952 matches
-
dar nu mă pot obișnui cu ideea de hrană gratuită. Gosseyn răspunse sec: - Ce-ar fi să începi să vorbești? Ce voi face cu dumneata depinde în întregime de ceea ce urmează să-mi spui. Ochii albaștri, limpezi, îndrăzneți, îl măsurau meditativi. - Voi spune tot ce știu, făcu în sfârșit Janasen, ridicând din umeri, dar nu pentru că mă ameninți. Și mi-e absolut indiferent dacă păstrez sau nu secretele mele sau pe ale celorlalți. Gosseyn era dispus să-l creadă. Acest agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vedere așa ceva. Nu am avut timp să examinez în detaliu această filozofie non-aristoteliană, dar, dacă înțeleg bine, este o metodă științifică de gândire. Este corect? - Este un fel de a gândi, zise cu prudență Gosseyn. Glasul Discipolului conținea o notă meditativă atunci când se înnodă firul discuției - Până acum, niciodată, zise, nu am avut motive să mă tem de știință în niciunul dintre domeniile sale. Nu văd de ce aș începe acum să am aceste motive. Ei, bine, poftim, haide să ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
castrului; multe expresii, citatele neașteptate din niște poeți sublimi erau de neînțeles pentru Gajus. În schimb, Zaleucos se bucura când toți se arătau uimiți de eleganța spontană cu care copilul se exprima în greacă. — O perfectă diglosie, comentă cu simpatie meditativă puternicul și bogatul senator Junius Silanus. Însă nimeni nu-și imagina ce avea să le aducă destinul peste doar câțiva ani. Pe malul Tiberis-ului, mulțimea era și mai mare, ajungând să înghită escorta și să se transforme în cortegiu. — Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prietenă peste peluza împrejmuită de rododendroni a unui azil; apoi tânăra care-și manevra singură vehiculul la o întrecere cu arcul; în cele din urmă, aceeași tânără care lua primele lecții la volanul unei mașini pentru invalizi. Văzând expresia ei meditativă în fața complexului sistem de frâne și a schimbătorului de viteze cu manete, mi-am dat seama cât de mult fusese transformată tânăra aceea tragic rănită în cursul recuperării postoperatorii. Primele fotografii cu ea stând în mașina zdrobită arătau o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
latre cîinele...” (Tzara, „Vino cu mine la țară“). Dacă poemul lui Vinea este crepuscular și evocator, scris la perfectul simplu sau la perfectul compus, cel al lui Tzara este scris la un viitor condițional. Textul celui dintîi este un poem meditativ și melancolic, figurația romantică fiind răsturnată într-un banal cotidian „dezvrăjit”; mult mai hedonist, poemul lui Tzara conține un îndemn persuasiv la atitudini „scandaloase”... Există și alte asemenea anticipări ale frondei dadaiste: „Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bodhidharma (Ta Mo) a adus pranayama (yoga pentru respirație) din India în China. El a combinat-o cu exercițiile chineze indigene dao-yin elaborate din mișcările animalelor și amestecul rezultat a devenit o practică fundamentală și un numitor comun pentru artele meditative, medicinale și marțiale chineze. Noua metodă sublinia regularitatea respirației, sincronizarea ritmică, respirația diafragmatică profundă, ținerea moderată a respirației și circularea internă conștientă a energiei vitale extrase din aer. Aceste metode de respirație formează în continuare elementele tehnice centrale ale meditației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
artele marțiale sunt, pur și simplu, complementul yang al artelor yin ale medicinei și nutriției și complementul fizic al artelor spirituale pasive ale meditației. Din perspectiva celor Trei Comori, artele medicinei/nutriției hrănesc esența, artele marțiale stăpânesc energia, iar artele meditative cultivă spiritul. Fuziunea corpului cu respirația în timpul exercițiilor îi este atribuită călugărului budist Bodhidharma (Ta Mo), care a venit din India în China în secolului V e.n. În afară de textele sacre budiste, Bodhidharma a introdus și yoga și respirația pranayama în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din combinarea formelor animale chineze indigene de dao-yin cu yoga și respirația ritmică aduse din India de Bodhidharma a dat naștere artelor marțiale chineze, așa cum le cunoaștem astăzi. Inseparabilitatea celor Trei Comori este cheia care unește artele medicale, marțiale și meditative în tradiția taoistă. Toate cele trei aspecte se susțin și se completează între ele și abordează același scop al armoniei și echilibrului din diferite unghiuri. În China, majoritatea maeștrilor de arte marțiale studiază și practică medicina tradițională chineză și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
