1,337 matches
-
feminin, Andreuola (IV. 6), decide ca după moartea persoanei iubite, în semn de adâncă prețuire și afecțiune, să se retragă la mănăstire, alegând o cale închinată divinității și recluziunii. Femeia are un rol benefic, pentru ea bărbatul acceptă să se metamorfozeze, să se transforme dintr-o brută într-un ins manierat și educat, așadar rolul civilizator nu-i poate fi negat (Efigenia va avea o influență mai mult decât pozitivă asupra lui Galeso, care, deși fiul unui nobil, se comporta rudimentar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei alegoric fiind prefigurat chiar din relatarea primelor evenimente ale narațiunii, căsătoria celor doi este mai mult decât o acțiune diplomatică, una misionar-creștină, la care își dau girul și prelații vremii. Femeia se metamorfozează în simplu instrument al voinței masculine, părerea ei nu contează, mariajul devine pentru tânără, de la început, un supliciu, fiind nevoită să-și părăsească țara, părinții, pe toți cei apropiați. Constanța își cunoaște foarte bine statutul, dovadă definiția feminității pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
știrbi onoarea). În Povestirea doftorului identificăm un model de virtute, dar și imaginea unei victime a prejudecăților epocii, Virginia. Ca și în alte situații, nu avem de-a face cu o creație originală, ci cu o preluare, dar care se metamorfozează original în condeiul scriitorului englez. Povestirea apare la Tit Liviu în De la întemeierea Romei, însă Chaucer a cunoscut-o din Le Roman de la Rose, operă medievală pe care a tradus-o, pentru prima oară, în limba engleză. Virginia, fiica unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
eroinei, „cer” 864 - aspirația spre dimensiunea celestă a divinității, „<<Ne-oarba>>, sfânta plină de lumine/ Cu mintea și virtuțile întregi”865 - asocierea cu imaginea luminii, ca simbol al cunoașterii desăvârșite, al purității absolute, „cerul lumilor”866, deoarece exemplul ei va metamorfoza o societate străină de sentimentul iubirii, al virtuții. Chaucer pleacă în creionarea eroinei sale de la celebrele culegeri medievale cu vieți de sfinți, cunoscute și sub denumirea Legenda Aurea, dar prin dialog o face mai credibilă decât personajele feminine din creațiile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și pot zice că n-am trecut de pragul porții” 903 : argumentează că tânărul amant se afla în butoi deoarece venise să-l cumpere, astfel ea făcând o afacere bună pentru întreținerea familiei. Monna Ghita, din povestirea a patra, este metamorfozată, din dorința de iubire, într-o ființă capabilă a se descurca în situații delicate și chiar critice din spațiul căminului: își păcălește soțul gelos, oferindu-i o cantitate considerabilă de vin, apoi, când își vede deconspirat planul, recurge la amenințări
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
General Motors au primit fiecare câte două nominalizări, așa cum s-a întâmplat și cu cea de a treia - și cea mai surprinzătoare - dintre cărțile menționate. Narațiunea acesteia se întinde pe mai mult de 1 000 de pagini și s-a metamorfozat într-un miniserial în care nici un personaj nu face afaceri, sau cel puțin nu în sensul occidental al termenului. Este vorba despre Shogun, romanul lui James Clavell despre Japonia. Cei doi care au nominalizat Shogun știau că pentru a crește
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
clipă domeniul statisticii, pentru a Îmbrățișa imprecizia fecundă a psihologiei, că sinuciderea există ca „ispită” și că omul poate accepta - nu numai ca principiu metafizic - ideea morții 21. Scoasă din conul de umbră al oprobriului public și moral, sinuciderea se metamorfozează, dobândind forța de expresivitate a unui act „de creație”, În gest creator de semnificații. Importante, Însă, nu sunt felurile În care un scriitor se sinucide, ci modalitatea În care el „fantazează” pe marginea acțiunii fatale. E mai puțin important dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ceață densă, tărâm al tuturor incertitudinilor - cu excepția uneia: a timpului ireversibil. Scriitorul știe că nu mai există loc de Întoarcere, că odată ce a avut curajul să-și mărturisească În scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intimitatea este un punct de răscruce: ea trăiește ca pură proiecție a gândului, dar și a faptului lingvistic. Artistul „navighează” - În ciuda propriei voințe - spre un spațiu al intimității, În care Își descoperă inconștient adevărata identitate. Din instanță narativă, el se metamorfozează În subiect al narațiunii, ocupând avanscena unui spațiu care trăiește din jocul adâncimilor și al faliilor fragmentelor confesive. Simultan, spațiul intimității mentale a scriitorului Începe să ia conturul intimității produse de aventurile personajului narat - adică al unei ficțiuni Înzestrate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ci despre strategiile