1,400 matches
-
că e sărac. „Ce temă?“ „Rebreanu!“ „De cât?“ „De șapte.“ Îi spun cum să abordeze motivul războiului. „Altul!“ (luni) O aștept de un ceas. În sfârșit, vine. Este elegantă azi. Bluză color azzurro, fustă albă plisată, geantă mignonă, de culoarea maronie a pantofilor. „Te caut de o săptămână. Te-ai dat la fund. Ce e cu tine? Eram Îngrijorată. Ți-am trimis mesaje la cămin. Nu le-ai primit?“ „Nu!“ „Ce ești așa bălțat azi? De unde ai pantofii ăia?“ „Din comerțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este cu păr de lungime medie și pare a fi câine-lup sau malinois, iar celelalte specii sunt cu păr lung: ciobănesc englez sau briard. Cooper opri imaginea; tot ce se putea vedea era o masă nedefinită de granule și firicele maronii. - Ce-s chestiile alea lungi? întrebă Sellitto. - Fibre? sugeră Sachs. - Probabil iarbă uscată, lămuri Rhyme. Ceva vegetal oricum. Dar nu-mi dau seama ce este celălalt material. Din nou, o analiză cromatografică și spectrometrică a fost întreprinsă. Rezultatele au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el și o vreme a mirosit surprinzător de puternic, așa că am încercat să șterg din el cu un șervețel, apoi m-am ridicat și m-am privit scurt în oglinda lungă de pe ușa șifonierului. Anoste, m-am gândit eu. Fusta maronie, bluza delicată și puloverul erau extrem de anoste. Așa. Chiar îmi plăcea ce făceam. Poate că fiascoul cu felicitarea fusese un lucru bun: un mic semn de alarmă pentru cum luam eu de bună viața familiei mele. Am deschis ușa șifonierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cămăși, de unde am ales cam o duzină dintre cele mai utile. Am adăugat o mână de cravate și apoi am ieșit rapid din cameră, ducându-mă repede sus, la mica debara pe care o numeam pod, am apucat vechiul cufăr maroniu care-i aparținuse tatălui lui Judy și l-am adus, cu greu, în jos pe scări, până în fața dormitorului. Trebuia să mă abțin să nu fluier - mă cuprinsese un optimism surescitat; un sentiment extraordinar cum că avea să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Cancer de plămâni. Boli de inimă. Hipertensiune. Trebuia să suporte fotografiile cu plămâni înnegriți de prin reviste și avertismentele terifiante de la televizor rostite cu o voce gravă de oameni care suferiseră o traheotomie. Dinții galbeni, ridurile, părul afumat și pata maronie de pe degetul mijlociu. Pisălogeala maică-sii. Previziunile sumbre ale doctorului. Tonul enervant de sfătos de genul în-caz-că-n-ai-auzit cu care o abordau diverși necunoscuți în fața clădirii pentru a-i enumera nenumăratele riscuri legate de fumat. Și mai era și Russell! Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
intactă, iar metalul ruginit al scaunului și manetele erau albite de ploaie. Prin obloanele deschise ale radiatorului, Jim putea vedea cilindrii motorului care purtaseră avionul și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru ca o piatră ponce maronie, ca și corpul ruginit al navelor U, adăpostite În golful de sub forturile germane de la Tsigntao. Dar, În ciuda stratului de rugină, acest avion de luptă japonez Încă aparținea cerului. De luni de zile, Jim Încerca să găsească un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe Jim era mulțimea de cargouri scufundate. Cea mai apropiată epavă, o costieră cu un singur coș, zăcea În canalul cu apă adîncă la doar vreo sută de metri distanță de capătul debarcaderului funerar. Puntea ei ruginită, ca o pîine maronie sfărîmată, mai era Încă plină de mistere pentru el. Războiul, care schimbase atît de radical totul În viața lui Jim, părăsise de mult această epavă uitată, dar el era hotărît să se ducă la vasul acela. GÎndul de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu lichior. Studie ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea mai mare, o vîrÎ În gură pe cea mai mică. Alcoolul tare Îl Înțepă la limbă, dar supse ciocolata neagră și dulce. Apa maronie se ridica sticloasă În jurul debarcaderului, iar Jim Își aminti că tatăl său Îi spusese că lumina soarelui ucide bacteriile. La vreo cincizeci de metri mai Încolo, cadavrul unei tinere chinezoaice plutea printre șampane, călcîiele rotindu-i-se de parcă nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