calificat. Totuși, puteți învăța unele dintre diferitele exerciții de stil ușor asociate artelor marțiale urmând instrucțiunile și ilustrațiile oferite în continuare și practicând aceste exerciții cu regularitate. Acestea conferă beneficii grozave pentru sănătate și vă completează regimurile nutritive, respiratorii și meditative. Vă sunt prezentate și câteva posturi utile de hatha yoga. Exercițiile sunt prezentate în patru categorii: încălzire; destindere și întindere; exerciții pentru longevitate; și relaxare. Secțiunea finală prezintă un exemplu de regim zilnic de respirație și exerciții, pe care cititorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dintre puținele locuri de pe pământ unde sănătatea umană și longevitatea continuă să se deterioreze în ritmuri alarmante. Tao pentru sănătate și boală Principiile de bază implicate în artele curative taoiste tradiționale sunt exact aceleași aplicate și în artele marțiale și meditative. Principiile gravitează în jurul fluxului și interacțiunii constante dintre yin și yang, depind de dinamica celor Cinci Activități Elementare și implică alchimia internă a esenței, energiei și spiritului. Indiferent de simptomele acestora, toate bolile își au originea într-un dezechilibru fundamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
spirituale, frunzele aurii ale spiritului său se vor ofili și vor muri la puțin timp după ce se desprind din arborele vieții. Adeptul Elixirului Auriu al nemuririi „repetă” așadar pentru actul său final de libertate, simulând efectiv moartea printr-o transă meditativă. El își transferă conștiința în spiritul-corp, apoi o proiectează în afară, în spațiu, printr-o deschizătură din creștetul capului care se dezvoltă ca rezultat al deschiderii centrului de energie psihică din vârful Canalului Central. Fără această repetiție regulată, spiritul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
tocmai surprinzător la cineva care dusese o viață de student În Cartierul Latin, dar nu genul de comportament la care te-ai fi așteptat, judecând după respectabilitatea ireproșabilă a vieții domestice de la New Grove House. Cei doi păstrară o tăcere meditativă, În timp ce Du Maurier Își aprindea o țigară. — Nu te-ai gândit niciodată să te căsătorești, James? Întrebă el Într-un târziu. — Nu, nu tocmai. Singura femeie cu care m-aș fi putut Însura a murit de tânără. Du Maurier Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
luptăm Împotriva lor. Când vom fi morți, când nu ne vom mai putea apăra, se vor iți cu antenele fremătând, cu mandibulele scrâșnind. Mai bine să nu găsească nimic, decât pământul pârjolit. Cenușa. Fenimore Își continuă plimbarea, Într-o tăcere meditativă. — Văd că subiectul te pasionează, Henry, spuse ea Într-un târziu. — Așa e. — Și ți-ai pregătit discursul pentru a mă convinge și pe mine. — Recunosc. — Pot să te Întreb dacă ai Încheiat același pact și cu alți parteneri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
umple de greață. Trebuie să plec, adăugă el, văzând-o cum Își Înăbușă un căscat. — Da, s-a făcut târziu, Îi răspunse ea ridicându-se În picioare. Sper Însă că nu renunți dezgustat la teatru. — Nu. Apoi, după o pauză meditativă, adăugă: — Îi mai acord un an. Gândul acesta Îl calmă, devenindu-i mantră pentru zilele și săptămânile care urmară. Încă un an. Faptul că un an calendaristic se aparopia de sfârșit și altul avea să Înceapă curând dădea o logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră pe ăsta. - Te bat până vomiți, îl lămuri cu simplitate Fisente. Dar nu mai fu cazul să-și ducă la îndeplinire dulcea promisiune, măciuca flexibilă, cu mâner cauciucat, a IF-ului, expediindu- l pe meditativul plutonier-major pe ciment. Din urmă, Regele îi împinse pe esofag, c-un deget, două pastile, care, prin dizolvare, îl vor ține narcotizat pe bravul plutonier mai multe schimburi. 308 DANIEL BĂNULESCU La-nmormîntare, sora mea mai mică te-a sărutat și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Găseam acolo un aer mult mai curat... Și o statuie a liniștii foarte Înaltă, care ne plăcea și ne umplea de bine. Ne uitam În lungul prăpastiei, Încercând să o străpungem cu privirea cât mai În jos. Devenirăm dintr-o dată meditativi, cu o umbră de Înfiorare deasupra capetelor. În singurătatea acelui loc, cu lumea pierdută la picioare, Milu era foarte grav. M-a privit din nou, fix, scuturându-și capul Într-o parte. Avea tenul alb, iar buzele murmurau ceva stins
