 sau 1409, la castelul Ekholmen, ca fiu al lui Knut Tordsson (Bonde), cavaler și membru al Consiliului Privat (riksråd) și a Margaretei Karlsdotter (Sparre av Tofta), singura fiică și moștenitoare a lui Karl Ulvsson, Lord de Tofta. Karl Knutsson s-a căsătorit prima dată în 1428 cu Birgitta Turesdotter (Bielke) care i-a dăruit o fiică, Kristina. A doua căsătorie, în 1438
Carol al VIII-lea al Suediei () [Corola-website/Science/332947_a_334276]
-
Norvegiei (1389-1442), regele Eric al VII-lea al Danemarcei (1396-1439) și regele Eric ("Ericus") al Suediei (1396-1439; cunoscut în istorie drept "Erik av Pommern"). A fost primul rege al Uniunii nordice de la Kalmar care i-a succedat mamei sale adoptive,Margareta I a Danemarcei. Eric a fost fiul lui Wartislaw al VII-lea, Duce de Pomerania și al Mariei de Mecklenburg-Schwerin. Bunicii paterni au fost Boguslaw al V-lea, Duce de Pomerania și cea de-a doua soție, Adelheid de Brunswick-Grubenhagen
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
regatului Danemarcei". Un an mai târziu, norvegienii au proclamat-o pe Margareta "regină conducătoare". Nobilimea suedeză a apelat la ajutorul regentului danez pentru a-l îndepărta pe Albert de pe tronul suedez. În 1388 mai mulți nobili suedezi i-au scris Margaretei spunându-i că dacă i-ar ajuta să scape de Albert ei ar numi-o regentă. Margareta nu a pierdut timpul și a trimis o armată în Suedia pentru a-l ataca pe Albert, în timp ce nobilii suedezi au ridicat armata
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
dispoziții pentru cele trei regate, în cazul morții sale. Margareta a vrut ca regatele să fie unificate și pașnice și, prin urmare, l-a ales pe fiul nepoatei tatălui ei, Boguslaw, să fie numit moștenitor. Tânărul Boguslaw era nepotul surorii Margaretei. În 1389 el a fost adus în Danemarca în fața reginei Margareta. Numele lui a fost schimbat în Eric, care suna mult mai nordic. La 8 septembrie 1389 el a fost salutat ca rege al Norvegiei la Ting în Trondheim. E
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
un rol important în propaganda nazistă, fiind declarat martir și gratificat cu gradul de SA-Unterscharführer (post-mortem) . Wessel s-a născut în Bielefeld în Westfalia, ca fiu al dr. Ludwig Wessel, pastor luteran la biserica Nikolaikirche din Berlin și al Luisei Margarete Wessel, fiică de pastor luteran. Familia Wessel locuia pe Strada Evreilor (Judenstraße), centrul cartierului evreiesc în Berlinul medieval . Școala primară și gimnaziul, Horst le-a urmat între anii 1914-1922 la Berlin-Cölln (Cöllnisches Gymnasium), iar bacalaureatul (în ) l-a luat la
Horst Wessel () [Corola-website/Science/313519_a_314848]