frînghiile roase, care țineau scîndurile ude, Începuseră să crape. Pus de pază de către șoferul japonez, Jim văzu cum roata din față Împinge scîndurile În apă. Îi plăcuse Întotdeauna să privească apa ridicîndu-se prin grilaj sau urcînd treptele unui ponton. Apa maronie spălă praful de pe cauciucul uzat, scoțînd la vedere numele fabricantului, imprimat pe o latură - era vorba de o companie britanică, Dunlop. Camionul se aplecă Într-o parte sprijinindu-se pe arcurile lui slabe. Undeva, În spatele lui, un trup se rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
canale ce separau orezăriile. Aeroportul Lunghua rămăsese În urmă, iar clădirile de apartamente din concesiunea franceză se ridicau ca niște panouri cu reclame În lumina soarelui de august. RÎul se afla la cîteva sute de metri spre dreapta, suprafața lui maronie fiind brăzdată de bărci de patrulare și de jonci cu motor naufragiate care stăteau la mal. Aici, În apropiere de districtul Nantao, pagubele provocate de bombardamentele americane se vedeau peste tot. Cratere ca niște piscine circulare acopereau orezăriile În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gutuile. Cățărați pe acoperișul Învelit În carton gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați aceste gutui acre și necoapte bine, privind la lună. Luna este destul de rotundă, cam de forma unei gutui și, În șoaptă cu gura plină de bale, discutați dacă sunt sau nu oameni În Lună. Normal. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de a cerceta prea amănunțit lucrurile. — A pus multe întrebări. —Despre ce? —Despre toate. Despre mine. Despre tine. Se întoarse dinspre chiuvetă și mă privi. Își spălase fața și își pieptănase părul, dar nu se fardase deloc. Pielea îi era maronie de la după-amiezile petrecute în curte cu copiii. Ochii ei mari, căprui deschis cu străluciri verzui și mult prea încrezători se îngustară. Ce anume despre mine? — Nu trebuie să vorbești în șoaptă, i-am spus. Tu nu ți-ai pierdut vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Fima 1 Făgăduința și compasiunea Cu cinci nopți Înaintea nenorocirii, Fima avu un vis pe care Îl notă la cinci și jumătate dimineața În jurnalul său. Era un carnet maroniu, care zăcea veșnic sub grămada dezordonată de ziare și reviste vechi, la picioarele patului. Își luase obiceiul să noteze În el tot ce văzuse peste noapte, stând Încă În pat, În timp ce primele raze de lumină ale zorilor răzbăteau prin crăpăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pastile contra arsurilor stomacale. Făcând haz de necaz, repetă cuvintele lui Ted: —Nu ești În cea mai bună formă. Și ale Yaelei: —Mare dobitoc ești. Când Nina ieși din baie, peste douăzeci de minute, curată, parfumată, Îmbrăcată Într-un halat maroniu, dispusă să se Împace și să-l consoleze, găsi hainele soțului ei Împrăștiate pe jos, focul pe cale să se stingă și papucii Îmblăniți aduși de Uri din Portugalia zăcând lângă ușă ca doi pisoi morți. Fima dispăruse. Dar observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
castronul de supă și ciorapul și Îndreptă un colț al covorului. Degetele ei subțiri, frumoase, ca ale unui copil chinez, bâjbâiră după o țigară. Zâmbea printre lacrimi. 7 Cu pumni slabi La șase și un sfert dimineața nota În carnetul maroniu de vise ce văzuse noaptea trecută. O carte cu coperte groase, având drept subiect Ierusalimul În poezia ebraică Îi servea ca masă de scris, așezată pieziș pe genunchii săi ridicați. Ca de obicei notă data În litere, nu În cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
anilor ne obișnuiserăm să stăm uneori În pat după ce copiii adormeau și să citim Împreună reviste din care Învățam să facem lucruri pe care nu le știuserăm Înainte. Compromisul, considerația și concesia coloraseră viața noastră sexuală Într-o nuanță de maroniu mohorât. E adevărat, nu aveam prea multe subiecte de conversație. În fond, nu sunt prea interesată de ortopedie. Dar tăcerea nu ne era niciodată grea. Puteam să stăm o seară Întreagă și să citim. Ascultam muzică Împreună. Ne uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
