1,390 matches
-
Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă, înainte de orice, limbaj, ce însemnase de fapt și pentru Noua Critică ori structuraliștii europeni. Pornind de la remarca lui Paul de Man cuvintele au o energeia uriașă care le permite să făptuiască așa-numita materialitate a istoriei deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structură, dar și capacitate performatoare, vitalitate, trecere aproape insesizabilă a cuvintelor în fapte. În vreme ce pentru o critică sociologizantă sau ideologică, literatura reflectă fenomene exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau chiar blestem. Vorbind tocmai despre esența cuvintelor, despre limita lor interioară, despre puterea lor de expresie, în Postfața traducerii volumului Anei Blandiana, Proiecte de trecut și alte povestiri, Marco Cugno identifică anumite elemente specifice: Există, pe de-o parte, materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n legenda regelui Midas", scrie autoarea în poezia Darul, din cea de-a doua culegere, Calcâiul vulnerabil), iar de cealaltă, aproape vrând să scape de acest "blestem
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de lumi (motiv subordonat temei condiției poetului), traseul poeziei capătă două direcții: de a recompune realități și de a ordona realitățile existente deja. Învestind cuvintele cu suflet, Marco Cugno subliniază, făcând referire la acest poem: Există pe de-o parte materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n legenda regelui Midas", iar de cealaltă, aproape vrând sa scape de acest "blestem", nevoia de a ajunge la esența misterioasă a cuvântului, la sufletul acestuia. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de nebunie decât gândind. A.-I. P.: (Mai) credeți în viitorul poeziei? Care este starea poeziei în prezent? A.B.: Da, cred. Mai mult, cred că omenirea nu se va putea salva decât în măsura în care se va întoarce dinspre consum si materialitate spre spiritualitatea din care poezia reprezintă o bună parte. A.-I. P.: Faceți parte dintr-o generație care a reprezentat o voce pentru resuscitarea lirismului, după o perioadă aridă. Este o generație de tranziție, care face legătură între două paradigme
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
uman în predosloviile vechi românești................................229 Stefan Lemny, Père et fils, histoire littéraire et histoire.......254 Doris Mironescu, A citi un tablou. Metafore ale interpretării în Întâmplări în irealitatea imediată.......265 Eugen Munteanu, Din bestiarul biblic: furnicoleul.............275 Mircea Păduraru, Materialitate și perspectivă inversă. Reflecții asupra metodei lui Damian Stănoiu............293 Cuvânt înainte Prezentul volum e un semn modest al admirației, gratitudinii, prețuirii semnatarilor față de profesorul, mentorul, criticul și istoricul literar ELVIRA SOROHAN, unul dintre cei mai devotați și apreciați dascăli
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de Nicolae Milescu, în "Limba română", XXXVII nr. 5, p. 455-468 (I); ibidem, XXXVII, nr. 6, p. 521-534 (II); ibidem, XXXVIII, nr. 1, pp. 31-46 (III); ibidem, XXXVIII, nr. 2, p. 107-121 (IV); ibidem, XXXVIII, nr. 5, p. 463-470 (V). Materialitate și perspectivă inversă. Reflecții asupra metodei lui Damian Stănoiu Mircea Păduraru După mai bine de douăzeci de ani de călugărie, între care și câțiva de preoție, Damian Stănoiu este dat afară din corpul clerical pentru o serie de opere considerate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la corp, ca și la vorbă" (1962, 85), care vine cu mare scandal la poarta mănăstirii să-și ceară plata pentru abuzul călugărului de la starețul mănăstirii însuși. Frecvența acestor scene (în proza de ficțiune, ca și în Amintiri) confirmă primatul materialității ca trăsătură esențială a universului monastic definit de Stănoiu. Consecința directă a unui asemenea accent axiologic este sentimentul valorizării superlative a lumii de aici și căutarea împlinirii hic et nunc. Aceste date aruncă în derizoriu orizontul eshatologic în care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stâncă ș.a. ilustrează perfect această contradicție. Astfel, mănăstirea definește un spațiu insular în care desfătările trupului, tocmai pentru că sunt interzise, sunt devorate cu un plus de patimă. Proiectul duhovnicesc inițial al mănăstirii este abandonat și reconfigurat în funcție de noile valori ale materialității și ale prezentului. b. Un extraordinar spectacol desfășoară Damian Stănoiu prin modalitățile coruperii limbajului eclesiastic. Biblie, Psaltire, Pateric, filocalii, pidalioane, pravile, Viețile Sfinților toate sunt prilejuri de a pune în lucru o extraordinară capacitate de a răstălmăci/rearticula sensul textelor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
