2,518 matches
-
proeminenți, cam cât niște piersici, și atunci m-am gândit că precis s-a făcut Iza fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat în picioare, nea Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul, trebuia să-l dau eu, însă mintea mi se golise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a săturat, e timpul ca pulea ăsta bătrânu’ să facă ceva pentru fi-su, și am auzit-o venind spre camera mea, dar după doi pași a stat locului, și atunci repede am acoperit soldatul și armura cu cartea de mate, și mama a aruncat ceva moale pe jos, la început n-am știut ce-ar putea să fie, dar apoi am auzit-o deschizându-și fermoarul de la fustă și înjurând printre dinți, pentru că, în grabă, i se agățase fusta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ceva în interiorul lui, și atunci m-am ridicat și m-am uitat mai bine și abia atunci am observat că nu joc șah cu un om în carne și oase, ci cu o mașinărie, o păpușă mecanică, am învățat la mate că mașinării de-astea de jucat șah existau încă din Evul Mediu, dar n-am crezut-o niciodată, cel din fața mea arăta exact ca un om adevărat, ca un nenea negru, foarte slab și foarte bătrân, când m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu cît nu mai sînt la fel de sigur că el l-a ucis. Fir-ar să fie! Descumpănită, Îi urmări privirea ochilor ieșiți din orbite și Încremeni la rîndul ei. Pe geamul exterior, două mîini ca niște lopeți alunecau mînjind sticla mată cu dîre sîngerii. Un chip care se strîmba se lipi de geam. Pierric. Mașina 4x4 a jandarmeriei era parcată În fața fabricii de faianță. Abia cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doar un revoluționar, ci și un om cult, Îndrăgostit de limbajul ales, un estet. Asta lăsase urme și la el, probabil. În fond, Întotdeauna Îi cam socotise pe americani niște tâmpiți. Încă era un bărbat frumos, cu tenul fin și mat, cu părul lung, alb, ondulat și des; totuși, În trupul său celulele Începeau să prolifereze anapoda, să distrugă codul genetic al celulelor vecine, să secrete toxine. Specialiștii care l-au consultat se contraziceau În destule privințe, afară de una, esențială: avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fără speranță cu alte femei, mai tinere. Moartea nivelează totul. Astfel, În după-amiaza de miercuri, Bruno o cunoscu pe Catherine, ex-feministă la vreo cincizeci de ani, care făcuse parte din „Maries pas claires”. Era brunetă, cu părul ondulat, cu tenul mat; probabil că fusese atrăgătoare la douăzeci de ani. Sânii Încă Îi rezistau binișor, dar avea un fund cu adevărat enorm, constată Bruno la piscină. Catherine se reciclase pe simbolism egiptean, tarot solar etc. Vorbea despre zeul Anubis, când Bruno Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Început să mă interesez de cataloagele CAMIF. Când a venit primăvara, am petrecut multe după-amiezi pe peluza familiei Guilmard. Locuiau Într-o casă destul de urâtă la Fontaine-les-Dijon, dar aveau o peluză imensă, foarte plăcută, cu arbori. Guilmard era prof de mate, preda cam la aceleași clase ca mine. Era lung, slab, adus de spate, cu părul blond-roșcat și o mustață pe oală; semăna puțin cu un contabil neamț. Guilmard pregătea grătarul cu nevastă-sa. După-amiază trecea, vorbeam despre vacanță, eram cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uite-l pe Bulache! făcu Bruno pe un ton jovial, arătând spre un tânăr care tocmai intrase În local. Părea să aibă vreo douăzeci și doi de ani. Purta o haină militară de camuflaj și un tricou Greenpeace, avea tenul mat, părul negru Împletit În codițe; pe scurt, stilul rasta. — Salut, Bulache, făcu Bruno cu avânt. Ți-l prezint pe frate-miu. Ei, mergem s-o vedem pe babetă? Celălalt Încuviință fără o vorbă; se pare că, dintr-un motiv sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cerul intangibil, avu sentimentul că Întreaga lui viață trebuia să ducă la acest moment. Preț de câteva clipe n-a existat decât cupola imensă a azurului și un plan imens, ondulat, În care alternau un alb orbitor și un alb mat; apoi au pătruns Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta la aeroportul din Shannon. