930 matches
-
orbitoare spre picioarele ei. La urma urmelor, e singura mea bucurie. Îmi alungă urâtul, șoptea deschizând larg ochii. De ce mă privești așa? Cum te privesc? Nu știu cum. Mereu mă privești așa. Parcă mă împungi. Ți se pare. Bine, fie cum zici mata... Să lăsăm asta. Adică, ce vrei să spui? Nimic. De ce te superi? Nu mă supăr, dar mă tem să nu-mi pierd sufletul când te aud așa. Cum să-ți pierzi sufletul cu-atâta frumusețe în jur. Voiam să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dumneata o să facă, numai să-l găsească și să-l aducă pe Tomiță al nostru. Nu-i așa, noră? Cerboaica o privi o clipă cu buzele strânse, apoi dădu din umeri și încuviință surâzând liniștitor: Așa-i, mamă. Dacă spui mata... Mata știi că eu niciodată nu-ți ies din vorbă... Da, da, o arse cu privirea bătrâna. Mi-a dat Dumnezeu cea mai bună și cea mai frumoasă noră. Vă felicit, doamnă, se înclină prefectul. Pentru vremurile astea sunteți, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că prin felul meu mai mult cerebral decât sentimental și prin preocupările mele, locul ei în viața mea n-a fost marcat prin nimic care să-mi lase o urmă de regret. Cu atât mai mult să nu regreți nici mata nimic din ce va hotărî soarta asupra ei, ci, dimpotrivă, să fii fericită și să dorești să rămâi singură, despovărată de orice obligații, în așteptarea ceasului când te voi chema să ne vedem într-o lume mai bună. Inginer căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și atitudinea defensivă a bunicii: - Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: - Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. - Ține, minte Ruxandră un lucru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și atitudinea defensivă a bunicii: Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. Ține, minte Ruxandră un lucru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mai juca... (tristă) îmi place să fiu tristă. [NIȚĂ] (apart) Las' că-i fac eu acuș o bucurie. (tare) Duduie... adecă să fie cu iertăciune... da' eu dacă-s cu chef... apoi nu-s eu de vină... Dac-ai ști mata cine mi-a dat bacșiș?... [EMMA] (negîndind la ceea ce zice) Alecu?... [NIȚĂ] Nu. [EMMA] Nu el? Cine dar? Cine te mai cunoaște pe-aici? [NIȚĂ] Unul care-a venit aicea! (ap[art] ) De cocoana ceea neagră nu-i mai spun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
luat trei rânduri de aplauze, meștere, i-am spart, publicul era în delir. N-au avut ei aplauze la scena asta de când joacă. ― Păi tocmai asta e, la dracu’, că Finți nu a dorit aplauze la scena asta, așa că stai mata pe tușă, am suspendat celălalt spectacol până se însănătoșește Stănescu. Am rămas mut, ceva mi se părea neverosimil, ceva nu era la locul său, dar decizia se pare că era luată de vreme ce nici Vichi, nici ceilalți nu veniseră la discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
crescut. - N-am să mai cresc! Nu vezi ce înaltă sunt? Crezi că eștimai înalt decât mine? - Cred. - Hai la oglindă... Ei, vezi? - Da, văd, ești foarte frumoasă, dar ești mică. Abia îmi ajungila umăr. - Nu-i adevărat! Sunt cât mata... în sfârșit, aproape. O femeie nici nu trebuie să fie înaltă ca un bărbat. Apoi dispăru o clipă în altă odaie și se întoarse cu părul pudrat. - Ei, acuma ce mai zici? - Zic că ești mică. Dar să știi că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
