1,164 matches
-
memorabil, memorialistul afirmă descătușat de orice temere că în viața lui de om și ostaș s-a produs „prima mare minune” și anume că scăpase cu viață din încleștarea războiului. Cât privește celelalte minuni care s-au produs în viața memorialistului erou, urmează ca cititorii să le descopere singuri - mai ales că ele sunt consemnate și numerotate chiar în cuprinsul volumului în discuție. Vineri, 12 noiembrie 2010. În orele dimineții (9-13) lucrez la eseul „O audiență anevoioasă la un boier P.C.R.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
reproduce fabula „Cronicari” alături de fragmente ample din „Algazy & Grümmer”, „Pîlnia și Stamate”, „Ismail și Turnavitu”, reia cîteva pasaje din articolele interbelice de susținere a lui Urmuz, iar către finalul cărții citează integral propria-i piesă nonconformistă, Capul de rățoi. Prudent, memorialistul își ia necesarele măsuri de protecție împotriva cenzurii, evocîndu-și entuziast activitatea dramatică din anii „puterii populare”. Pe coordonatele literare ale poststalinismului, istoria interbelică se repetă altfel: primul său „profet”, G. Ciprian, îl readuce în atenție pe Urmuz (vezi mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca Scarlett O’Hara din romanul „Pe aripile vântului” (a cărei foame era pricinuită de ravagiile războiului de secesiune din S.U.A.), șterge farfuria de resturile mâncării cu dumicați de pâine, pe care, apoi, Îi Înghite. Nota definitorie a stilului acestui memorialist o constituie oralitatea. Dumnealui scrie așa cum povestește Într-o lungă convorbire telefonică. Încă nu l-am văzut aievea pe acest autor, Însă din cele câteva convorbiri telefonice, lungi și delectabile, știam deja (adică până la primirea cărții) că este un cozeur
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
asemenea celebrului roman „Papillon” de Henri Charière, autor francez care, de asemenea, a stat Închis, tot În ani mulți, dar nu ca deținut politic, ci ca unul de drept comun. Ne-a impresionat În chip plăcut faptul că acest admirabil memorialist Încă stăpânește prea bine limba română literară. Este cu atât mai relevantă această calitate a stilului său cu cât dumnealui trăiește de circa 50 de ani În provincia Québec din Canada. Întâmplarea pe care vrem s-o evocăm, În fugă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
el, ci pentru că avem atîtea jurnale avide de noutăți și extrem de răspîndite; astfel încît problema vinovăției lui Dreyfus, de pildă, a împărțit țara în două tabere sau, mai bine spus, în două categorii de public absolut antagonice"289. Marcel Proust, memorialist demn de încredere, povestește că unul dintre personajele sale, prințul de Guermantes, dorind să plătească o slujbă pentru Dreyfus, află că un alt catolic i-o luase înainte cu aceeași cerere. Iar acel partizan, acel dreyfusist, o adevărată "pasăre rară
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un oraș „pe un timp urît” și la o oră tîrzie de noapte constituie un dezastru. O cameră mică, rece și obscură reprezintă tot ce poate fi mai mizerabil. „S-a isprăvit, orașul este dinainte condamnat În ochii tăi!” - notează memorialistul. Soluția este evaziunea, fuga continuă, căutarea unui adăpost comod, cald. O soluție ce nu angajează totuși literatura. Literatura redevine o preocupare numai În sezonul hibernării. Aici poetul se retrage În „odaia Încălzită” și drumurile fanteziei se desfundă pe măsură ce drumurile reale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a realului". În spațiul autobiografic, literatura concentraționară reprezintă o categorie distinctă, care nu poate fi asimilată celorlalte categorii deja consacrate (jurnal intim, autobiografie, memorii). Poate că, dintre acestea, scrierile concentraționare s-ar apropia în cea mai mare măsură de memorii. Memorialistul se vrea apropiat de istoric, dar nu garantează obiectivitatea propriei istorii. Este un martor sau un actor al unor evenimente publice, care își prezintă viața în măsura în care ea este legată în mod inextricabil de aceste evenimente și justifică această acțiune prin
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și, chiar în absența mijloacelor necesare hârtie și creion -, a conceput în memorie mai multe texte literare. De altfel, aceasta era o modalitate foarte răspândită de stocare a producțiilor literare, dar și de utilizare a minții, despre care vorbesc mulți memorialiști. În aceste condiții, memoria se dovedește un instrument fragil, dar singurul și cel mai de încredere, prin care literatura se întipărește în ființa autorului însuși. În plus, forța de a supraviețui putea să vină și de aici. Memoria era ajutată
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
adevărul", că exagerează și simplifică totodată, caricatural, că trădează o înclinație lipsită de noblețe pentru cancan și detaliile picante de viață intimă. Reproșul, spuneam, nu-i fără rost de vreme ce, în loc să se refere la documente sigure, ferite de microbul colportajului mistificator, memorialistul dă credit mai degrabă surselor orale, de proveniență incertă (sau de cafenea), asemeni talentatului cronicar iubitor de legende. Dar pentru Lovinescu, ca și pentru Neculce altădată, nu exactitatea evenimentului istoric contează. Mai importantă e semnificația lui psihologică, anecdota în sine