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tăioasă ca oțelul. — Va trebui să ne oprim aici. Poftim ? Ridic ușor capul. S-au ridicat și alte capete ; văd în ochii celor de la masă înmugurind speranța. Suntem ca niște copii de școală care simt o problemă în timpul testului la mate și nu îndrăznesc nici măcar să se miște, ca să nu fie pedepsiți să rămână în clasă după ore. — Până nu avem documentația de la Fallons, nu putem continua. Ne vedem cu toții mâine, la ora nouă dimineața. Iese cu pași mari și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cadouri oribile, și eu trebuie să mă prefac că-mi plac... — ... cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă... — ... și am scris În CV că am luat zece la mate la GCSE, cînd, de fapt, am luat opt. Știu că n-a fost corect din partea mea. Știu că n-ar fi trebuit să fac asta, dar am vrut atît de tare să obțin slujba asta... Ce s-a Întîmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu cîte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă un rîs nervos, sub privirea uimită a lui Artemis. — Aș vrea doar să vă spun că Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, spune Jack Harper, privind În jur spre biroul amuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ei. E mai groaznic decît atunci cînd m-a găsit pupîndu-mă În oglindă și zicînd „oo, baby“, cu o voce sexi. E mai groaznic decît atunci cînd m-a găsit scriindu-i o felicitare de ziua Îndrăgostiților profesorului nostru de mate, domnul Blake. Sper În mod absurd că poate s-o hotărît să iasă În oraș sau ceva de genul ăsta. Dar, În clipa În care deschid ușa de la apartament, o văd În fața mea, ieșind din bucătărie pe hol. Și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a obține cocktailul; purta pantalonii de piele neagră care știma că-i plac, o cămașă sport, strâmtă, marca Dolce and Gabbana, ale cărei mâneci scurte se mulau foarte bine pe zona de deasupra bicepșilor, și curea cu cataramă din argint mat. La mână, purta brățara lui de argint preferată, iar pe față i se putea citi în același timp mulțumirea de sine - pentru că știa că nu pot refuza o stacană de margarita cu gheață - și rușinea, pentru că știa că sunt încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cultive alteritatea. Dacă aș fi fost o pată gri pe pătura cenușie a lumii, aș fi zis: am fost acolo, le-am văzut pe toate, le iubesc, aș da orice să le revăd. Cerneala cu miros pătrunzător de copilărie, albul mat al hârtiei îmi oferă reflexii, roșii, albastre, albe, verzi, galbene, negre, îmi oferă darul de a încerca măcar să-mi cultiv diferența. Umblu cu ochii deschiși, urechile ciulite, inima împăcată, zâmbetul pe buze și firea în lumea ei, creionând un zâmbet
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
încet, îmi ascund tristețea... Sau sunt doar egoistă și nu vreau să le împărtășesc și celor care n-au fost acolo magia de basm a unei veri în Apuseni? Refrenul mă trezește naiv, scap o lacrimă plină de amintiri pe matul hârtiei, aud vocea caldă: Tron în Apuseni/Tron în Apuseni,/Țara Crișurilor,/Țara moților,/Țara românilor.
