1,488 matches
-
trecutului. Un text interesant, din acest punct de vedere, este Et Cetera? The Historian as Chiffonnier, al lui I. Wohlfarth. Autorul identifică, plecând de la activitatea chiffonnier-ului, principiile materialismului istoric în versiunea lui benjaminiană. În primul rând, este vorba de specificarea materialismului în raport cu versiunile sale vulgare (vulgäre). Astfel, materia lismul lui Benjamin nu reprezintă înlocuirea logicii ideale a istoriei cu o logică „reală“, ci, mult mai simplu, el ține de accen tuarea dimensiunii senzoriale, concrete (sensory concreteness) a istoriei. Ca principiu formulat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
clădirii părăsite. Acestea ies din circuitul mărfii care le conferă o falsă actualitate; adunate apoi de chiffonnier, de colecționar, introduse în colaje de către artistul suprarealist sau descrise de către istoric, ele își recapătă puterea de a-l chema, autentic, pe Mesia. „Materialismul istoric“ în versiunea lui Benjamin face, în modalitatea descrisă mai sus, o experiență a trecutului. El nu se identifică istoricismului, care reconstruiește trecutul „așa cum a fost“. Obiectul pe care îl descrie este, în mod esențial, o ruină a unui trecut
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
caracterul de ruină. Ca în multe locuri în scrierile lui Benjamin, Mesia apare pe nesimțite, acolo unde te aștepți mai puțin, este chemat doar indirect: de surzenia lumii, de afundarea în propria ei cădere, de covârșitoarea greutate a materiei. Intermezzo: Materialism și mesianism în lectura lui Jean-Michel Palmier Dincolo de tensiunea unui „raport de forțe“ intern care generează scriitura lui Benjamin, suprapunerea dintre cele două moduri de a privi istoria reprezintă și o problemă legată de istoria interpretărilor care i s-au
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
subiect. Voi rezuma deocamdată demersul lui Palmier. Opțiunile de interpretare se identifică, de fapt, cu două mari prietenii ale lui Benjamin: cea cu Scholem și cea cu Adorno. Cei doi îi citesc în mod diferit scrierile și prezintă raportul dintre materialism și mesianism plecând de la premise teoretice diferite. Scholem, pe de o parte, consideră reflecția lui Benjamin asupra materialismului ca fiind accidentală în raport cu intuiția sa primordială, de extracție pur teologică: „Benjamin, à ses yeux, s’est efforcé de passer artificiellement du
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale lui Benjamin: cea cu Scholem și cea cu Adorno. Cei doi îi citesc în mod diferit scrierile și prezintă raportul dintre materialism și mesianism plecând de la premise teoretice diferite. Scholem, pe de o parte, consideră reflecția lui Benjamin asupra materialismului ca fiind accidentală în raport cu intuiția sa primordială, de extracție pur teologică: „Benjamin, à ses yeux, s’est efforcé de passer artificiellement du mode de penseé métaphysique et théologique qui était le sien à un mode de pensée matérialiste qui lui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Benjamin, cu grave consecințe asupra operei: o „schizofrenie“ teoretică ce explică inconsistențele unor fragmente sau chiar ale unor scrieri întregi. Strategia de lectură a lui Adorno (și, în 1941, a lui Brecht) este opusă: acesta vede întâlnirea lui Benjamin cu materialismul ca fiind esențială. Intenția metodologică a lui Benjamin de a considera obiectul ca singular și de a întreprinde o analiză „micrologică și fragmentară“ a culturii are nevoie de limbajul și gestul interpretativ al materialismului. Prin urmare, acesta din urmă nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acesta vede întâlnirea lui Benjamin cu materialismul ca fiind esențială. Intenția metodologică a lui Benjamin de a considera obiectul ca singular și de a întreprinde o analiză „micrologică și fragmentară“ a culturii are nevoie de limbajul și gestul interpretativ al materialismului. Prin urmare, acesta din urmă nu este, cel puțin din punct de vedere metodo logic, accidental. Departe de a se identifica variantei sale marxizante, ideologice, materialismul lui Benjamin presupune, după cum rezumă Palmier pe urmele lui Adorno, o coborâre a privirii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
analiză „micrologică și fragmentară“ a culturii are nevoie de limbajul și gestul interpretativ al materialismului. Prin urmare, acesta din urmă nu este, cel puțin din punct de vedere metodo logic, accidental. Departe de a se identifica variantei sale marxizante, ideologice, materialismul lui Benjamin presupune, după cum rezumă Palmier pe urmele lui Adorno, o coborâre a privirii spre „textura“ lucrului, spre detaliu și, în ultimă instanță, spre suprafața „opacă“ a lucrului: salvarea obiectului de reducția sa platoniciană la idee. În raport cu această reevaluare a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui Benjamin presupune, după cum rezumă Palmier pe urmele lui Adorno, o coborâre a privirii spre „textura“ lucrului, spre detaliu și, în ultimă instanță, spre suprafața „opacă“ a lucrului: salvarea obiectului de reducția sa platoniciană la idee. În raport cu această reevaluare a materialismului la Benjamin, Adorno vorbește despre necesitatea unei accentuări a momentului dialectic, fără de care „fizionomia“ secolului al XIX-lea devine, în unele momente, o pură descriere. Alternativa lui Benjamin este aceea a unei „magii“ a obiectului, care se traduce în capacitatea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Sur le concept d’histoire.