4,697 matches
-
jumătate e făcută din Schițe fără umor, crochiuri care păstrează înțelesul cel mai propriu al schiței, de linii care te marchează dintr-o figură, și pe care poți, abia apăsînd creionul pe hîrtie, oricînd să le reproduci. Portrete atinse de melancolie, cvasi-poeme, împletind cuvinte ciudate ("oltoan", "corcadîr", "irmiziu") cu amintiri trompe l'oeil, avînd prospețimea înșelătoare a naturilor moarte. Din cînd în cînd, jocuri de cuvinte aducînd a filosofie neînțărcată de simțul comun: "Eu sînt puternic: slăbiciunea mea e puterea mea
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
totuși îi aud din ce în ce mai bine. Trebuie că am urechi fine, de fluture." (p. 92) Acest scafandru zidit în sarcofagul lui de carne își rememorează viața, avînd totodată puterea de a se împăca cu sine. Un scafandru scufundîndu-se lent în apa melancoliei proprii, în vreme ce lumea din afară își vede de mersul ei, nepăsătoare la desfășurarea unei drame absurde. Singura scăpare din sarcofag e dictarea, prin mișcarea pleoapei stîngi, a "fluturilor" ce-i trec prin minte. Și astfel, deși iremediabil pierdută, situația lui
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
în economia practicii d-sale. Mircea Zaciu înfățișează, ca o "întîie performanță tacitiană" a scrisului său, "celebrul portret al lui Bălcescu din Colaje (Editura Dacia, Cluj, 1972), scris al cărui echilibru se regăsește între "doi poli, între mînia superbă și melancolia interiorizată". Magistrul clujean este (era) "în stare să detecteze unda de poezie din orice text, chiar și dintr-un comentariu critic de Șerban Foarță, de pildă". Metamorfozele, pe o gamă completă, a "propriilor melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
doi poli, între mînia superbă și melancolia interiorizată". Magistrul clujean este (era) "în stare să detecteze unda de poezie din orice text, chiar și dintr-un comentariu critic de Șerban Foarță, de pildă". Metamorfozele, pe o gamă completă, a "propriilor melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
în economia practicii d-sale. Mircea Zaciu înfățișează, ca o "întîie performanță tacitiană" a scrisului său, "celebrul portret al lui Bălcescu din Colaje (Editura Dacia, Cluj, 1972), scris al cărui echilibru se regăsește între "doi poli, între mînia superbă și melancolia interiorizată". Magistrul clujean este (era) "în stare să detecteze unda de poezie din orice text, chiar și dintr-un comentariu critic de Șerban Foarță, de pildă". Metamorfozele, pe o gamă completă, a "propriilor melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
doi poli, între mînia superbă și melancolia interiorizată". Magistrul clujean este (era) "în stare să detecteze unda de poezie din orice text, chiar și dintr-un comentariu critic de Șerban Foarță, de pildă". Metamorfozele, pe o gamă completă, a "propriilor melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
destul de curioasă predispoziția lui pentru astfel de reuniuni editoriale. Peter Sragher, al doilea semnatar al antologiei o căruță încărcată cu nimic, face parte din acea categorie de poeți care introduc în peisajul și în lucrurile pe care le văd propria melancolie. Teoria clasică a celor patru umori încă mai funcționează. Mecanismul lui Sragher de a crea poezie este, de fiecare dată, același: privește cerul, stelele, cimitirele, pietrele funerare și se identifică, spiritual, cu ele. Caută profunzimea rătăcirilor filosofice, iar rezultatul poetic
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
mult dulci decît picante, lipsite de sarea și piperul prozelor bune, te ajunge un gînd de compătimire. Pentru naivitatea atît de incredibilă a unor copii pentru care stă lumea în loc, pentru dramele abia schițate, suspendate printre rînduri de-o evidentă melancolie a stilului, vaier indistinct, care nu se schimbă la bucurie, sau la tristețe, dar pe care liberi sîntem să le colorăm, atît de departe cum stăm de lumea lor, cu creioanele noastre. Iată un dialog: Cine-i ăla, papa? Un
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
mai degrabă capitolul "oportunități", decât pe cel numit "destin". Am intrat într-un furnicar planetar, dominat de mișcări browniene, plonjând într-un spațiu în care nu mai e loc și nu mai există urechi pentru dramele individuale. Singurătatea, dorul, ratarea, melancolia, nostalgia nu mai interesează pe nimeni. Suntem tot mai singuri, pe măsură ce devenim tot mai sociali. Ne punem inima în palma primului venit nu din superficialitate, ci pentru că lumea noastră e din ce în ce mai populată cu "primi veniți". Mi s-a întâmplat să
