1,605 matches
-
valoare, ca și articolele în care un Della Codru divaghează pe tema lipsei de receptivitate a criticilor. Două traduceri, din Goethe (poezia Gânduri de noapte) și din Alphonse Daudet (schița O partidă de biliard), sunt făcute în aceeași notă de mediocritate. Au colaborat H. G. Lecca, C. G. Damaschin, un Balsamo și Delatutova (A. Axelrad). R. Z.
VREMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290655_a_291984]
-
existențialiste. Fundalul prozei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este orașul de provincie, locul în care eroi sadovenieni educați după precepte rurale clacau iremediabil, învinși de inadaptarea la universul urban, sau sfârșeau în mediocritate. Cei din schițele, povestirile sau nuvelele lui P. nu se diferențiază prea mult, numai că, în genere intelectuali, ei pun parcă mai mult idealism în speranța evaziunii (Zăpada, Unchiul din America, Cariera lui Vidran etc.). În roman autorul continuă să
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
familie, o întâlnire întâmplătoare a foștilor soți, într-un local, discuții „acasă”, privitoare îndeosebi la copil, „cucerirea” de către Traian Daia a unei femei etc. În text sunt intercalate, frecvent, citate dintr-un manual privitor la ceea ce s-ar putea numi mediocritate mic-burgheză (Calea fericirii de dr. Victor Pouchet, București, 1934): unica lectură a Marei. Nu lipsesc discuțiile despre literatura franceză. Capitolul următor narează mai cu seamă o experiență de pacient, trăită, din cauza unei depresii nervoase, de narator. În fine, personajul parcurge
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Cezar, măscăriciul piraților sau Capcana sau Cine îndrăznește să verifice dacă împăratul are chelie falsă și în Dirijorul. Prima piesă reface înălțarea și pierzania lui Cezar în versiune parodică, iar Dirijorul exemplifică într-un cadru grotesc triumful prin crimă al mediocrității, imposturii și imoralității. Un dirijor, Nan, e omorât pentru că, după cum afirmă unul dintre virtualii succesori (care se numește Spânul, Dințosul, Înaltul ș.a.m.d.), „nu ia bacșiș” și astfel le „insultă meseria”. Metaforic și problematizant prin excelență, teatrul lui P.
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui Grigore Lăcusteanu și, păstrând proporțiile
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
tehnici de ciné-vérité, M.-S. scrie o literatură a demitizării, a autencității, în care reconstituie din notații rapide și exacte, centrate asupra detaliilor semnificative, un spectacol vorbind despre eșec și dezumanizare într-o lume meschină și fără orizont, sufocată de mediocritate. E chiar lumea „socialistă”, scrutată cu o privire detașată și rece, adeseori ironică. Autorul abandonează la puțin timp ficțiunea în favoarea documentarului, precum în cărțile de interviuri cu oțelarii din Galați - Caractere (1973; Premiul pentru reportaj al UTC) - și cu țăranii
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
scape de el, membrii unui cenaclu local se întâlnesc mai puțin din considerente artistice, cât pentru a bârfi și a-și inventa motive puerile de distracție. Preeminentă aici, ca și în Orașul nordic (1940), rămâne preocuparea pentru configurarea unei atmosfere: mediocritatea existenței într-un oraș de provincie, lipsa de șanse și sentimentul inutilității. În povestirea Pentru o femeie (1937), un student sărac, dar strălucit, nu poate spera la mâna unei fete frumoase și bogate. Henriette face o partidă din interes, nu
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
dragoste, sunt lipsite de valoare, iar baladele sunt tributare lui Goethe, Schiller ori Heine, din care, de altfel, a și tradus. Tot livrescă, dar bine construită și scrisă într-o limbă îngrijită, este idila Miron și Florica (1870), după cum deasupra mediocrității izbutesc să se ridice și unele satire. Mult mai consistentă este proza lui N. Aici înclinațiile sale de moralist se desfășoară în voie în „copii de pe natură”, strânse în volum în 1874, cele care i-au stabilit reputația de scriitor
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
de altă parte, eșecul lamentabil al anonimilor ce nu își pot depăși condiția umilă. Stan, modest slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile lui, imaginare, sunt zadarnice, aruncându-l iar în mizerie și mediocritate. Romanul încerca să fie o satiră a parvenitismului, situațiile strident alegorice proiectându-l însă în neverosimil. Cu Horoscop (1932) P. începe să exploreze mediul cartierelor evreiești, care va constitui universul specific al prozei sale, văzut dintr-o perspectivă originală, fără
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