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
să facă rost de niscaiva bani și glorie căutând un nou drum al mătĂsii, din Europa spre indii, pe la Polul Nord, spuse martine. Acești gentlemeni au adus cu dânșii o mulțime de belele, printre care viruși și bacterii care au deci- mat populația locală. Apoi au venit iezuiții, a căror evanghelizare forțată preceda Întotdeauna comerțul cu piei ! pufni martine, apărĂtoare vajnică a purității ținuturilor nordice. martine nu pierdea nici un prilej pentru a-și arăta revolta legată de tratamentul pe care Îl aplicaseră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de obiecte inutile, Între care bibelo- urile și săculeții de pânză de diferite mărimi, confecționați de Janet pentru a păstra obiectele, ocupau un loc de cinste. Și apoi școala. Gata mereu să-ți vâre pe gât o mulțime de infor- mații inutile, pe care să le pui ulterior În slujba unor idealuri care nu sunt ale tale, ci constituie chintesența unei existențe considerate reușite de către societate : să intri cât mai sus pe listă la liceu, la facultate, să obții un job
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
e lungă, Încă. Da, Încă, rostește, nealesul, printre buze. Acum, să mă explic. Să-mi motivez alegerea. Opțiunea, adică. Numai, că, nu e a mea. Nu. E a vieții. A voastră, de fapt, a amândorura. Că, la urma urmei, voi mați condus către această magistrală și mare, cât o viață, hotărâre. Am să detaliez, succint, și definitoriu. Dragostea dragoste, la un om, la un cuplu normal, nu trebuie să dureze mai mult decât o oră, o oră și ceva. În ora
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
victor37>: are importantă? Vorbim de o oră fără un subiect anume... cum e în Rom.? <sys>: nasol. Greu. Vreau să plec <victor37>: e greu de suportat? greu de schimbat? <sys>: nu știu. Nu mai suport, vreau altceva. Sunt profa de mate <victor37>: frumos <sys>: frumos pe naiba! Iarta-ma. înseamnă că nu știi ce înseamnă prof în Rom... <victor37>: probabil. Îmi amintesc de profii mei. Tot respectul! <sys>: vezi? S-a schimbat. acum nimeni nu mai respectă un prof <victor37>: am
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ești însurat? - Bineînțeles. - Uite răspuns de la ea... “Dragă Nick”. “Dragă Nick”! Eu mă chinui acolo singură, și el primește scrisori de la putori! - E o expresie folosită în scrisori, nu că-i sunt drag. Și nu-i putoare, e profesoară de mate. - Asa, ia-i apărarea. Să ștergi toate mesajele ei!... Asta cine mai e? Sidonia. Una nu-ți ajungea? Stai c-o șterg eu. Unde sunt scrisorile tale? - Nu știu. Or fi la ‘sent’... - Nu ai ‘sent’. - Atunci nu s-au
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
biroul său împreună cu o poetă, elena Ștefoi, colegă de facultate cu mine și originară, ca și mine, din nordul țării. Și eu și elena eram fascinați de acest om care ne citise poemele și ne considera ca fiind „talente confir mate”. Cred însă că elena era ușor îndrăgostită de marele critic literar, iar el îi aprecia spiritul caustic și extrem de vioi. nu eram pentru prima dată în acea redacție unde Laurențiu Ulici trona la un imens birou, între teancuri de poeme
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoștea casa pe care o căuta. Strada era pustie și lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea cat superior. Însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix intră într-o odaie foarte înaltă, încărcată de un fum des și înțepător de tutun ca o covertă de vapor pe Marea Nordului. În mijlocul ei, la o masă rotundă prevăzută cu o mare lampă de petrol cu glob de sticlă mată, se aflau, în fața unui joc de table, trei persoane care la deschiderea ușii ridicară capul în felurite grade de curiozitate. Erau două femei și un bărbat. Bătrânul merse și ocupă scaunul rămas gol lângă ceilalți, în vreme ce Otilia conduse pe Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de exemplu. - Nu știe să scrie. Vreau să zic că nu poate să scrie tot timpul. Uneori o dor îngrozitor labele. - Oh, o dor labele? - Da. De la lonjeroane. De la scule și dispozitive... Sedevistică. - O, ce interesant. Sedevistică... 218 DANIEL BĂNULESCU mate s-o apuce pe-acolo. Dacă nu par receptive la music, dau drumul mai tare la stații și una o să moară de inimă și alta de ficat." De fapt, urcând scările, Pinky se întreba dacă există pe lume două biete
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]