160,567 matches
-
mai multă rezistență decît la un dovleac fleșcăit. Dar pe stradă, cînd s-a dus să pună scrisoarea la cutie, și apoi pe drumul de întoarcere la spital, picioarele lui s-au dovedit surprinzător de robuste și de docile. După masa de seară, Inman și-a verificat pachetele pe care le ținea sub pat. Avea în rucsac o pătură și o bucată de pînză cerată pentru așternut pe jos, iar acum a adăugat cana, oala de gătit, și cuțitul. Sacul de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
cu biscuiți uscați, mălai, o halcă de carne de porc sărată, o bucată de carne uscată de vită, pe care le cumpărase de la personalul spitalului. Pe urmă s-a așezat la fereastră și a urmărit înserarea. Era un asfințit dramatic. Mase de nori joși, cenușii se îngrămădiseră la linia orizontului, dar cînd soarele a dat să cadă dincolo de muchia pămîntului, a dibuit o crestătură în nori prin care a trimis, drept în sus, o țișnire de lumină de culoarea jarului încins
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
prozatorului nu-i e străin filonul straniu-fantastic de care se apropie, de fiecare dată însă, destul de timid. Un tânăr care visează să devină scriitor faimos este mușcat de un câine misterios și, când, în cele din urmă, se așază la masa de scris, câinele din el încearcă să-l atace de fiecare dată. Dar și această frumoasă metaforă cu iz sud-american este scrisă prea simplu și are un final explicit. În mare parte, cam aceleași obiecții se pot face și romanului
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
se poate face. Adică să se aducă la lumină cât mai multe cazuri, astfel încât prin creșterea masivă a numărului de colaboratori ai Securității deconspirați să se ajungă la rădăcina răului. Adică tot la un proces al comunismului prin atingerea unei mase critice de personaje și întâmplări relevante pentru esența monstruoasă a regimului decedat oficial în 1989, dar care supraviețuiește în sute și milioane de situații și personaje până în ziua de azi. Partea slabă a acestui raționament — altminteri cât se poate de
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
beau doar votcă atît cît încape în degetarul mătușii mele/ eu?! zvonuri lansate/ de fostele mele amante/ vă înșelați profund/ iarna nu port chipiu cel mult/ ha-ha-ha am glumit/ nu dețin Premiul Pulitzer/ sînt doar un poet înghesuit la colțul mesei/ informații false localnicii/ mă apreciază doar pentru că uneori/ le compun petiții și scurte scrisori/ nu mă ascund după deget într-adevăr/ îmi place varza murată/ da da deocamdată/ ce să comunicați Europei?/ că într-o zi voi trece cu trotineta
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
spirite ale vremurilor noastre. A fost elogiată de resurecționiști, de protoniști, de non-existențialiști și de cuantumiști, în timp ce natura însăși a cărții a împins sute de psihanaliști să se ciondănească între ei în încercarea de a sonda subconștientul autoarei. Avea o masă rezervată permanent la Café des Trois Puces, unde își făcea veacul și răspundea liber la întrebări din religie, filozofie, politică și estetică. La aceeași masă a început lucrul la al doilea roman, care, deși nu a mai fost terminat niciodată
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
psihanaliști să se ciondănească între ei în încercarea de a sonda subconștientul autoarei. Avea o masă rezervată permanent la Café des Trois Puces, unde își făcea veacul și răspundea liber la întrebări din religie, filozofie, politică și estetică. La aceeași masă a început lucrul la al doilea roman, care, deși nu a mai fost terminat niciodată, ar fi urmat să se cheme Le Printemps des Morts. Simpatizanții ei au format un curent numit clotildism, care a fost denunțat de biserică și
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
am pe cine să întreb. Așa încât renunț și îmi rotesc ochii în jur salutând lumea, obișnuiții localului. „Hello Hemy, îi strig văzându-l bronzat pe romancierul proaspăt întors de la o vânătoare din Africa; uite-o și pe Gertrude Stein, alături de masă lui, șefa de grup a epocii, bogată foc, inacroșabila amica de pe rue Fleurus nr. 27 cum spune autorul lui Adio arme care o vizitează des deși nu poate să o înghită, (se va vedea mai târziu de ce)... Oooo! respectele mele
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
Timpul?... Astfel încât mă înclin mai departe timid: Salut Mallarmé... o, barbuta lui neagră, fină, este proaspăt vopsita, se cunoaște, ...salut Verlaine strig în timp ce amicul lui Rimbaud, gelos pe Gide, se îndreaptă spre subsol unde o scărita verde capitonata cu o masă de biliard în formă de melc te duce direct la toaletă localului unde o negresa psalmodiază Purvotservis, msieuI, cinci cenți, ce vremuri ieftine, eu voi da aproape un Euro... Mircea Iorgulescu mi-a adus în dar Elogiul bătrâneții al lui