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
aspect chiar nu contează), ci mai ales pentru originalitatea viguroasă a poeziei sale, desprinse din lumea aspră a locuitorilor Deltei Dunării. O combinație de suflet rusesc și sânge tătăresc în care revoltele vîsoțkiene se topesc printre pahare de vodcă în melancolii eseniene, viața oamenilor este guvernată de reguli ancestrale, iar obiectele au nume cu sonorități seducătoare și semnificații misterioase, imposibil de descifrat în absența unor dicționare. În mod paradoxal, deși este încărcată de pitoresc și conține dezvoltări epice, poezia Cătălinei Cadinoiu
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
în versul consacrat de Heliade, adică în alexandrin românesc. Sceneria, decorul, atmosfera trimit indubitabil la cunoscuta sursă, la Méditations poétiques lamartiniene: noaptea ori înserarea, apele discrete, stîncile și pădurea, ruinele medievale, fantomele se îmbinau aproape demonstrativ între ele, sub semnul melancoliei și al armoniei de factură religioasă (biserici izolate, candele, sunet de clopot). Poezia lui Lamartine, exportată în zona Dunării, dădea un prim rezultat original. Cele mai reputate meditații ale poetului român (Umbra lui Mircea, Meditație, Răsăritul lunei, Anul 1840 etc.
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
ridică la sonorități de imn povestea sfârșitului unei lumi. În răgazul acestui apus, cuvintele aduc la lumină epoci și locuri ascunse acum în blazoane și peceți. Pătrunzi pe negândite printre meandrele timpurilor vechi și ale spațiilor îndepărtate, te cufunzi în melancolia de catifea a istoriilor, te molipsești treptat de agonica viață de noapte a lumii bucureștene de acum un veac; și le primești pe toate ca pe o inițiere în inefabilul sfârșitului. O aventură hipnotizantă într-o epocă ce se stinge
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
adună Dumnezeu la brâu;/ Cum jupuindu-se pământul/ Devine transparent,/ Ca-n trupul unui râu,/ Prin care El/ Se uită mai atent" (Prin apa milei). De altfel, însuși focul este mereu amenințat cu stingerea acvatică, iubirea este fatidic pândită de melancolie, de înaintarea vremii, cu universala-i disoluție: "Acum când știm/ că trupurile noastre vor deveni/ Mai transparente/ E timpul chiar de noi să râdem,/ De gândurile noastre desuete (...) Dă-mi un sărut și-atât,/ Aroma de smochine coapte a buzelor
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalități în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu }uculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate mitică a diurnului cu
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
de obicei, cînd un poet se comentează. Cîte o licărire de luciditate bine găsită salvează teoriile (care, știm, strică omenia) lui Gellu Naum: "În această pregătire a uneltelor, esențialul este să-ți păstrezi retina imaculată." Sau, mai încolo: "Toată istoria melancoliei, toată atracția amforelor și a faldurilor, nu poate acoperi caducitatea situației poetului care meditează la țărmul mării; sursa penibilului provine, printre altele, din înghețarea expresiei la etape depășite și, de aceea, limitante." Așadar, cortina resentimentelor noastre față cu forma care
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
pe urmă începuse să-l uite, ar fi putut ajunge imam, dacă nu aici în oraș, măcar la Babadag sau chiar la Constanța. Și poate că nu se mai apuca de băutură! Cînd venea Ramadanul, pe doctor îl lua o melancolie. Nu se atingea de sticla cu vin pînă la apusul soarelui. Își arvunea curcanii prin toată Dobrogea, în așteptarea Bairamului. Dar grosul îl scotea de la bursă. Nevasta lui nu-și pierduse credința, totuși prietenele ei turcoaice cu care copilărise nu
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
ei? Înțelesese că el o pornise pe calea lui Kemal Mustafa și a sultanului Selim bețivul, dar tot ar fi trebuit să mai treacă din cînd în cînd pe la moschee, măcar ca să zică Salam alecum, să se îndemne pețitorii. În ciuda melancoliei lui Tefik din timpul Ramadanului, nu s-a înființat nici un pețitor la el acasă cînd a început Bairamul. În schimb îi bate la poartă Zizi, băiatul ceasornicarului. Îl invită în casă cu gîndul că l-a trimis ceasornicarul să arvunească
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