“ Altfel spus, conceptele și intuițiile perioadei „metafizicoteologice“ de început a lui Benjamin ajung, în contextul celei de-a doua perioade, „materialistă“, să fie problematizate dialectic. Încetează însă acestea să mai fie teologice? Este întâlnirea cu materialismul una derivată dintr-o „secularizare“ a limbajului lui Benjamin? Aceste întrebări indică una dintre mizele importante ale lecturii proiectului Passagen Werk și a unor scrieri despre lumea urbană, precum Copilărie berlineză...: posibilitatea unei interpretări teologice a modernității și a unor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în istoria interpretărilor lui Benjamin, o soluție „preliminară“: cea a lui Michael Löwy, pentru care problema unei „secularizări“ progresive a limbajului lui Bernjamin nu se pune. Este vorba, mai degrabă, de coexistența unor teme politice (anarhismul), teologice (mesianismul) sau filozofice (materialismul). Acestea funcționează împreună ca elemente ale discursului pe baza unor „afinități elective“ evidente în mediul intelectual iudaic al începutului de secol XX: „La surdétermination des textes de Benjamin, avec leur bipolarité théologique et matérialiste, ne permet pas d’attribuer à
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
arată, printre alții, Hans Blumenberg, este solidară unei teorii a progresului, valorizat ca emancipare sau, dimpotrivă, ca pierdere în raport cu orizonturile transcendenței. Odată ce teoria progresului cade, în viziunea lui Benjamin, conceptul secularizării își pierde valoarea euristică. Relația din tre mesianism și materialism, pe de o parte, precum și carac terizările de tipul celei de mai sus, pe de alta, trebuie reinter pretate. Sesizarea circularității dintre diferitele forme ale discursului lui Benjamin (politic, teologic, filozofic) reprezintă una dintre mizele principale ale lecturii, iar descrierea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui Passagen-Werk le consideră ca fiind singura modalitate în care se poate vorbi, autentic, despre eveniment. La fel cum, într-un alt registru al textului, amintirea locurilor peste care trec, irezistibile, uitări din ce în ce mai recente corespunde acțiunii recuperatorii a Lumpensammler-ului, a materialismului urban prin excelență. Cum poate fi gândit, acum, raportul dintre momentul teologic (cel mai puțin explicit) și celelalte momente (cel epistemologic și cel politic) ale experienței flaneurului? Cum cele trei dimensiuni ale experienței sunt, după cum am încercat să arăt, momente
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în Franța. "Zola se simte absolut străin în mijlocul acestei arte, și crede că numai "misticismul și esteticianismul englez" e de vină. Ștefan Popescu nu face decât să formuleze principala acuză adusă naturalismului în artă prin ricoșeul unei nemulțumiri generalizate față de "materialismul" epocii, nemulțumire plasată atât la nivel estetic, cât și la nivel social. Pictorul român definește noile opțiuni estetice în acord cu o nouă sensibilitate care modifică gustul unui public mai sofisticat, mai pretențios. El caută o artă care să-i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coexistând cu acestea pe un anumit portativ tematic. Pe de o parte, avem partizanii unei arte realiste, expresie a vieții sociale, explorând toate mediile, mai ales cele periferice, mizerabiliste, pe de altă parte, avem partizanii unei "estetici idealiste". Reacția la materialismul grosier și meschinul vieții burgheze reprezintă o notă comună a curentelor fin de siècle pentru ca evocarea ei să spună ceva nou, iar climatul generat de înfrângerea Franței în războiul cu Prusia din 1870 contribuie la generalizarea unui pesimism difuz, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la un eveniment sau de a recunoaște o individualitate, atrag atenția asupra aspectelor global negative a climatului afectiv simbolist"24. În opinia lui Edward Lucie-Smith, simbolismul se articulează de aceeași manieră reacționistă, negativistă, mefientă față de progres, a "refuzului" moralismului, raționalismului, materialismului grosier, stabilindu-și aceste repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția marilor culturi europene, în particular cele de origine și tradiție latină, cum este cultura franceză. O mizanscenă flamboiant-estetică a decadenței latine, finis latinorum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ne pun în temă, oferă un factor de coeziune. De asemenea, nu avem un program explicit de idei al simbolismului în pictură, coeziunea realizându-se, cum notează și Nicole Tuffelli, la nivelul unei opoziții sistematice, pe care o face academismului, materialismului ignar, Impresionismului, pozitivismului