verbală în care răsună două discursuri, în care vorbesc două voci distincte, contradictorii. În acest caz, prin cuvântul sacru se comunică chiar ceea ce acesta, în ipostaza sa inițială, interzice. Miza acestei alterări sau recitiri a textului sacru este încă o dată materialitatea, grija pentru plăcerile trupului. "Minciuna vorbește prin cuvântul adevărului" așa comenta Denis de Rougemont, în Partea Diavolului (1941), această strategie de corupere a textului sacru, de "instalare a minciunii într-un cuvânt al adevărului". În secolul al II-lea, Origen
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
călugărul Macarie găsește pe lângă chiliile călugărițelor un obiect textil, fin, de culoare liliachie, fără să știe ce e ori la ce folosește și caută, fără izbândă, lămuriri de la călugărițe. Așadar, a urmări sfințenia în condițiile situării fără scăpare în temnița materialității înseamnă pentru călugării lui Stănoiu fie a cultiva deliberat murdăria, fie a ignora, la marginea senilității și a patologiei mintale, realul și datele fenomenale ale lumii. Ca și până acum, și aici aflăm la lucru aceeași strategie a inversării, a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
d.), contrazic echilibrul și buna cuviință asociate cu cumpătarea monastică sunt numai câteva complexe tematice care extind câmpul mijloacelor poetice mobilizate în construirea unei lumi singulare deocamdată în peisajul literar autohton. Oricum, strategiile inversării și tratamentul privilegiat al carnalului, senzorialului, materialității ocupă un loc privilegiat. *** În toate situațiile comentate mai sus, cititorul este silit să ia act de inversul a ceea ce se așteaptă să găsească în mănăstire. E o strategie de contrariere a cititorului și de înșelare a așteptărilor. Departe de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nevoie de dragoste, credință și speranță, are nevoie de vise și culori cu care să facă lumea mai frumoasă. Altminteri, la ce bun toată truda și zăbava acestei vieți? Prin economie, omul încearcă să creeze o punte de legătură între materialitatea grosieră a realului fizic și spiritualitatea inefabilă a nivelului valoric interior. Astfel, nefiindu-i la îndemînă Absolutul, el se mișcă într-un mediu prin excelență ambiguu și dualist și caută să se integreze, într-un mod cît mai subtil, în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
retorică, Ronald Schleifer remarcă faptul că postmodernul, care a fost descris "în mod variat drept continuare a modernismului și drept ruptură de acesta, poate fi înțeles ca fiind metonimic legat de antecedentul său. El este traversat de același sens al materialității negative pe care îl deține discursul modern, dar relația sa cu acea materialitate nu este chiar nu pe de-a-ntregul "aceeași". [...] În această complexitate, relația dintre modern și postmodern reprezintă translația de la elegia metafizică la "simpla" retorică"148. Aparatul retoric
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
variat drept continuare a modernismului și drept ruptură de acesta, poate fi înțeles ca fiind metonimic legat de antecedentul său. El este traversat de același sens al materialității negative pe care îl deține discursul modern, dar relația sa cu acea materialitate nu este chiar nu pe de-a-ntregul "aceeași". [...] În această complexitate, relația dintre modern și postmodern reprezintă translația de la elegia metafizică la "simpla" retorică"148. Aparatul retoric care este utilizat în această clarificare relațională este deosebit de sugestiv pentru înțelegerea legăturii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dedicat problemei simulării la Baudrillard un număr de critici ai acestei teorii: Katherine Hayles sancționează tendința autorului francez de a abstractiza foarte mult mediile simulate (cultura digitală), în pofida faptului că tehnologiile care stau la baza acestora se oferă într-o materialitate concretă. În contrast, Nick Perry consideră teoria simulării una aptă de a produce analize concrete ale culturii contemporane, iar James Der Derian chiar a dezvoltat, plecând de la textele lui Baudrillard, un model de analiză generală a complexelor relații și a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
produselor supuse analizei este insuficientă spre a determina conturul pieței relevante, deoarece o asemenea abordare nu ne relevă reacția consumatorilor sau a solicitanților față de similitudinile sau diferențele existente între bunuri. Se poate ca două produse deși a priori diferite în materialitatea lor, pot fi totuși socotite de consumatori ca interschimbabile, încadrându-se în aceeași piață relevantă 67 dar se poate și ca două produse de natură similară să fie inapte de a satisface aceeași nevoie a consumatorilor 68. Aceste principii se
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
două ori". Eroul contemplă orgia piromană cu voluptatea unui Nero, iar tonul nu este vidat de tușe apocaliptice, ce fac apologia ironică a noului avatar, până atunci considerat indestructibil, al speciei dominante compuse din entități invizibile și aproape lipsite de materialitate: "casa nu mai era acum decât o vâlvătaie oribilă și superbă, un rug monstruos, luminând tot pământul, un rug unde ardeau oamenii și unde ardea și El, El, prizonierul meu, Ființa nouă, noul stăpân, Horla". Însă nu durează mult și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