modestă, care Îi acoperea brațele și cobora până la glezne. Mergea de-a lungul unei conducte de irigații ruginite. La intervale fixe se oprea și deschidea câte un robinet. Stropitoarea nu se Învârtea, ci doar elibera un jet subțire de apă maronie. Sarcina lui Fima era să coboare panta În urma ei și să Închidă fiecare robinet pe care Îl deschisese ea. O văzu deci numai din spate. Moartea o făcuse ușoară și frumoasă. Înzestrase mișcările ei cu grație, dar și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un control medical și Yaniv le-a spus că va muri foarte curând, fiindcă avea un edem. Apoi i-au deschis botul cu forța și i-au turnat pe gât o doctorie pe care a propus-o Ninja Marmelstein: apă maronie din băltoacă, amestecată cu puțin nisip, frunze, praf de var și ceva aspirină din farmacia mamei lui Yaniv. Apoi au hotărât să-l care Într-o pătură până la vadi și să facă cu el sacrificarea lui Isaac, așa cum Învățaseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-a Împotrivit deloc, parcă avea Încredere În ei, parcă era sigur că se afla printre prieteni care Îl iubeau sau parcă Înțelegea jocul și se bucura că participa. Rănile lui erau hidoase, dar fața, dimpotrivă, era plăcută, cu ochi maronii, În care se citea inteligență și sensibilitate. Se Întâmplă câteodată, nu-i așa, Fima, să te uiți la un animal și să crezi că el Își amintește lucruri de care oamenii au uitat deja. Sau cel puțin așa pare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
O poveste despre o fetiță indiană din tribul Cherokee. Lacul Vântului Șoptitor era șeful tribului alungat. —Povestește-mi. Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd tot timpul câinele ăla uitându-se la mine, cu ochii ăia maronii, așa de blând, de ascultător, de fericit că toți se ocupă de el, dând din coadă și lingând cu căldură pe oricine se apleacă spre el. Când Ronen i-a legat picioarele, l-a lins și pe el. Urechea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ascunsă sau acoperită, străbătu trupul lui Fima precum nota unică a unui violoncel, țâșnită din inima Întunericului. Îl scutură un fior de spaimă. Aprinse lumina, se sculă și se așeză În indispensabilii săi lungi și Îngălbeniți pe podea, În fața dulapului maroniu. Fu nevoit să folosească forța pentru a deschide sertarul de jos, care era blocat. Scotoci vreo douăzeci de minute prin carnete vechi, reviste, ciorne, fotocopii, articole și tăieturi din ziare, până dădu peste un dosar din carton gros, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frumoasă și Însorită și se aflau cu toții, grămadă, pe câmp - copii, nepoți, cărucioare, câini -, Împrăștiați În diferite direcții. Henry și Du Maurier se treziră singuri pe Parliament Hill, uitându-se În jos spre Londra, Întinsă la picioarele lor În pâcla maronie a fumului de cărbune, la fel cum mai făcuseră și altădată, Într-o altă plimbare. Am vești, Henry, spuse Du Maurier. Ne mutăm la Londra. — Adică... definitiv? Doamne, Dumnezeule, când? — Cât putem mai curând. Copiii au crescut și New Grove
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încearcă să Îi arate numele și semnăturile de la sfârșitul lor. În cele din urmă, renunță la efortul neproductiv și Îi cere lui Burgess să mute canapeaua lui Henry lângă fereastra salonului, unde priveliștea vaselor care se perindă, despicând neobosite apele maronii ale Tamisei, Își face obișnuitul efect calmant. În ziua următoare sosește Peggy, fiica dnei James, care a plecat cu vaporul din New York În Ajunul Crăciunului. Faptul că a fost dispusă să Înfrunte oceanul iarna și submarinele germane, ca niște haite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dreaptă, cu două degete, o bilă de sticlă albastru-deschis și o așază pe o bucată de carne cât podul palmei, la fel de mare ca toate bucățile care au fost repartizate fiecăruia dintre noi, împreună cu cartofi fierți în coajă, varză și sos maroniu, ca masă de prânz. Ca variație la o expresie uzuală, el strigă: „Ochi de sticlă, veghează!“. După care nimeni dintre cei ce stau la masă nu-și mai poate muta privirea, până când căcănarul prudent nu s-a întors de la closet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca pasărea cerului moțăind În personal. După ce FUCK a dispărut din raza mea vizuală, dincolo și dincoace de geam au continuat să treacă oribilele meleaguri dîmbovițene ce mi-au Împodobit cu depresii globulare cinci ani din viață, săltînd leneș În maroniu pătat cu verde de Paris pe sub liniile de Înaltă tensiune. Un obez cu basca găurită și-a revărsat burta În stînga, pe rezemătoarea de care-mi sprijinisem eu cotul de medic. L-am lovit scurt, cu cotul. Îl mai lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]