după un păhărel de vin și n-avea niciun ban, și asta se întâmpla foarte des, eu aduceam câte o sticluță de băbească și o beam împreună cu ea. - Eh, dom profesor, ce m-aș face eu dacă n-ai fi mata? Când mi-e gura mai amară, atunci mă găsești cu câte o atenție, și atunci viața mi se pare iar că merită trăită. Și luând paharul cu vin în mână, mai zise: Hai, noroc, că sencălzește. Într-una din aceste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentr-un prăpădit cu loaza lui de copil nu face. Dar nici să-l lași pe necăjit în plata Domnului iar nu vine bine. Că țăranul rabdă ca cânele și tace ca boul și el împlinește birul. Ai să vezi mata mâne ce avere au în casă : că acuma e iarnă și fiștecare își ține la îndemână țolul, perina, poclatul, pănura și lăvicerul, ce-a avut vara prin poduri ori în tindă. Vita-i în șură, oile în ocol, porcul la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Cimitirul Belu, unde am o Întrevedere nu tocmai plăcută...” „Nu mai spune, ce cauți acolo...?” „Belele Șefule,numai belele...! Bețivanii ăștia care nu mai știu cum să procedez cu ei, mă fac de rușine, mă discreditează În fața beneficiarilor mei. Închipuiește-ți mata. Alaltăieri bătrânul Vaida este Înmormântat provizoriu În locul său de veci, urmând ca eu să termin lucrarea zidindu-i cosciugul În interiorul săpăturii efectuate. În acest scop, am trimes un zidar cu toate materialele să termine lucrarea cât mai repede posibil.Ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă cinstesc făcând exact acest lucru: Cartea aceasta este rededicată lui Howard W. Campbell, Jr., omul care a slujit răul prea fățiș și binele prea în ascuns - crima epocii lui. Kurt Vonnegut, Jr. Confesiunile lui Howard W. Campbell, Jr. Lui Mata Hari Cu suflet mort, respiră oare omul Ce-n viață niciodată nu și-a spus „Asta mi-e patria, ăsta mi-e pământul!“ A cărui inimă nicicând n-a tresărit Când pașii l-au întors din nou acasă Din rătăcirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și nu pot uita. În genunchi Te rog, iartă-mă! Am memoria Încărcată a părinților mei trecuți cu sila la colhoz, a milioanelor de jertfe din lagăre, a Îngerilor lui Decembrie, care s-au coborât că pe-o scară de matase să aducă lumină pe pământul urgisit. Dar, iată, a bătut vântul putred al comunismului și aripa revoluției s-a umezit de suspine de prunci. De ce ai lăsat, Doamne, În mare milă Ta, să fie uciși și Întinați atâția tineri? Poate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
poartă sub braț „caietul de caligrafie al privighetorii”. Iașul acelor vremuri e privit printr-o lentilă sentimental-ironică: „Stradă Lăpușneanu seamănă cu /paharul după un chef cu poeți”, iar casele din „cartierul celest” Își dorm somnul de veci În „patul de matase”. Tânărul poet e obsedat de „pasărea răstignita În coaja copacului indiferent”, de „ultimul fulger” aruncat de mare pe țărm, de „fruntea fără speranțe”, de „sexul morții polenizat de filozofi” și de „Încă vreo câteva milioane de metafore”, cu ajutorul cărora ar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
elegante vulpi argintii. - Colonelul de pompieri Adrian Filioreanu a condus comandoul de evacuare stalinista din locuința, Împotriva legii, a familiei Alexandru Tăcu, secondat de soție, un agent al securității cu frontul de lucru la biroul de documente secrete, Întreprinderea de matase Victoria și fiul acestora, rudă temperamentala a lui Lavrenti Beria, o copie fidelă a lui Petru Goiciu, directorul Închisorii Gherla, urmăriți din umbră de medicul militar Sergiu Sciucă „nevinovatul” cumpărător al unei case furate, desi cunoștea statutul ei juridic și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
trei. Fără a ezita câtuși de puțin, ca și cum presimțea că urmează ceva confidențial, Lăură pași în apartamentul modest unde îi atrase imediat atenția un pian elegant, cu decorațiuni din argint. O întâmpină un barbat destul de înalt într-un halat de matase albastru, trecut de vreo patruzeci și cinci de ani, cu un ușor început de calviție. Purta niște ochelari negri cu rame groase, gen Mihai Pacepa, cu care chiar semăna puțin. Lăură îl salută respectuos cu un “Să trăiți!” milităresc. Urma
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