superior, a percepției axiologice". "Implicația afectivă", "mirajul liric", aparțin planului "aventurii" care ține în șah planul "ordinii", în componența unei viziuni critice în care lumina lucidității se însoțește de umbre fantaste, prin intermediul cărora "tensiunea ideii se destinde adesea în feeria melancoliei". Glosator inteligent, cu voluptatea lecturii și a scrisului, însă ușor retractil în economia mai totdeauna aprobativă a comentariului d-sale, recurgînd la ipostaza unei comprehensiuni reverențioase, Iulian Boldea nu evită totuși complet rezervele. Chiar dacă nu apar la suprafață, diferențierile se
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
povestiri, prefirîndu-le de pildă din lectura lui Stefan Zweig (Lumea de ieri) sau din cea a lui cea a lui Janik și Toulmin (Viena lui Wittgenstein). Ce obținem însă e Viena noastră, Viena celor care, trăind în secolul XXI, îndură melancolia iscată de un răstimp (1848-1938) pe care nu-l vor trăi niciodată. Volumul Spendoarea decadenței este o contrafacere în sens bun. Îmbucarea cîtorva pietricele istorice în chenarul unui medalion cu tentă nostalgică, care reface din detalii mici amintirea unui sentiment
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
să facă judecăți morale. El descrie pur și simplu, ca un romancier. Nu urmărește să educe sau să schimbe convingerile cuiva despre un anumit trecut istoric. Își retrăiește viața precum un om care răsfoiește un album cu amintiri. Uneori, dincolo de melancolia maturului de azi se simte emoția adolescentului de acum patru decenii care a zărit întâmplător pe stradă vreo vedetă a zilei sau a văzut pe stradă mașina visurilor sale, un model occidental de ultimul tip. Plină de pitoresc este incursiunea
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
clipelor în genere agreabile prin consemnare ageră dar fără o mare miză afectivă, poetul își recomandă devenirea cu o elegantă aplicație. Frecvent precizate ca atare, timpul și locul nu în-tîr-zie totuși a luneca în imaginar. Se instituie un climat de melancolie vagă ce nu stînjenește jubilația de fond a unui temperament stenic. Inteligența vizibilă în elaborarea atentă, în dozarea insolitului predomină asupra substanței emotive, mimîndu-i nota de candoare ne-cesară expresiei pentru a se juca cu propria-i spontaneita-te. Textul e "făcut
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
artistă voluptoasă și senzuală, cu o mare capacitate de a vibra în fața materiei și de a-și regiza bucuriile tactile. Obiectele tridimensionale însele sînt personaje ale acestui joc subtil, în care spontaneitatea juvenilă duce o luptă surdă și tenace cu melancoliile maturului. Daniela Făiniș Daniela Făiniș nu face nici grafică, nici sculptură și nici pictură sau, dimpotrivă, le face pe toate trei în același timp, și ceva tapiserie pe deasupra, dar le face dintr-o perspectivă și dintr-un unghi stilistic care
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
stanțelor rebele. Cînd, uneori, se întîlnesc cu eleganța unui rol, furia lor nestăpînită se face suferință fină, ca a oaselor delicate puse să ducă poveri, ca a ochilor măriți, cu ironie, de prelungirea în-tr-un cearcăn. Nu tristețea obișnuită, ternă, a melancoliilor de toamnă-iarnă, ci acutele scurte ale întunecărilor de primăvară, în aceste acorduri de tinerețe care a știut mai mult decît putea. Tinerețea unui poet, Emil Botta, și pierdutele rosturi ale sincerei discreții. De care dă seamă, mai mult decît de
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
muncă. După reeducare, în '70, m-am întors pe Calea Moșilor și am continuat să scriu." (pag. 142) Luat, biografic, în posesie definitivă de istoria recentă, Agopian preferă statutul, negociabil, de ostatic al aceleia de dată mai veche. De aici melancolia descendenței în zodia căreia, inspirat, îl plasează, undeva, Monica Spiridon. Și, îndrăznesc să mă hazardez, tot de aici sistemul de trouvailles pe care, prin referința la un livresc in statu nascendi și prin conștiința statutului ontologic incert, personajele le dezvoltă
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
bătălie, calcuri pe foiță subțire, cu ezitări anxioase, după tablourile romantice. Chemarea muzei, care nu poate fi decît Clio, e un memento în amurg. În adîncimile de culoare incertă ale cerului părăsit de soare, în gîndurile înserate, în care mustesc melancolii, e recitirea pe care Mateiu Caragiale i-o face istoriei. De fapt, zațului rămas în urma ei, în care se dezleagă foste destine. Oameni promiși măreției, față cu neputința ce li s-a dat. Se vede că ei sînt ginta acestui
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]