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la force et le courage De contempler mon cœur et mon corps sans dégoût2 ar trebui să fie de Racine și sunt de Baudelaire. Am În fața ochilor, În timp ce scriu, o fotografie a domnului de Montesquiou, ce reproduce frumusețea desăvârșită, noblețea meditativă a chipului său. Pe această frunte Încadrată de bucle ușoare, precum cele ale statuilor grecești, ce au același farmec dezinvolt și plin de strălucire, ai vrea parcă să vezi „divina cunună de lauri a sufletelor surghiunite”. Sub fotografie, poetul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
jucase, în schimb, ca pe o prințesă care își așteaptă prințul în turn, spre dezgustul meu. M-am strâmbat. — Da, Vi a primit rolul greșit, zise Hugo, observându-mă. Fata care o juca pe Fuchsia, adăugă el pe un ton meditativ. Chiar îmi place. Parcă ar fi titlul unui roman polițist, nu crezi? Bineînțeles că ea ar fi moartă înainte să înceapă totul. —Ca Laura, sări Matthew. Hugo și cu mine am deschis gura, ne-am oprit o secundă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceste jocuri de-a perspicacitatea. Cine sunteți? Și unde mă aflu, În fond și la urma urmei? Nu mai scot o vorbă până nu mi se răspunde. E o condiție. Jucam tare. Pirpiriul și-a coborât privirea, arborând o mină meditativă. Și indulgentă: parcă tocmai auzise o enormitate și, de dragul infantilismului emițătorului, se străduia s-o uite. - Mister Adam, aici nimeni nu pune condiții În afară de noi. - Și dacă cineva Îndrăznește să nu le accepte? - Nu se pun astfel de Întrebări. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ieșit și l-am lăsat acolo. Asta se Întâmpla marți; de atunci, nu-mi aduc aminte să ne mai fi intersectat pașii. - În ultimele trei zile, cumva...? - Absolut sigur nu, aș fi reținut... Așa mă gândeam și eu, a rostit meditativă Eva, deschizând ușa și făcându-mi semn să intru. A apăsat comutatorul și a continuat misterioasă: - Ar fi fost imposibil să se Întâmple altfel, de fapt, chiar și Într-un loc ca acesta, unde e posibil orice. - Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
consola de paradisul pierdut al sacerdoțiului în Santa Comba. Atât de mult s-a îndrăgostit Salazar de Coimbra, încît n-a mai părăsit-o de atunci, decât ca să ia în mâini destinele Portugaliei. Întâlnise aici geografia ideală pentru spiritul său meditativ și cercetător în același timp. Alții, majoritatea celor care și-au început tinerețea în Coimbra, se îndrăgosteau de melancolia luncilor pe care le străbate râul de aur, Mondego, de lumina neasemuită care izvorăște aici, apărând vechea cetate medievală de tristețea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
presă. Era îmbrăcat cu cămașă albă și cravată neagră și avea pe chip o expresie mâhnită, de profundă durere. Masa era acoperită de microfoane și avea ca unic ornament un pahar cu apă. În spate, atârnat ca întotdeauna, drapelul patriei meditativ. Doamnelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul, v-am convocat ca să vă comunic nefasta veste a morții comisarului care fusese însărcinat de mine cu investigarea rețelei conspirative al cărei cap conducător, așa cum știți, a fost deja denunțat. Din nefericire n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
părea să fi supraviețuit dezastrului reprezentat de despărțirea părinților - ca și tulburărilor adolescentine ale surorii lui, care se revoltase împotriva celei de a doua căsnicii a mamei și fugise de-acasă la vârsta de șaptesprezece ani - printr-o atitudine sobră, meditativă, aproape amuzată față de viață și îl admiram pentru fermitatea cu care rămăsese cu picioarele pe pământ. Întreținea legături foarte puține cu tatăl lui, care se mutase rapid în California după divorț, unde se angajase la Los Angeles Times, și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și că sunt în putere să mi-l folosesc după voie!” Și, însuflețit cu totul de concluzia aceasta pornită din ambiție, își străbătu înainte, până la capăt, traseul. Atunci când ajunse în fața localului public cu pricina, se opri câteva clipe și privi meditativ și tacticos, de parcă dorea să surprindă corect, cu privirea lui ageră, fiecare amănunt; încerca, pe cât putea, să țină minte bine totul: de la cele două porți mari și larg deschise de la intrare, până la ultima crăpătură din perete. Iar, după firea pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
degetele mele. — Ce altceva? Lucruri de ordin practic poate; cum să mă ascund de el, cum să-l păcălesc, cum să mă apăr. Nimeni se uită la dictafoanele care sporovăiau la marginea cercului nostru de lumină. Încuviință cu o înclinare meditativă din cap. — Ludovicianul e cel mai mare și cel mai agresiv dintre toți rechinii conceptuali, zise el. E un prădător de seamă, se află în vârful lanțului trofic. Sunt niște animale foarte rare și, cel mai adesea, străbat fluxurile hrănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]