și întregii civilizații industriale. Desprins de o unitate stilistică, simbolismul întreține un dialog permanent cu alte curente în pictură și cu celelate arte, de aici acest reflex sintetist. Făcând abstracție de criteriul stil, având în vedere relația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistică. Scandalurile au ca obiect pictura lui Klimt, deși acesta face parte din star-system-ul artistic vienez. Artistul, la rândul său, se complace în rolul de exclus, contradictoriu și potrivnic convențiilor mult prea rigide ale lumii în care trăiește, cât și materialismului, mercantilismului ei. Dacă în practică lucrurile nu stau întotdeauna așa, cel puțin imaginea pe care artiștii o forjează despre ei înșiși subliniază o amplificare a dispoziției romantice, uneori într-o dimensiune sumbră, ilustrativă pentru sensibilitatea decadentă. Artistul devine estetul retras
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al cărei autor și-a propus explicarea unor fapte general acceptate privitoare la istoria vieții pe pământ, poate surprinde. Dacă ținem seama de faptul că teoria lui Darwin a fost revendicată atât de gânditori liberali, de adepți ai naturalismului și materialismului, cât și pentru a susține eugenia sau supremația rasei ariene, poate fi important să se distingă știința darwiniană de ceea ce s-a numit adesea„darwinism“. Se poate, cred, arăta că cel puțin unele din aceste reacții, adesea vehemente și pasionale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
exprima el, Dumnezeu „acționează pentru binele tuturor creaturilor sale după legi pe care le putem studia și înțelege“. Sedwick, care accepta de altfel evoluția în natură, a denunțat ideea darwiniană a selecției naturale drept „un fel de mâncare produs cu materialism rânced, preparat în mod iscusit și servit îndeosebi pentru a ne face independenți de un Creator“. Pentru el era de cea mai mare însemnătate să se distingă acceptarea evoluției ființelor vii de explicarea ei prin selecția naturală. Carlyle, care nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Darwin credea tot atât de puțin că mintea omului, „care s-a dezvoltat, după părerea mea nezdruncinată, dintr-o minte tot atât de inferioară ca și cea a celui mai inferior animal“, poate ajunge să găsească bune temeiuri pentru idei cum sunt cele ale materialismului filozofic ca și că ea ar putea să ajungă la cunoașterea existenței unei ființe atotputernice și perfecte. Și socotea că este nu numai firesc, dar și inevitabil ca cel care vede lucrurile în acest fel să fie sceptic cu privire la toate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Originea speciilor este, ca și Capitalul lui Marx, una din acele cărți ideale „care nu vor trebui citite pentru a putea discuta despre ele“. Demn de examinat este un alt tip de raportare ideologică la teoria lui Darwin, cel al materialismului dialectic. Ceea ce distinge această raportare este tendința de a anexa și subordona știința fundamentării unei ideologii a statului. Ceea ce va implica și respingerea acelor idei științifice care nu se acomodează principiilor ideologice și intereselor politice. Este tendința care poate fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
respingerea acelor idei științifice care nu se acomodează principiilor ideologice și intereselor politice. Este tendința care poate fi întrezărită deja în unele afirmații ale lui Friedrich Engels privind teoria lui Darwin. Engels nu este doar cel care a introdus termenul „materialism dialectic“. El a avut o contribuție importantă la formularea ideilor și conceptelor de bază ale unei filozofii care pretinde să se întemeieze pe generalizarea rezultatelor cunoașterii științifice, dar, în realitate, selecționează idei în lumina unor principii a priori sau încearcă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rezultate care să le asigure o recunoaștere în mediile științifice, să-și atingă obiectivele exploatând împrejurarea că acordul cu ideologia oficială fusese ridicat la rangul de criteriu suprem al adevărului. Grupul lui Lîsenko s-a prevalat de clișeul oficial că materialismul dialectic se sprijină pe realizările cunoașterii științifice și este, în acest sens, „filozofia științifică“, susținând drept corolar că acordul cu principiile materialismului dialectic al rezultatelor cercetării ar constitui garanția caracterului lor științific. Lîsenko și adepții săi au afirmat acest punct
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ridicat la rangul de criteriu suprem al adevărului. Grupul lui Lîsenko s-a prevalat de clișeul oficial că materialismul dialectic se sprijină pe realizările cunoașterii științifice și este, în acest sens, „filozofia științifică“, susținând drept corolar că acordul cu principiile materialismului dialectic al rezultatelor cercetării ar constitui garanția caracterului lor științific. Lîsenko și adepții săi au afirmat acest punct de vedere în mod deschis și l-au utilizat fără scrupule împotriva celor mai reprezentativi oameni de știință activi în cercetarea genetică
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]