4,482 matches
-
veni-n vremea de plată, Și-n cuvîntul Tău mi să topește, Doamne, sufletul de Te dorește” (Ps.129). Între Psalmul 6, de unde au fost extrase primele versuri, și Psalmul 129, către finalul operei, aceeași stare de spirit comandă versurile memorabile. De profundis clamavi, începutul Psalmului 129, n-a mai avut, poate, niciodată în poezia românească o întruchipare comparabilă. Există mult pitoresc material în Psaltirea în versuri, multă etalare de obiecte și frecvente defulări lirice ale celui care se simțea nedreptățit
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
pușcăriabili, din moment ce ”domnia sa se bucură de imunitate juridică și este președinte al României intrat în această funcție din poziția procesuală de inculpat”. La conferința de presă organizată, vineri, Dan Șova a precizat: "Referitor la afirmațiile dlui Băsescu am reținut câteva memorabile: <<Dle Manoloiu, eu v-am făcut chestor>>, <<Rus a dat ordin să se blocheze hotărârea CCR>>, amenințarea cu închisoarea pentru reprezentanții MAI sau pentru primarii din România. Amenințările cu închisoarea reprezintă o atitudine complet inadmisibilă. Eu aș vrea să îi
Șova: Singura politică a lui Băsescu este pușcăria () [Corola-journal/Journalistic/43155_a_44480]
-
Apoi, cu ochii închiși, am împăturit Bilețelul, acum motolit, Am chemat chelnerul și i-am spus Să-l înapoieze celui de sus, Celui care mi l-a trimis” (p. 316). Necesar în ansamblul său, proiectul devine, prin medierea prefațatorului, un memorabil dialog editorial și interpretativ cu opera poetică a lui Leonid Dimov.
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
În același roman, la primul episod carnal între el și prințesa Maxențiu, care se petrece într-un grajd de cai de curse, Lică Trubadurul e excitat suplimentar de (aparenta) extracție rromă a nobilei sale patroane: „...pe scînduri... țigancă”. Țigancă și memorabilă e Safta din Maidanul cu dragoste de G. M. Zamfirescu, soție infidelă asumîndu-și rolul de inițiatoare ale unor femei mai tinere în tainele eroticii. Ceva mai demult, unii țigani aveau și funcția de călăi. În Princepele lui Eugen Barbu, călugării
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
colectivizării. Foarte recent, în romanul său Băieți aproape buni, Bogdan Teodorescu îl creează pe Mannix Florea, inspector de poliție, ins provenit din țigănime, păstrînd bune contacte cu interlopii etniei, dăruit cu un prenume tipic, „personaj care are șansa unei construcții memorabile”, după cum scria un recenzent avizat al cărții. În alt roman al autorului, Spada, interlopii țigani apar ca victime ale unui justițiar a cărui poreclă dă titlul volumului. În literatura noastră, etnia multicoloră și pitorească a țiganilor e reprezentată pe măsura
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
spațiul cronicii pentru a schița o mică antologie a fabuloaselor cancanuri de acolo. Notorietățile veacului al nouăsprezecelea foiau, efectiv, în paginile cărții. Dar nu numai ele. Lume de tot soiul, personaje neimportante se salvau prin câte-o vorbă de spirit memorabilă în absolut. Moldovenii se comportau, zglobiu, muntenește. Ar fi fost de așteptat ca povestea să continue în același registru în Amintirile din copilărie ce au urmat. (În paranteză, o observație despre titlu, care, în prima ediție, din 1925, era exact
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
la fel ca editorialele lui Nicolae Manolescu sau ca pastilele publicistice ale lui Radu Cosașu, transmit sentimentul trezirii dintr- o lentoare înșelătoare - o moarte ingenioasă, specifică prezentului. Cartea trădează un bonom predispus la fine extravaganțe, gata oricând să producă expresii memorabile. Pe măsura extravaganței sale delicate, Andrei Pleșu este un atlet al idiosincraziilor tihnite; el adăpostește cu grijă vitalități încordate, activate doar de ceilalți. Spre deosebire de G. Liiceanu, așezat în fotoliul singurătății confortabile, Pleșu are nevoie de energiile celorlalți; el trebuie să
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
în decembrie 1989. Pentru autor, anii copilăriei și ai adolescenței, petrecuți într-o epocă de liberalizare a regimului comunist, ocupă un loc special în spațiul memoriei afective. Fără a urma o cronologie riguroasă, autorul scoate la lumină (și retrăiește) secvențe memorabile, relatate cu evidentă plăcere, precum amuzanta istorie cu frigiderul Saratov, transformat ad-hoc în parteneră de dans de către preadolescentul romanțios când stăpânii lipseau de acasă, isprăvile ștrengărești cu rachetele artizanale lansate de pe fereastra locuinței la întâmplare (după legile hazardului), soldate în