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
firimitură ontologică... Alături, două fete vesele discută între ele într-o limbă străină. Dody e de părere că vorbesc, precis, grecește... Una din ele se ridică, strânge un pumn de firimituri, iese afară pe ușa batantă și le aruncă pe mese, în ploaie, vrăbiuțelor, dania ei... Mă ridic și eu imediat, repetând gestul grecoaicei, deși știu bine că imitația nu are valoare. Totuși, depinde ce imiți... Revenind înăuntru, le salut amical cu ce mai știu din grecește. Ele râd și bat
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
optimist-pesedistic (var. a) și pesimist-pedepenelistic (var. b); rămase doar „o chestie” legată de faptul dacă traducerea textului în cauză „se făcuse cu suflet sau fără” ... Un chițibuș care, paradoxul paradoxurilor, s-a dovedit până la urmă, cu ajutorul tuturor canalelor de televiziune - mese rotunde, traducători, lingviști, talk-show-uri, moderatori isteți, Domnul Prim-ministru etc. etc. - toate live, nu-i așa?, că doar ne pricepem și noi la un șpik ingliș, ce naiba! -, că era un factor decisiv în ceea ce privește receptarea și interpretarea mesajului mai mult sau
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
foarte tare și încerc să cobor în timp cât pot de mult, adică până în perioada premergătoare celor ce aveau să se întâmple, încep să-mi revină anumite imagini. Trebuie să mărturisesc că nici noua viață pe care o duc, nici mesele frugale cu care mă mulțumesc, nici adăpostul ăsta rustic, întru totul satisfăcător pentru mine, și nici această uimitoare capacitate de a suporta frigul care se lasă o dată cu apropierea iernii - nimic nu mă face să regret aspectele cele mai neplăcute ale
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
cum, de altfel, reiese din paginile amintite, că ignoram în mare măsură ce se întîmpla. Oricît ar părea de neverosimilă această ignoranță, am constatat-o și în cazuri mai crase: o parte a poporului german a ignorat existența masacrelor în masă, a lagărelor de exterminare. Mai multe persoane mi-au declarat aceasta și nu mă îndoiesc de sinceritatea unor asemenea afirmații întrucît însăși scriitoarea Ana Novac, care a fost timp de un an internată la Auschwitz mi-a mărturisit că n-
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
sate, cifra devine înspăimântătoare) discursul resentimentar al lui Vadim reprezintă totul. El nu propune soluții, ci sugerează că va avea grijă să-i aducă la același nivel și pe cei care, de bine, de rău, mai au o pâine pe masă. Ceea ce, în starea de disperare și dezumanizare în care se află nefericiții foști susținători ai lui Iliescu, li se pare a fi chiar Soluția. De la imaginea idilică a ciobănașului care doinea printre oi pe însoritul plai mioritic, ne-am transformat
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
ezitat să le arăt băieților de la Casa Albă obrazul. Dar nu, președintele a continut să zâmbească. Acest mărunt incident diplomatic ar fi trebuit să-l pună pe Iliescu pe gânduri. Am intrat în cărțile americane pentru că reprezentăm un pion pe masa lor de șah, și nu pentru valoarea noastră intrinsecă. Istoria ar fi trebuit să-l învețe și altceva decât „cursul scurt” al lui Stalin: și anume, că nu poți miza la nesfârșit pe baftă și concursuri de împrejurări. Dacă nu
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
zile de după executarea lui Ceaușescu. Problema sunt cadrele. Nu că n-ar exista suficienți milogi și destule gioarse disupuși să se pună la dispoziția partidului. Ei trebuie să dețină un anumit savoir-faire, o rafinată știință a datului cu pumnul în masă, a alternării șantajului cu promisiune, așa cum doar adevărații oameni de aparat știu s-o facă. Drept dovadă, Năstase nu s-a putut dispensa de Miki Șpagă în recenta deplasare la Internaționala Socialistă din Brazilia, iar rezultatele s-au văzut: de-
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
colegilor de pe întregul mapamond specializați în „redistribuirea echitabilă” a profitului realizat de nesocialiștii care muncesc după regulile capitalismului, și nu după fandacsiile unor profitori hrăniți cu bâiguielile lui Karl și cu delirurile teoretice ale lui Friedrich. În aceeași logică, la masa tratativelor cu studenții a fost trimisă ex-ministra educației, femeie de-o enormă rezistență pe scaun și briliantă meseriașă la împleticirea minților tinere. Experiența dobândită pe vremea scandalului manualelor alternative (à propos, de ce nu se mai vorbește nimic despre această uriașă
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