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu cele ale personalității autorului"4. Așadar, scriindu-și Memoriile, Lovinescu descoperă o sursă fertilă de inspirație (amintirile) și un tip de discurs capabil să transfigureze mitic realitatea și să confere vieții demnitatea unui simbol. Mai exact, prozatorul învață de la memorialist cum trebuie confecționată o "istorie" ad usum Delphini, în care să se regăsească și alter-ego-ul auctorial (făptura abstractă a intelectualului cu personalitate scindată, ca Andrei Lerian), și autorul însuși, adică omul care scrie, cu biografia și cu toate "teoriile" sale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
selecția operată de Lovinescu pentru a exemplifica seria literară în discuție, în care intră, în ordine: Dumitru C. Moruzi, sus-menționatul Radu Rosetti, Iacob Negruzzi și Gh. Panu, D. Anghel, Ion Petrovici, Lovinescu însuși, lista încheindu-se cu "cei doi mari memorialiști ai literaturii române: N. Iorga și C. Stere". E vizibilă tentativa amfitrionului de la Sburătorul de a se plasa de cealaltă parte a baricadei în raport cu prozatorii sămănătoriști și poporaniști, de la Hogaș și Sadoveanu la Ionel Teodoreanu sau Cezar Petrescu. Spre deosebire de literatorii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
române: N. Iorga și C. Stere". E vizibilă tentativa amfitrionului de la Sburătorul de a se plasa de cealaltă parte a baricadei în raport cu prozatorii sămănătoriști și poporaniști, de la Hogaș și Sadoveanu la Ionel Teodoreanu sau Cezar Petrescu. Spre deosebire de literatorii aceștia pursânge, memorialiștii sunt, după cum se observă cu ușurință, tot "critici" și "ideologi", ca și reprezentanții "epicii autobiografice" de unde rezultă că numai personalitățile de prim rang ale unei culturi, cu o activitate polivalentă, de mare ecou în conștiința publică, se cuvine să dea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Pe de altă parte, Lovinescu găsește "diferența specifică" dintre memorialistică și epica autobiografică în chiar "forma ficțiunii romanțate", ceea ce impune renunțarea la strategiile curente ale mimesis-ului, reductibile în ultim resort la "reproducerea obiectivă a unui crâmpei de viață". Rezumând, dacă memorialistul se prezintă mai mult ca un "povestitor" ingenuu și lipsit de "metodă", prozatorului îi revine rolul unui "regizor" care știe să "romanțeze" povestea vieții și s-o pună în scenă convingător. Liantul dintre memorialistică și epica autobiografică rămâne deci interesul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
deficienței virile". De aici și concluzia, de-a dreptul răutăcioasă, că Lovinescu dorea să fie "un povestitor, ca Sadoveanu", fără a poseda însă și talentul colegului său de liceu 11. În plus, prozatorul ar fi comis aceeași eroare ca și memorialistul, încercând să explice psihologia personajului cu ajutorul materialului anecdotic (nepotrivit unui "subiect" ce s-ar fi cuvenit edificat, chipurile, exclusiv din "evenimente morale"12). Până și blândul Perpessicius condamnă "anecdotismul exagerat" și caracterul "hibrid" al discursului romanesc, vinovat de "a nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu nu izbutește să facă reprezentabil inefabilul sufletesc prin acea miraculoasă fuziune, tipic proustiană, dintre intelect și sensibilitate, dintre "eu" și "lume". Dar, ca și À la recherche..., cu toate că pornește de la o experiență autobiografică, Bizu nu-i (doar) operă de memorialist. Motivele sunt, de bună seamă, complet diferite. 1.2. Call me "Bizu" Pornind de la același fond memorialistic, romanul lovinescian intenționa să trateze numai experiența eului intim și a spațiului privat (materia epică din Bizu cuprinde, suntem preveniți, al treilea volum
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dintre opera memorialistică și roman: dacă imaginația literară se hrănește cu amintiri (consemnate mai întâi ca "fapte" atestate istoric), trebuie precizat că amintirile acestea împrumută acum, în romanul lovinescian, expresia impersonal- anonimă a mitului și legendei. Și asta deoarece, spre deosebire de memorialist, care voise să-și afirme personalitatea și să scrie istorie, romancierul intenționează să recompună aceeași "istorie" din cealaltă perspectivă, a "eului" înstrăinat, anonim ("dublul"), al copilului regăsit în vis. Înainte de a intra efectiv în pielea lui "Bizu" și de a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de tip episodic constituie, repet, un element-cheie al poeticii romanului-melodramă). La rândul său, într-o primă fază, autorul-scriitor se recunoaște pe sine însuși doar în ipostaza "personajului" Bizu, ezitând să-și asume și rolul de "narator", câtă vreme amintirile (ale memorialistului, dar și ale lui... Bizu) par povestite acum de o "străină gură", cea a romancierului. Nerecunoașterea "vocii" interioare determină perplexitatea autorului care, constatând dispariția subită a "dublului" (și a "lumii" sale), se trezește din vis și descoperă alături, așa cum am