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
mîna.” De citit Tot în revista 22, dar în numărul 36 (4-10 septembrie), Cronicarul a remarcat un amplu și extrem de interesant interviu pe care Andrei Pleșu i l-a acordat Rodicăi Palade. Eseistul se pronunță cu limpezime, cu darul formulărilor memorabile, fără înverșunare dar și fără menajamente, asupra situației din țară după această vară în care clasa politică de la noi a bulversat, a aruncat în aer o anumită ordine a valorilor publice, sociale în care cei mai mulți dintre noi aveam impresia (și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4346_a_5671]
-
de fapte, dar, atunci când într-un sfârșit o face, o face destul de timid sub raportul expresivității. E, cred eu, cea mai surprinzătoare dintre concluziile implicite ale cărții. Anume aceea că, dacă în Occidentul cotidian avem aglomerate zeci de asemenea anecdote memorabile, aici, nici macar literatura nu abundă în note de gen. Simona Vasilache e, astfel, forțată să „inventeze” interpretativ o istorie vernaculara a onoarei, apelând încontinuu la analogii și la dezambiguizări. O face, însă, cu talent și de aceea convinge. Dac-ar
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
Răzvan Voncu Scriitorul politicos , cum, cu o formulă memorabilă, l-a caracterizat Mihai Zamfir în Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române (I) , n-a fost suficient de politicos, totuși, spre a nu deranja cenzura comunistă. O parte din activitatea sa publicistică târzie a fost dedicată stărilor de lucruri
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
cred că teatrul și imaginația nu au limite în frumos și în uman, în iubire și în nebunie. Printre altele, am pregătit o zi specială ca să discutăm și să ne amintim despre repetițiile și spectacolele acestui regizor, despre viziunile lui memorabile, despre frazele-poem în care prindea un text, despre ce și cum le spunea actorilor, despre lumină și întuneric, despre neant. Au venit foarte mulți dintre cei care au lucrat cu el cîndva, care știu cine este, care sînt altfel acum
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
i-ar fi fost fatal să atingă pământul sau obiectele existenței anterioare, fusese expulzată sau fugise de bună voie din universul familiar, iar acum era o străină pierdută și demotivată”. Corin Braga reușește un roman plin de chipuri și spectre memorabile, arătând, în siajul metodei unui Culianu, că un cuier științific suportă bine și hainele ficțiunii celei mai libere.
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
Mort la 36 de ani într-un accident de automobil, Roger Nimier (1925-1962) a fost unul din cei mai originali și contestați scriitori francezi. Era un frondeur înnăscut. Iubea provocările și sarcasmele memorabile. Excela în proza scurtă, în publicistică și în scenarii de film. El le alegea uneori și pe protagonistele filmelor făcute pe scenariul său, de exemplu pe frumoasa Jeanne Moreau pentru „Un ascensor pentru eșafod”. A avut o scurtă legătură cu
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
Pentru Soni, timpul se dilată adeseori (ajutată sau nu de substanțe halucinogene), iar episodul în care simțurile i se ascut chiar în momentul accidentului bătrânului care încercase să treacă strada pe roșu face dintr-un subiect de știri, o scenă memorabilă: „O liniște aproape funerară, auzeam doar câteva insecte, care puteau fi și la kilometri depărtare. Simțeam undele sonore pâlpâind în atmosferă, singurele vibrații care îmi aminteau că sunt vie. Pentru o clipă am crezut că va începe Apocalipsa. Apoi o
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
foarte serioasă, a lui Andrei Terian pentru ca mitul acesta să înceapă să se clatine. Până atunci, trăsăturile scrisului lui Călinescu erau de cele mai multe ori plasate sub zodia unei excelențe inefabile. Farmecul era în pole position. Îi urmau expresivitatea. Darul formulării memorabile. Arta paradoxului. Forța epică. Or, toate acestea sunt, substanțial, inimitabile. Ce influență ar fi putut ele exercita, concret? Portretul criticului, cum spuneam, era redus la poză. Ideația lui conta prea puțin. Devine, așadar, cu atât mai lăudabil felul în care
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