și din Foc în Hanul cu tei, romanele următoare sunt construite pe o problematică interesantă, cu personaje care tind să definească anumite categorii sociale. În „Actele vorbește” (1935), a cărui acțiune se petrece într-un orășel de provincie, este satirizată mediocritatea intelectuală a unor administratori și politicieni, iar în Moartea tinerețelor (1938) scriitorul, cu subtila sa compasiune lirică, evocă drama unui om care, la patruzeci de ani, este invadat de tristețea singurătății și de melancolia regretelor. Aceeași atitudine simpatetică animă și
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
bune pagini din romanele lui P. analizează astfel de ecuații delicate, și trebuie spus că dialectica ideilor e mai spectaculoasă la P. decât ficțiunea propriu-zisă. În Un om norocos se află tot un personaj „ciudat” - Daniel Petric, artist conștient de mediocritatea lui -, care nu acceptă complicitățile (mari, infernale) ale lumii în care destinul l-a aruncat fără să îl întrebe. Romanul, scris la persoana întâi, este tot o parabolă neagră, dominată de simboluri rău prevestitoare și dublată de o eseistică morală
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
află Bătrânul, un mit impus de cei care conduc acest mic infern. Când sculptorul vrea să îl demaște arătând că Bătrânul nu există, nimeni nu îl crede și este eliminat. Încă un eșec pentru Daniel Petric, artistul care, recunoscându-și mediocritatea, este de două ori condamnat să nu aibă liniște: o dată pentru că nu are talent, a doua oară pentru că își dă seama de acest lucru. O parabolă complexă, aglomerată de simboluri existențialiste și morale sumbre (poate fi comparată, din acest punct
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
4; Adrian Marino, Don Quijote a greșit adresa, „22”, 1994, 25; Gabriel Andreescu, „Don Quijote în Est” „22”, 1994, 25, 26; Grigore Scarlat, Idealuri într-o lume haotică, ST, 1994, 7-8; Octavian Soviany, Cavalerul Tristului Est, APF, 1994, 10-12; Cătălina Năstase, Drama mediocrității, JL, 1994, 49-52; Lovinescu, Unde scurte, III, 316-320, IV, 75-78, V, 38-44; George Pruteanu, Note despre Paler, „Dilema”, 1995, 118; Alex. Ștefănescu, A spune lucrurilor pe nume, RL, 1995, 7; Alex. Ștefănescu, Un steag ținut mereu sus, RL, 1995, 37
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
3-4; George Pruteanu, Jurnale: Octavian Paler, „Dilema”, 1996, 182; Gheorghe Grigurcu, Glose la Octavian Paler, RL, 1996, 26; Alex. Ștefănescu, Portretul scriitorului la 70 de ani, RL, 1996, 26; Ioan Mușlea, Strigătele Casandrei, ST, 1996, 7-8; Alex. Ștefănescu, Ofensa adusă mediocrității, RL, 1996, 40; Constantin Coroiu, Corida ca metaforă a existenței scriitorului, ALA, 1996, 324; C. Stănescu, Interviuri din tranziție, București, 1996, 160-177; Daniel Cristea-Enache, Un calofil al Ideii, ALA, 1997, 380; Carmen Varfalvi-Berinde, Interviuri imaginare, APF, 1997, 7-8; Cosma, Romanul
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
naționalitate”, nuvelele lui B. Delavrancea și ale lui I. L. Caragiale „pot să fie subscrise de orice scriitor străin”). Lipsa s-ar datora faptului că firea românilor dintre Carpați și Dunăre „nu e compatibilă cu calitățile necesare artistului”, lucru dovedit prin „mediocritatea literaturii noastre populare”. Singura soluție (indicată de existența poetului G. Coșbuc) ar fi „altoirea” „tulpinei stoarse de sevă a poporului român de aici” cu aceea a „provinciilor transcarpatine”. Ideea o reia, în articolul Literatura de peste munți, H. Sanielevici, ce îndeplinește
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
M. Vlădescu. Un scurt articol inaugural dă la iveală, pe un ton polemic, tendința antimodernistă a publicației, care s-ar vrea un „gest de împotrivire” la haosul contemporan, o încercare de a risipi „fumul atâtor mirodenii cosmopolite arse la picioarele mediocrităților”, care împreună cu „încrucișarea multicoloră a atâtor reflectoare, trâmbițarea atâtor genii improvizate și prăbușirea atâtor zei adevărați împrumută societății românești o înfățișare trivială, caracteristică doar balurilor mascate”. Gata să-și asume riscul de a fi considerată reacționară, O. nu a putut
ORIENTARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288573_a_289902]
-
Teama insolvabilității o terorizează pe pacientă. Factori de menținere și de agravare Soțul lui Martine este apropiat de aceasta, o susține, uneori prea mult. El își asumă în mod regulat sarcinile gospodărești, situație care îi amplifică acesteia sentimentul inutilității și mediocrității. Datorită situației sale profesionale incerte, prezența sa este nesigură: Martine nu știe niciodată dacă poate sau nu să conteze pe susținerea sa. Respingerea parentală este un alt factor de agravare: necunoscând patologia de care suferă fiica lor, părinții nu ezită
