1,651 matches
-
provoacă, pe de o parte, dure campanii anticlericale, iar pe de altă parte, de-se confiscări din cauza „ultrajului la pudoare”. În Le avventure di Pinocchio (1883) a lui Carlo Collodi (1826-1890), măgarul a fost legat de procesul educativ al celebrei marionete din Italia, reprezentând aspectul umilitor și care, în același timp, maturizează. În capitolul XXXII, Pinocchio este transformat într-un măgar; această transformare reprezintă, la fel ca în tra-diția mitologică, „proba” eroului, pentru a obține un premiu sau pentru a realiza
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ca acela al lui Ashargin dacă este în măsură să evite acest lucru. Spera să-l facă pe Crang să înțeleagă că Gilbert Gosseyn nu era în măsură să acționeze asupra propriului destin. - Și, firește, continuă, Ashargin este o simplă marionetă care a făcut puțin câte puțin tot ce putea să facă. - Nu sunt de acord, zise Crang, dezinvolt. Astfel ajunseră, brusc, la scopul fundamental al schimbului lor prudent de păreri. "E cel puțin scopul meu fundamental" își zise Gosseyn privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză. El, care refuzase de atâtea ori să ucidă, să fie acum atât de fără milă. Dar, gândi el imediat cu o neânduplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ca acela al lui Ashargin dacă este în măsură să evite acest lucru. Spera să-l facă pe Crang să înțeleagă că Gilbert Gosseyn nu era în măsură să acționeze asupra propriului destin. - Și, firește, continuă, Ashargin este o simplă marionetă care a făcut puțin câte puțin tot ce putea să facă. - Nu sunt de acord, zise Crang, dezinvolt. Astfel ajunseră, brusc, la scopul fundamental al schimbului lor prudent de păreri. "E cel puțin scopul meu fundamental" își zise Gosseyn privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză. El, care refuzase de atâtea ori să ucidă, să fie acum atât de fără milă. Dar, gândi el imediat cu o neânduplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
poate nu departe de mormântul lui Richtofen, Corto îl reîntâlnește pe cel care a asistat la nașterea lui din valurile Pacificului. Burlesque entre Zuydcoote et Bray-Dunes unește, într-o pastă onirică și melancolică, pe Corto, Cain Grosvenoore și teatrul de marionete italiene și de amăgiri al maestrului nebun Rico-Rico, ultimul discipol al neasemuitului Carlo Gozzi. Poveste de spionaj, textul lui Pratt este și o meditație în marginea vitalității iluziei comice. Cain Grosvenoore este atras în plasa de păianjen a rețelei germane
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
discipol al neasemuitului Carlo Gozzi. Poveste de spionaj, textul lui Pratt este și o meditație în marginea vitalității iluziei comice. Cain Grosvenoore este atras în plasa de păianjen a rețelei germane de spionaj ascunse în decorurile baroce ale ansamblului de marionete. Secretele aliate sunt trimise dușmanului în acest deghizament rafinat, în aceeași manieră fantastă în care un geniu al memoriei stoca informațiile și le ducea mai departe, în cele „39 de trepte” ale lui Hitchcock și John Buchan. Geniile din spatele acestei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
scurt sejur în taberele de internare din Africa de Est, îl proiectează pe Pratt în mijocul înfruntării ce face ca granițele moralei tradiționale să fie abolite. Italia în care revine Pratt este marcată de linia de ruptură dintre fidelii regimului marionetă de la Salo și Rezistență. Este acea Italie dominată de teluric și escatologic pe care o reconstituie un alt italian neliniștit și ambiguu, Curzio Malaparte. Războiul lui Pratt posedă nuanța de imprevizibil și curaj pe care scriitorul o transferă spre Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