e cu atât mai puternic cu cât starea acestui ins „intimidat până în pragul leșinului”, incapabil de a mai recupera ceva din vitalitatea trecută, se poate ghici în relieful unor neputințe banale. Iată-l, de pildă, încercând să facă pe „unchiul memorabil” la McDonalds după un meci de fotbal: „Să încep să-i spun că România- Franța e primul meci de fotbal pe care l-am văzut pe viu în nocturnă? Că n-am mai fost pe stadion [...] Îmi stăpânesc amintirea. Sigur
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
pe viu în nocturnă? Că n-am mai fost pe stadion [...] Îmi stăpânesc amintirea. Sigur, o să gândească despre mine că am ajuns un boșorog care trăncănește aiureli, care trăiește numai din amintiri banale, iar eu vreau să fiu un unchi memorabil”. Dialogul eșuat cu nepotul nu e decât barometrul propriei vulnerabilități sufletești. E impresionant, de altfel, peste tot în Până la capătul liniei, ritmul vertiginos cu care teme grave se infiltrează în imaginarul de zi cu zi. Obiectele din jur, cărțile din
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
în ziua în care se decide să facă o excursie cu tramvaiul în jurul Bucureștiului și este căutat de familie cu poliția până seara târziu, când vine acasă murat de ploaia torențială care se abătuse asupra orașului și încasează o bătaie memorabilă. Cu tandrețe sunt rememorate și figurile părinților, însă numai pentru că ei fuseseră părinți și pentru că nu se mai află alături de Vlad. Tatăl, fost comisar comunist și un protejat al regimului, poate chiar securist cu funcție importantă, mama, o rusoaică venită
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
A intrat în sală cu sentimentul ciudat că lumea de după închisoare era alta decât cea dinainte. Nu va afla niciodată că seria întâlnirilor publice puse la cale de George Bălan, care îi stârniseră perplexitatea, s-a încheiat în acea seară memorabilă: cenzura va constata că se mersese prea departe și le va interzice. Există, privind raporturile mele, rare, dar excepționale, cu Steinhardt, și o urmare a debarcării proaspătului eliberat din infernul carceral în paradisul (sau, poate, purgatoriul) modernității: înainte de a ne
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
Familia“, Oradea, 1992; Între Dumnezeu și neamul meu, Fundația Anastasia, București, 1992; Bătrânețea și alte texte filosofice, Ed. Viitorul românesc, București, 1992; Omul. Tratat de antropologie creștină, Ed. Timpul, Iași, 1992; Philosophia perennis, Ed. Icar, București, 1992; 321 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea (ed. I a prezentei cărți), Ed. Humanitas, București, 1993; Filosofia nuanțelor (Eseuri. Profiluri. Corespondență), Ed. Timpul, Iași, 1995; Ieftinirea vieții. Medalioane de antropologie economică, Ed. Elion, București, 2000; Reformă națională și cooperare, Ed. Elion, București, 2001
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
gândirii, deci o gândire articulată pe problemele cardinale ale omenirii, poate să încapă foarte bine în câteva zeci de pagini. Și dacă așa stau lucrurile, atunci trebuie risipită din capul locului o neînțelegere: cele „trei sute douăzeci și două de vorbe memorabile“ nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau formulări paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Până și un prost vede că sunt inconfundabil... Cum singur spune, Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de „vorbe memorabile“. Funcția acestor pagini este simplă: înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proști și uneori de excesul care stă la pândă în fiecare
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
spunea despre, să zicem, ADEVĂR sau VLAD ȚEPEȘ, noutatea ei față de volumele sus-amintite constă în faptul că este o antologie, așadar o selecție, făcută în cazul de față după câteva criterii ferme. Mai precis, am considerat că se pot numi „memorabile“ în primul rând acele vorbe ale lui Țuțea care au lapidaritatea și expresivitatea proprie aforismelor; apoi, cele care îl reprezintă pe Țuțea, fie pentru că poartă marca stilului său inconfundabil, fie pentru că, în plus, apar (în formulări, firește, ușor diferite) cu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
membru al Sfatului Țării de la Chișinău, în 1918, cînd s-a decis Unirea Basarabiei cu Țara Mamă. Altul a fost Vasile Harea, profesor la Catedra de limbi slave a Universității din Iași. Participase, și el, ca ziarist, la același eveniment memorabil. Prin anii 1975-1976 mi-a fost pus pe masă manuscrisul unui tratat de versificație românească. Autorul, absolvent al Universității din Cernăuți, acum câștigându-și pâinea ca fochist la instalația de încălzire a unui bloc din București, mi-a apărut ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]