prin care cel dintâi se sustrage presiunii constrângătoare a celei din urmă. „Spectacolul simbolic” desfășurat În și de către jurnalul intim vizează desprinderea confesiunii zilnice de balastul cuvintelor care contabilizează realul, pentru a le stârni și a le metamorfoza Într-o realitate de grad secund, adică Într-o entitate literară. Fără a intra În detaliile presupuse de evoluția istorică a termenului intimitate, e de observat, totuși, o deplasare a sensurilor sale. Modificările vizează, desigur, schimbarea radicală a contextelor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autoportretului sistematic și voluntar se leagă, fără Îndoială, de pactul secretului. Scriind, inițial, doar pentru sine, autorul nu simte nevoia prezentării, ca În narațiunile clasice, a personajului „central”, a „eroului”, a „protagonistului” - În fond, a ființei fictive În care se metamorfozează el Însuși prin actul redactării. Această caracteristică s-a păstrat În aproape Întreaga istorie a jurnalului, devenind chiar una din trăsăturile sale distinctive: prezența În centrul imaginar al romanului, la Întretăierea secvențelor narative și a celor temporale, a unui autor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al cărui traseu poate fi descris ca linear, discontinuu și acut subiectiv. În ciuda presupusei lipse de obiectivitate, autoportretul se dovedește, la lectură (singura modalitate prin care poate fi descifrat) o construcție fundamental obiectivă. Aduse la lumină, trăsăturile de subiectivitate se metamorfozează instantaneu: din documente ale apărării, ele devin documente ale acuzării. Cu alte cuvinte, oricâtă subiectivitate, oricâtă lipsă de realism ar proba scriitorul atunci când Își face autoportretul, toate aceste elemente se obiectivează, contribuind, În răspăr uneori, fatal de cele mai multe ori, la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Retorica ficțiunii și a realitățiitc "Retorica ficțiunii și a realitĂȚii" Contururi și forme La o analiză superficială, jurnalul intim se relevă drept un gen subaltern. El pare o simplă, directă transcriere a realității de care se lasă modelat și dirijat. Metamorfozându-se, În actul scrierii, Într-o realitate de gen secund, el nu numai că dobândește un contur, o formă și un mod de existență, dar Începe să prindă ființă tocmai opunându-se realității care l-a creat. Material și imponderabil
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
realității prin materialitatea sa, pe când realitatea se transformă În ficțiune, topindu-se sub influența subiectivității creatorului. Din acest du-te-vino, din această permanentă Încălcare de competențe rezultă enigma și, poate, chiar vitalitatea jurnalului intim. E greu de spus În ce măsură ficțiunea se metamorfozează În realitate, Într-un real de grad secund și În ce măsură realitatea se „ficționalizează”. Eșecurile majorității comentatorilor de a da o poetică a jurnalului intim nu Înseamnă, automat, că aceasta nu e posibilă. Înseamnă, cel mult, că n-au fost selectate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un istoric desfășurat pe o îndelungată perioadă de timp, este dificil de încadrat în tipare și de definit într-o formă singulară, definitivă. Alăturându-i, pentru a o valida prin exemple, un termen care suscită încă numeroase probleme precum romanul metamorfozându-se continuu, în lumina ultimelor trei secole, din simplă specie a genului epic într-un gen în sine -, urmăm căile deschise de sociologia lecturii, ea însăși jucând, în modernitate, un rol definitiv în reconsiderarea operelor literare cu caracter parodic . "În
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
voia capriciului și a entuziasmului necontrolat"; el devine un model, o formă sensibilă, concretă a realității. De subliniat aici caracterul inovator al parodiilor, cu precădere a celor care astăzi chiar și-au pierdut din caracterul inițial parodic, reușind să se metamorfozeze în creații discutabile prin prisma valorii intrinseci tocmai spre a nu fi acuzate de o formă de dependență mimetică de modelul imitat. "În poetica aristoteliană, mimesisul este marcat de concurența dintre două accepții ale conceptului: mimesis al conținutului, ca reflectare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