adâncește, se îngreuiază și tinde să mă tragă după el". Începe, din acest moment, o reiterare agonală a confruntării dintre Iacov și înger; somnul devine adversarul greu de biruit al unei conștiințe care, de vreme ce rămâne incapabilă de a mai controla materialitatea carnală a trupului inert, se agață cu disperare de starea de veghe ca de un spațiu, din ce în ce mai greu de controlat, al redempțiunii. Niciodată catatoniei nu i s-au opus, cu mai multă disperare, zgomotul și furia: "Vreau să mă trezesc
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
frontieră. Am ezitat, astfel, mai ales între Troița (descriind uluitoarele aventuri nocturne, sub amenințare lupilor, ale unui grup de soldați în pragul unei convertiri disperate), Vedenia (înfățișând o poveste extraconjugală, sub amenințarea unei închipuite fantome care împrumută, inconștient, ceva din materialitatea spectrului din A Tale of an Empty House de E.F. Benson) și Frigul. Dacă am ales în favoarea celui de-al treilea text a fost numai pentru că ultimul este o nuvelă impecabil lucrată artistic, cu o gradare abia sugerată a suspansului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Husserl). Ei au pus în antiteze, dar au și pledat prin critici mai aspre (Guénon). Prin filosofia fenomenologică, intențională, se reface încrederea în spirit și în lupta cu decăderile vieții. Ambii au susținut ridicarea cunoașterii din planurile "de jos" ale materialității, utilității, bunului-simț în cele ale spiritualității sprijinită pe forme de științificitate. Guénon susținea plasarea în planul metafizic a principiilor supreme care țin tot de resortul intuirii. Poate așa se explică de ce receptorii săi au fost îndeosebi istorici ai religiilor și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai normală pentru om o reprezintă civilizațiile tradiționale, atunci se poate numi deviere acțiunea antitradițională. Etapele principale ale acestei acțiuni s-au constituit prin "umanism", "raționalism", "mecanicism" "materialism", "pozitivism". Toate acestea au urmat ideea "materializării" (autorul respingea hotărât ideea de "materialitate" atât de des invocată în regimul trecut și cu sensul de "obiectivitate" opusă subiectivității umane), sub forma "solidificării" prin mineral, piatră, metal. "Disoluția" exprimată prin cuantificare, pulverizare, volatilizare și psihism cosmic contracarează solidificarea. Curentele neospiritualiste din modernitate sunt forțe mediocre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a înlocuit dictatura de dreapta cu una de stânga, economia liberală cu una hipercentralizată. Acele schimbări au fost urmate de alte măsuri extreme în învățământ și cultură. Viața spirituală a fost sugrumată de constrângeri dure, dar nu a dispărut prin materialitatea postulată ca factor metafizic. Laturi ale conștiinței și fărâme importante de spirit au supraviețuit odată cu viețile chinuite ale milioanelor de salariați, cooperatori, liber- profesioniști și alte grupuri sociale acceptate în statisticile vremii. Comunismul a simplificat raporturile sociale, înlăturând vârfurile din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nici o percepție ime diată. El reprezintă o imagine adeverită prin intermediul faptului concret al experienței și construită, de fapt, de aceasta. Textul de față va încerca, așadar, să relateze povestea unui oraș, plecând de la multiplele povești care se spun despre el. Materialitatea orașului este compusă de umbrele celor care îl străbat, iar „măștile“ îi mărturisesc, după cum spunea și Nietzsche, adevărul. Tocmai din acest motiv, textul lui Benjamin nu repre zintă un proiect de analiză filozofică sau istorică, ci o nara țiune. În
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ajunge astfel să le distribuie arbitrar în câmpul cunoașterii, în funcție nu de identitatea lor evidentă, ci de detaliile semnificative. Din punctul de vedere al metodei, atenția acordată detaliului este semnificativă și poate fi interpretată ca replică dată abstracției simbolice. Materialitatea lucrului „vorbește“ prin nuanțe, nu prin noțiuni, și acestea fac astfel încât lucrurile să trimită direct unele la altele, prin legile similitudinilor. Lumea devine, după cum notează Benjamin pe urmele lui Novalis, un cabinet de vrăjitor sau o cameră de copil, o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spune, natura melancolică a limbii, în forma ei scrisă, singura legitimă din punct de vedere onto logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în lumea căzută a barocului, irelevante. Scriitura care reflectă materialitatea închisă a lucrului este cea care vorbește mai mult despre esența limbii decât natura „hermeneutică“, „anagogică“ a sunetului. Și aceas tă scriitură este cea care aruncă asupra lumii o cortină melan colică. Nu este locul aici pentru o dezvoltare a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]