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Curte de Casație. Ca scriitor, O. a debutat în 1870 cu versuri, la „Columna lui Traian”. Ulterior a colaborat la „Revista contimporană”, „Convorbiri literare” și „Literatură și artă română”. Poeziile sale, patriotice sau de dragoste, nu reușesc să depășească nivelul mediocrității. Este printre cei care au făcut cunoscută cititorului român lirica lui Baudelaire, combinând Bénédiction și L’Albatros sub titlul Poetul (1874). A tradus, de asemenea, din versurile lui Byron, Victor Hugo, Théodore de Banville. La legendele istorice în versuri, imitate
OECONOMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288510_a_289839]
-
studiile sociologice consistente sau inovatoare, fiind Îngropate - atunci, dar și acum (oare de ce?) - sub apăsarea de plumb a conspirației tăcerii. Una dintre explicațiile posibile ar fi că În acest domeniu s-a impus, cu sprijinul larg al birocrației de partid, mediocritatea. O mediocritate atât de puternic Înrădăcinată În subconștientul cercetătorilor sau al criticilor colaterali, Încât chiar și studiile originale sunt minimalizate sub prezumția de mediocritate. În acest fel, sociologii pot fi absolviți de orice responsabilitate pentru că nimeni nu ar fi reușit
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
consistente sau inovatoare, fiind Îngropate - atunci, dar și acum (oare de ce?) - sub apăsarea de plumb a conspirației tăcerii. Una dintre explicațiile posibile ar fi că În acest domeniu s-a impus, cu sprijinul larg al birocrației de partid, mediocritatea. O mediocritate atât de puternic Înrădăcinată În subconștientul cercetătorilor sau al criticilor colaterali, Încât chiar și studiile originale sunt minimalizate sub prezumția de mediocritate. În acest fel, sociologii pot fi absolviți de orice responsabilitate pentru că nimeni nu ar fi reușit să spargă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ar fi că În acest domeniu s-a impus, cu sprijinul larg al birocrației de partid, mediocritatea. O mediocritate atât de puternic Înrădăcinată În subconștientul cercetătorilor sau al criticilor colaterali, Încât chiar și studiile originale sunt minimalizate sub prezumția de mediocritate. În acest fel, sociologii pot fi absolviți de orice responsabilitate pentru că nimeni nu ar fi reușit să spargă cenușiul și platitudinea unor cercetări subempirice ori inconsistența studiilor „partinice”. Dar nu și de sentimentul culpabilității pe care putem să-l observăm
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fi Însă cea valorică. Desființarea Institutului Social Român, dispariția marilor profesori, dispariția Învățământului universitar de specialitate, cu toate că Facultatea de Sociologie a fost reînființată pentru scurtă vreme, demonizarea chiar și a cuvântului sociologie au adus până la urmă disciplina la cheremul unor mediocrități, diletanți sau carieriști. A existat Însă și continuitate. Să nu uităm că Henri H. Stahl și-a derulat cercetările și după instaurarea comunismului, beneficiind de sprijinul Academiei Române, iar Mattei Dogan, unul dintre discipolii săi, avea să creeze o operă sociologică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o colectivitate constituită cvasialeatoriu (localnicii dintr-un sat de pe malul mării și „sezoniștii” estivali) se petrec două crime misterioase: pretext pentru romancieră de a pune sub lupă comportamentele tuturor și de a le demasca lașitatea, suspiciunea reciprocă, indiferența. Existența neautentică, mediocritatea morală sunt vizate și de romanul ironic Competiția. Pretextul îl reprezintă un concurs de schi, în care valoarea morală stă de partea perdanților (un mic grup de retardatari, deci hors-concours, care salvează un alpinist de la îngheț). În Cerc de dragoste
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
O seară de noiembrie înregistrează dinamica relațiilor interumane, pe filiera romanului conștiinței, dar fără a putea rivaliza cu romancierii momentului (Preda, Al. Ivasiuc sau Augustin Buzura). Această direcție, vizând conștiința dilatată și pasivă, lucidă și resemnată, alertă și naufragiată în mediocritate, constituie traiectoria pe care se plasează și nuvelele din Pricini de iubire (1981), unde puținele îndrăzneli pe care autorul și le permite sunt de ordin psihologic și stilistic. Totuși, prin cea de-a treia piesă (Un singur drum), cartea O
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
cu „un act de curaj pentru că înăuntrul ei sunt demolate mituri și anulate eroisme, sunt puse sub semnul întrebării faime considerate definitive, sunt defrișate dileme răsărite în punctele critice ale culturii umanității, sunt puse la zid prostia îndoctrinată și impostura mediocrității, sunt revelate perspective alarmante și, nu mai puțin, pentru că în ea sunt incluse confesiuni de o sinceritate «fără gardă»”, va aborda, de asemenea, o paletă amplă de chestiuni, P. analizând în texte precum Principiul ca moft și moftul ca principiu
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]