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cele de sursă autobiografică) indică, în același timp, "asumarea unei conștiințe de creator de literatură"224. Așadar, deoarece "n-a știut să reziste mirajului literaturii și ficțiunii", dezvoltând romanul până la dimensiunile unui ciclu, Lovinescu și-ar fi ratat vocația (de memorialist) pentru a eșua lamentabil (ca romancier). În opinia mea, am tot repetat, abia în momentul când forma romanului lovinescian se amplifică ciclic putem vorbi despre o poetică originală, de tip melodramatic. Diferența e mai mult decât evidentă: dacă Marian Papahagi
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
București, 1986. Călinescu, G., "E. Lovinescu: Mite", în volumul Ulysse, ediție și studiu introductiv de Geo Șerban, E. P. L., București, 1967. Cioculescu, Șerban, "Eminescu văzut de romancieri", în volumul Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, București, 1972. Constantinescu, Pompiliu, "E. Lovinescu, memorialist", în volumul Scrieri, vol. III, ediție îngrijită de Constanța Constantinescu, cu o prefață de Victor Felea, E.P.L., București, 1969. Streinu, Vladimir, " E. Lovinescu romancier", în volumul Pagini de critică literară I, E.P.L., București, 1968. Papahagi, Marian, "Rescrierea ca "revizuire"", în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pronumelui personal (eu în Bizu) sau sub masca vocii calificate a criticului (în Romanul lui Eminescu, mai ales), autorul consemnează, comentează, trăiește totul alături de personajele sale, proiecții ale subiectivității creatoare" (Ioan Holban, op. cit., p. 43). 229 Pompiliu Constantinescu, "E. Lovinescu, memorialist", în volumul Scrieri, vol. III, ediție îngrijită de Constanța Constantinescu, cu o prefață de Victor Felea, E.P.L., București, 1969, p. 340. 230 Ligia Tudurachi, capitolul "Receptarea romanelor lovinesciene. Explicații pentru un eșec", în op. cit., pp. 13-59. 231 E. Lovinescu, " Expresia
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
despre sine ca despre oricare alt personaj. Discursul non-ficțional din memorii face ca eul să se manifeste ca prezență fizică, ceea ce transformă textul în obiect-document. Dorința de a scrie este augmentată inconștient de pornirea de moralizare, de educare a cititorului: memorialistul nu-și poate nega lectorul fără de care textul nu există pentru că și-ar nega propria scriere. Deși nu se simte prezența unui receptor în spatele textelor, scopul scrisului este informativ, iar experiența folosește pentru a impune un anumit punct de vedere
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Baaad-ul său, asimetric, încremenit într-un timp închis, întreține (în subtext) o mitologie crepusculară. Subcurenți de adâncime sugerează zădărnicia. Timpul, noi îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i s-a înfipt în creier "Gândul Morții"; odată l-a ispitit acolo "Nenumita"; o conversație aspră cu un medic e, în fapt, un dialog despre "Moarte"; unei aeriene Ilen i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
perioadă președinte al Societății), conținînd documente inedite, fotografii, dar mai ales o bună scriitură. Este, totodată, un manual util pentru tinerele generații. Din păcate, cele două volume nu au beneficiat de o prezentare avizată a măcar unui istoric și/sau memorialist de seamă cu care ne place să ne mîndrim. De pildă, puteau fi invitați academicianul Alexandru Zub și profesorul Gheorghe Cliveti, și sunt convins că nu ar fi refuzat. Astfel, evenimentul ar fi căpătat o altă aură, o altă încărcătură
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sistemul și regimul penitenciar ca „prezență delegată a Securității și Partidului Comunist din România” cu atribuții largi atât asupra celor Întemnițați, cât și asupra personalului Închisorilor 15. Apar alți directori și alți temniceri, figuri patibulare despre care amintesc aproape toți memorialiștii 16. Tot mărturiilor acestora li se datorează cunoașterea realității generalizării violenței În tratamentul aplicat deținuților, precum și a abuzurilor În ceea ce privește ordonarea și executarea pedepselor penitenciare. și mai apare ceva În peisajul penitenciar din RPR: Începuturile „reeducării”, inițial sub forma benignă a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de drept comun plecarea la Canal le apărea ca o alternativă salvatoare pentru ieșirea din spațiile carcerale, ale căror condiții ajunseseră extrem de greu suportabile. Munca În aer liber și soare, cu rații alimentare mai consistente, era considerată preferabilă regimului celular. Memorialiștii detenției confirmă această realitate. Începând cu primele luni ale anului 1950, se formează loturi care pleacă din Închisori pe șantierele de la Canal, unde existau deținuți Încă din anul 194928. După doi ani și jumătate, era emis HCM nr. 1554/22
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]