K. Wolf (N. Mitrofan, 2000, p. 368) studiind climatul familial hiperautoritar a dezvoltat "profile de copii" în funcție de percepția părinților asupra propriilor fii: * copilul pitic privită ca o ființă nedezvoltată, lipsită de valoare, care necesită o permanentă corectură prin admonestări; * copilul marionetă care trebuie să corespundă întru totul cerințelor și exigențelor părinților: să fie cuminte și ascultător etc; * copilul sălbatic care manifestă porniri și comportamente indezirabile care trebuie reprimate prin dresaj. Prin aceste raporturi părinți -copii șansele de acte delincvențiale sunt foarte
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cu guzgani e presărat la fiecare pas cu dovezi că mi-a lipsit în mod dramatic putința de a iubi, de a mă atașa profund, serios, fără scopuri egoiste, de ceva. Încât n-am reușit decât să devin sclavul și marioneta vanității mele. Aș fi fericit dacă aș putea spune ca alții "am iubit destul, acum mă odihnesc". Eu sânt dintre cei jalnici care n-au iubit nimic. De asta cine să mă ierte? Și cu ce rezultat? Schimbă ceva iertarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a răsuflat ușurat. Totuși, exact în aceeași zi către prânz, doctorul Rieux, oprindu-și mașina în fața blocului, îl zărește la capătul străzii pe portar, care se apropia greu, cu capul aplecat, cu brațele și picioarele depărtate, cu o înfățișare de marionetă. Bătrânul ținea de braț un preot pe care doctorul îl cunoștea. Era părintele Paneloux, un iezuit erudit și activ pe care îl mai întâlnise uneori și care era foarte prețuit în orașul nostru chiar și de cei care erau indiferenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai este prin comisiile de admitere la facultate. Respectivul, neștiind că mama candidatului respins oficial se află în grupul prezent a spus-o clar: „Da, e adevărat că nu mai vreau să fac parte din asemenea comisii ca figurant, ca marionetă și că în anul cutare am primit un bilet cu un incriminat fără vină - spunându-i și numele întreg”. Colegul, care nu credea că eu am respectat adevărul faptic, ce știe el, fiind mai tânăr, despre „lupta de clasă” în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
film fără rol feminin (dacă el spusese „biștari“, puteam spune și eu „să găbjești“). Eram În noiembrie și afară se Întunecase deja. Am zărit dintr-odată, de cealaltă parte a geamului, ivindu-se chiar deasupra perdelelor, ca un cap de marionetă, capul tatei În rolul jandarmului! De cînd stătea acolo să se holbeze la mine? Cu pălăria lui brună bine Înfundată pe cap, l-ar fi putut interpreta pe Maigret. În ambianța zgomotoasă de la Flore, unde nu mai era nici o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eram mici, tata Își Încurajase Întotdeauna copiii să facă spectacole În timpul vacanței mari. Primul cuvînt complicat din limba franceză pe care am izbutit să-l scriu corect a fost saynète, echivalentul scheciului. Aveam acasă un teatru de păpuși, cu vechi marionete lyoneze care o distraseră deja pe mama cînd era copil. Tata ne furniza schema. Scrisese un dialog Între jandarm și hoț, al cărui interpret am fost adesea În fața publicului fermecat pe care-l alcătuiau surorile mele: „Eu sînt jandarmul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un fachir, au mai găsit un gladiator și un hoplit, o infirmieră și un scamator, un lord și un menestrel, au găsit un spadasin și un apicultor, un miner și un pescar, un pompier și un flautist, au găsit două marionete, au găsit un barcagiu, au găsit un săpător, au găsit un sfânt și o sfântă, au găsit un diavol, au găsit sfânta treime, au găsit soldați și militari de toate gradele, au găsit un scafandru și un patinator, au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu guzgani e presărat la fiecare pas cu dovezi că mi-a lipsit în mod dramatic putința de a iubi, de a mă atașa profund, serios, fără scopuri egoiste, de ceva. Încât n-am reușit decât să devin sclavul și marioneta vanității mele. Aș fi fericit dacă aș putea spune ca alții „am iubit destul, acum mă odihnesc”. Eu sunt dintre cei jalnici care n-au iubit nimic. De asta cine să mă ierte? Și cu ce rezultat? Schimbă ceva iertarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ierusalim au aici, la Praga, prea mulți agenți... Era seară. Zăpada lucea, albăstruie. La intrarea Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz, de grilajul căreia atârnau țurțuri lungi, se deschidea bolta unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