vehiculeze poncifele totalitarismului (spunem noi, acum. Preda ar fi zis "să insufle spiritul revoluționar"). Multe articole sunt transcrise integral în Marele singuratic care, printre altele, prezintă un peisaj idilic al închisorii politice: "Ce făceau? Păi, dimineața era scularea. Pe urmă masa. Pâine (...), cafea, pe urmă venea prânzul: pâine (...), castroane mari cu fasole, cu varză. Mâncau, și pe urmă se întindeau pe pat gemând, bine mai era la pușcărie, paștele mă-sii". Enormitatea enormităților o reprezintă, însă, soluția pe care o propune
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
o face pe furiș, ascuns pe unde poate pentru a nu fi penibil. Mai rar, membrii familiei plâng în grup, cu nerușinare; în această situație, de regulă, cina devine un fel de pelerinaj la Mecca: ai casei trec rapid pe lângă masa din bucătărie făcându-și cruce când îi văd goliciunea, în timp ce FMI-ul cere strângerea șurubului, iar domnul Tăriceanu strângerea curelei. -Vezi, bade, consensul ? Iacă-tă-l, mă atenționează prietenul. De regulă, cu stomacurile transformate în cimpoaie scoțiene, doar a bunicului scoțând sunete
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
cine sîntem. Un al doilea accent, pe problemele din lumea teatrului, avea să-l pună Marina Constantinescu, cronicarul "de profil" al României literare. A răspuns, apoi, doamna ministru Mona Muscă, "despărțită", din rațiuni "tehnice", de colaboratorii apropiați, rămași la altă masă: consilierii Ioana Manolescu (pentru dialogul cu societatea civilă), Tudorel Urian și secretarul de stat Virgil Nițulescu. Intervenția domniei sale a cuprins, întîi, recunoașterea problemelor mărunte, dar cronofage, cărora trebuie să le facă față și pe care nu le-a anticipat în
Prioritățile culturii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12020_a_13345]
-
Centrul Pompidou și pe Paola Molă, cea mai valoroasă specialista în Brâncuși din Italia, va continua până pe 22 mai 2005. În jurul mostrei brâncușiene de la Guggenheim, Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistica din Veneția și-a propus să organizeze o masă rotundă dedicată personalității și posterității operei sculptorului român. Menționam apoi că, numai după 2000, în întreaga lume au apărut zeci de lucrări și studii dedicate lui Constantin Brâncuși. Amintim aici câteva: James Pearson, Constantin Brâncuși: Sculpting within the Essence of
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
în care regăsim, cu privire retroactiva, motive din sculptură brâncușiana. Apoi, Ion Miclea reface semnificațiile, parcursul originar al complexului de la Târgu Jiu, cel mai important de acest fel din sculptură secolului XX, insistând, de pildă, pe surprinderea titlului inițial de "Masă familei" sau pe diferite unghiuri-perspectivă asupra Coloanei, "simbol al satului românesc și simbol ce unește cerul cu pământul, pasăre umanizata, semn al aspirației spre absolut" cum a definit-o Mario De Micheli. Nicolae Săndulescu, Jacqueline Delaunay-Hologne Constantin Brâncuși: L'oeuvre
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
oricât ar fi de dramatică, pălește, pentru mine, în fața realității "aurolacilor" ce dorm în găurile de canal. În povestea clasică Scufița Roșie, personajul înspăimântător mi s-a părut întotdeauna lupul, nu vânătorul. Drept urmare, lunga discuție în jurul partidelor de "asasinat în masă" la care se dedau mărimile zilei mi se pare cu totul exagerată. Aș nuanța, însă, într-un punct, și anume, în cel esențial: cine și de ce vânează? Or, aici încep problemele. În orice societate există indivizi care prestează meserii despre
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
de joc. Nu voi uita curînd acest spectacol. Nu voi uita scena în care Rică Venturiano-Andrei Mateiu își desenează, pentru publicul-martor, drumul făcut, și nevăzut de ei, de cînd a sărit pe geam, împins oarecum de Spiridon. Rică desenează pe masa lui Veta cu creta, ca pe o tablă, și-și constată cu stupoare înfundătura în care se află bietul de el, ditamai studintele în drept și publicist. Am văzut cel mai bun Ipingescu din montările pe care mi le amintesc
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
de riscul de a fi socotit un istoric, prezentându-se drept "scriitorul care depune mărturie", caracterul istoric al sintezei țintind dualitatea atât a Europei, cât și a țării noastre este evident, servit de o compactă, largă, uimitoare în straturile ei, masă de informații, de o inestimabilă valoare, venind de la un martor - și anume al vieții social-culturale, politice, din România pe eșichierul a șase decenii, trăite de insul lucid. Dări de seamă, cu caracter memorialistic, despre starea de lucruri din România interbelică
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]