persoană istorică reală, ambele coborâte la rangul de antieroi, reprezintă o dovadă a erudiției auctoriale, confirmată și atunci când parodia stilului epopeic atinge apogeul, într-un poem prin care Hercule îi cere socoteală lui Claudius despre originea sa. Structurile epopeice se metamorfozează într-o somație, în timp ce atotputernicul Hercule construiește enunțuri demne de cei mai aprigi cerberi: Spune pe dată în care tărâm ți-a fost dat a te naște,/ Altfel, de trunchiul acesta strivit, vei mușca din țărână;/ Uite, această măciucă adesea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intrat în istoria literaturii cu numele lor real (personajul "echivalează" cu persoana reală), fiind niște obișnuiți ai nuvelelor italiene, cum vom avea prilejul s-o constatăm la Franco Sacchetti, de pildă (unde Gonella și Dolcibene, bufoni atestați ai vremii, se metamorfozează în protagoniștii unor nuvele precum Lui messer Dolcibene i se dă, în bătaie de joc, să mănânce o pisică... sau Despre marea încercare ce a făcut la Napoli bufonul Gonella). Distanțarea (mai bine zis anularea distanței) dintre persoana reală și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe coordonatele unei axe temporale printr-o continuă întrepătrundere a trecutului, prezentului și viitorului. Sintagma "Cronică unui nou început" de prezentare a misiunii 34 demonstrează că modurile de existență ale companiei implică întotdeauna un subiect realizat, care continuă să se metamorfozeze într-un subiect virtualizat și actualizat, care este în căutarea unui nou și provocator obiect/ produs de valoare. Proeminenta personalității liderului și istoria companiei sunt două mijloace de a promova și garanta calitatea și responsabilitatea. Dincolo de o perspectivă diacronica (1992
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
au facut/ fac poliție politică în România. FIG.2, unde principalul protagonist implicat este Ion Iliescu, constituie intensiunea vizuală a conceptului de lup. Pentru a trece dincolo de această piesă politică metafictivă și a intelege procesul creativ pe care se axează metamorfoza narativa a lui Ion Iliescu, vom aplica același sistem semiotic din semiotica socială a lui Kress și van Leuween (1996): a) participanți reprezentați. Povestea politică din anul 2000 are următoarele personaje: alegătorii, tinerii PD-iști, bunicuța și primarul general. Acest
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
acoperit în general cu păr, care nasc pui vii, pe care îi hrănesc cu lapte produs de glandele mamare, Mediu= totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici dintr-un loc cu care un organism vine în contact (temperatura, umiditatea, solul, apa, peisajul); Metamorfoză= ansamblu complex de modificări morfologice, fiziologice și comportamentale suferite de unele animale în cursul dezvoltării lor ontogenetice; Monument al naturii= zonă sau obiectiv natural care se impune a fi conservat și transmis generațiilor următoare datorită importanței lor științifice, estetice sau
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
reprezentare". Scurt spus, deși e plasat de la bun început în centrul narațiunii, "eul" nu mai desemnează o unitate compactă și ireductibilă, ci un conglomerat de "trăiri" conștiente și inconștiente ca atare, pentru a da senzația trecerii timpului, eroul proustian se metamorfozează, de la un volum la altul, în "tot atâtea personaje succesive și diferite"23, sugerând ideea că omul nu rămâne niciodată același (nu așa stau lucrurile în romanul lovinescian, unde personajul e mereu identic cu sine, diversitatea lăsând loc repetiției și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
copilului regăsit în vis. Înainte de a intra efectiv în pielea lui "Bizu" și de a-i povesti viața, era firesc așadar ca scriitorul să-l facă să dispară pe inoportunul Anton Klentze, inginerul din Fălticeni. Zis și făcut: agronomul se metamorfozează mai întâi într-o "voce" interioară, percepută ca un "glas desmaterializat, venit de departe" (din inconștient, desigur), pentru a putea relata cât mai convingător, în manieră pur lovinesciană, povestea copilăriei adică "fără să se oprească, în episoade ce se deșterneau
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
liberalizare permit scriitorilor să-și modifice atitudinea, să ia partea colegilor, să-și apere interesele. "Mediul literar românesc se confundă cu o geografie complicată și în continuă mișcare, curajoșii de ieri devenind deodată neutrii de azi, iar compromișii de altădată metamorfozându-se în opozanți îndârjiți"43. Desigur, nu toată intelectualitatea dă dovadă de intermitențe în bravură. Noțiunea de curaj, care în această perioadă își pierde din valoare, se traduce practic prin evaziune. Monica Lovinescu recunoaște efortul intelectualității de a supraviețui, dar
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
rectificări, pentru că publicul din România nu are acces la opera completă și nu se poate informa. Discursurile Monicăi Lovinescu oferă modele de pătrundere a semnificațiilor literare. Între literatură și receptarea ei se conturează un univers în care noemele intenționate se metamorfozează după principiile înțelegerii. Interpretul deține vigoarea accesibilității artei și panoplia instrumentelor necesare pătrunderii ei. Discursul explică privilegiul de a intra în contact cu imaginile expresive și menirea apropierii de ele. Semn al umanității, frumosul constituie o atracție constantă, indiferent de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]