devine instrumentul lor. În 1763 ei creează o academie literară compusă din Voltaire, Turgot, Condorcet, Diderot și d’Alembert, care se Întrunește În casa baronului d’Holbach și complotează, și complotează, dând naștere iacobinilor În 1776. Care, Între altele, sunt marionete În mâna adevăraților șefi, Iluminații din Bavaria - regicizi prin vocație. Nici vorbă de trimis mașina la casare! După ce despicaseră masoneria În două cu ajutorul lui Ramsay, iezuiții o reuneau din nou pentru o ataca frontal. Cartea lui Barruel avusese oarece efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Încoace. Un gaz puturos și Înțepător pătrunde pe uși ori de cîte ori mai intră, Împleticit, vreun rănit. — Ce se-ntîmplă, o Întreabă pe o femeie Îmbrăcată toată În negru și care ține la piept, ca pe un prunc, capul unei marionete Înfățișîndu-l pe Unchiul Sam. — Poliția a Înnebunit cînd protestele au ajuns la hotelul unde stau delegații. — Ce delegați? De pe ce planetă ești, omule? Delegații la Grupul Mondial de Afaceri! O trupă de scutieri intră În hol. Unul dintre ei vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
obordă imediat ce se întoarse la redacție. — Cum se simte? În sfârșit, știind că era împreună cu cineva care ținea tot atât de mult ca ea la tatăl ei, Fran își dădu frâu liber emoțiilor. — Oh, Stevie, a fost cumplit! Stătea acolo, în mijlocul tuturor marionetelor ălora și părea ultimul om viu dintre ei. Întreaga lui viață e organizată de alții, nu există nimic acolo care să-ți spună cine e el sau că nu e doar un bătrân nătâng și ramolit. Și partea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați devitalizați, cu o virilitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bine informat - asta-i/Partea principală pentru cîntarea sentimentală” („De-ai fi fost croitoreasă“). Frapează, în „primele poeme” ale lui Tzara, exhibarea vacuității convenției (ceea ce e sinonim cu conștiința ei...), percepția jucat-infantilă a provincialului/provincialei ca mecanism stereotip, păpușă mecanică, marionetă: „Fii păpușă/Să-ți înțeleg mecanismul/Fii pisică/ Să mă joc cu tine altfel/Fii soră mai mică/ Să mă îngrijești/Să nu mai presupui că te înșel/Să-ți fiu Polichinelle cu muzică” („Insomnie“). Persiflarea „pășunismului” pastoral și denudarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
combinațiilor și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele mai radicale abundă discontinuitățile, arbitrariul, amestecul, trecerile libere, capricioase de pe un nivel pe altul, productivitatea semantică a cuvintelor și expresiilor, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor, combinatorica programat aiuristică. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul, Nebunia) îi citează pe Aristot, Averoes și Cusanus, rimele fiecărui vers final sînt parodiate buf de spiritele răului, mulțimea e figurată de pitici și marionete, se fac aluzii ironice la Cristofor Columb și la revoluții pe fundal modern etc. Recitativul Philoctéte, reluare în manieră gidiană după Sofocle, compus în românește în 1918 și finalizat în franceză 15 ani mai tîrziu, e anunțat pe contracoperta volumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru „teatrul de varietăți” și marionete), integraliștii pledează pentru o regenerare a artei teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima”). Este redescoperită commedia dell’ arte, iar „misterele” medievale sînt reinventate în spirit futurist: „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]