rondul de noapte. Polițistul îi dăduse gunoierului o țigară, iar acesta îi mulțumea respectuos, o duse cu grijă la gură și-l salută militărește, ducând și mâna la pălărie. Scenă îl lașase pe iubitul Laurei prizonier în spatele draperiilor de matase grena, obligat să râdă de el însuși că asculta prostiile Laurei. Se simțea că un Dumnezeu ,care veghea asupra creației sale, observând că s-a produs o fisură undeva grație neglijentei sale, pentru că a uitat să instituie interdicția de a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai realizat materiale TV, și-a sacrificat timpul, inclusiv pentru Organizația județeană PSD, spre marea disperare a șefului său de cabinet, a lui Buzatu, sau a SPP-iștilor. L-am intervievat de 8 ori. Mi-a răspuns diferențiat: ,,asta pentru mata; asta înregistrăm”. Deși am știut, în premieră, ce părere are despre... băsescu (cu b mic), despre Adrian Năstase sau despre politicienii de Vaslui. M-ar crede prof. C-tin. Alexandru, președinte al Consiliului Județean Vaslui, atunci, că-l considera senilizat
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
și altele. Haia intra și se așeza pe un scăunaș în dreptul ferestrelor deschise, pe care înfloreau flori în oale de lut. Tudorița, așezată în fundul unui divan, o privea zâmbind; și amândouă tăceau o vreme, apoi începeau să vorbească. De unde ai mata așa de frumoase portrete? a întrebat într-un rând fata lui Sanis. Le-am cumpărat de la iarmaroc, răspunse Tudorița. Tablourile acestea au și povești... Eu le-am cetit acu doi ani... Aici arată cum istorisește maurul, Desdemonei, vitejiile lui... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul cel mare de matase, cu bold de aur în vârf. Porunca a fost să rămâie marginea taberii împărătești pustie. Și se vedeau deslușit focurile taberii oștenilor lui șahzadè. Un pâlc de cavaleri cu zale și coif a trecut în pas domol cătră acea tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai? I-am întins pachetul, dar s-a în tors imediat cu umărul drept înspre mine și am înțeles că nu doar stânga îi lipsea. (Nu avea cu ce să apuce ceea ce eu nu aveam și îi întindeam.) Le bagi mata aici, mi-a spus, și și-a scos piep tul în față ca să pot vedea mai bine ce de buzu nare avea vesta lui de piele. Am ales unul de sus, din rândul de sub bărbie, acolo am îndesat pa chetul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
secolul I e.n., de pildă, Plinius cel Bătrân relata că, în ținuturile din „zona pontică”, albinele culegeau uneori nectar din „floarea de rododendron de care sunt pline pădurile”, astfel că mierea produsă de ele era plină de substanțe psihotrope. Consu- mată, această miere provoca stări de nebunie colectivă sau chiar moartea. Mierea infestată era „numită maenomenon, de la nebunia pe care o provoacă” (gr. mainomai = „a înnebuni”), nota Plinius. „Acea populație, deși le oferă romanilor ca tribut ceara, nu vinde mierea, pentru că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secrete germane, tânăra este acuzată de spionaj În detrimentul Franței. Dorind poate să Își dovedească nevinovăția, ea se oferă să acționeze benevol ca agent secret, urmând să Își folosească relațiile din Berlin pentru a obține informații. În ciuda lipsei unor dovezi evidente, Mata Hari, care Își susținuse permanent nevinovăția, este acuzată de Înaltă trădare și condamnată la moarte. Era evident că autoritățile de la Paris aveau nevoie de un țap ispășitor pentru pierderea navelor din Marea Mediterană, scufundate de către submarinele germane (atacuri În care Își
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Împreună cu mine la președintele comunei În birou și a trebuit să răspundă Întrebărilor miliției. Alături, tata răsfoia cu zîmbitoare importanță niște dosare. — De ce m-ați chemat, deschise vorba bătrîna, că Încă nu-s gata plăcintele? Lasă că plăcinte ne dai mata mai tîrziu, dar acuma... Începutul cu plăcintele m-a liniștit. — Amu, ce-i? Ia spune, tușo Florico, zicea Marinescu, cum e cu mangalițele alea ale dumitale? Floare s-a jurat că a văzut la viața ei zeci de motohalițe, ba
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]